Super User

Super User

Geoagiu Băi

Monday, 18 September 2017 00:00

AREALUL CORESPUNZĂTOR STAȚIUNII GEOAGIU BĂI

Aşezarea Geoagiu-Băi parte componentă a oraşului Geoagiu a fost atestată ca Staţiune Turistică de Interes Naţional prin HG 852/2008 si Staţiune Balneoclimatică prin HG nr.367/2013.

Alături de Băile Felix, Buziaş şi Herculane se bucură de privilegiul inalienabil de a reprezenta una dintre cele mai vechi exploatări balneare de pe teritoriul ţării, datând din perioada colonizării romane.

Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Întreprinderi şi Industrie, Departamentul pentru Turism, a lansat în anul 2006,  proiectul EDEN - European Destinations of Excellence. În anul 2010 tema concursului EDEN a fost turismul acvatic, Romania, participând pentru a treia oară în cadrul proiectului, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Destinaţia câştigătoare, desemnată ca Destinaţie Europeană de Excelenţă a fost Staţiunea Geoagiu Băi.

Staţiunea este situată la o altitudine de 350 m, într-o zonă de un impresionant zbucium geologic care explică formarea izvoarelor mezotermale. Aici predomină un climat reconfortant, tonic, cu variaţii mici de temperatură, ierni blânde, veri placute cu temperatura medie de 20° C, anual se înregistrează peste 100 de zile însorite. Calitaţile curative ale apelor minerale sunt cunoscute încă din perioada dacică, acestea dând şi denumirea localităţii Germisara. După colonizare, romanii au amenajat termele, captând izvoarele prin tuburi de teracotă. Utilizarea apelor a devenit sistematică mai ales la începutul secolului XX, când au fost amenajate primele unităţi balneare.

Aerul ozonat şi mereu împrospătat de brizele montane recomandă Staţiunea şi pentru tratamentul unor boli ale sistemului nervos, în stări de oboseală, surmenaj, anemii, nevroze.

Din punct de vedere topoclimatic şi al gradului de ionizare al aerului, zona propusă pentru valorificare climatoterapeutică este cea situată într-o zonă înconjurată de vegetaţie bogată, nu atât de poluată şi cu un grad de ionizare al aerului mai ridicat decât în restul staţiunii.

În ceea ce priveşte gradul de ionizare al aerului, în Staţiunea Geoagiu–Băi s-a înregistrat o aeroionizare moderată.

Zona parcului central din Staţiunea Geoagiu Băi, a fost propusă pentru valorificare climato-terapeutică şi este considerată şi din acest punct de vedere un mediu ideal de practicare a terapiei cu ioni negativi şi aceasta rezidă în primul rând prin faptul că este un mediu natural şi în consecinţă, în teritoriul ei se poate stabili un raport optim natural între concentraţia de ioni pozitivi şi negativi.

Staţiunea Geoagiu Băi a beneficiat în ultimii 7 ani de un amplu proces de modernizare, principala investiţie ce prevedea reabilitarea infrastructurii din staţiune ( alimentare cu apă, canalizare, iluminat public, reabilitare drumuri şi parcări) a fost finalizată în luna mai 2012, proiectul fiind finanţat din fonduri structurale prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, DMI 5.2.

În paralel cu acesta a fost finalizat în anul 2011 un proiect finanţat prin POR 2007-2013, DMI 5.3. ce a vizat creşterea atractivităţii zonei turistice Geoagiu prin activităţi integrate de promovare ce au inclus organizarea în perioada 12-14 August 2011 a Festivalului Internaţional de Folclor al Românilor de Pretutindeni ‚Ileana Rus” precum şi realizarea de materiale publicitare (panouri, pliante, broşuri, pagină web) în vederea promovării obiectivelor turistice din întreaga zonă turistică. Acest Festival se ţine în fiecare an, în jurul datei de 15 august.

De asemenea au fost realizate investiţii şi de către operatorii locali care activează în turism, realizând extinderi şi modernizări ale unităţilor de cazare, alimentaţie publică sau tratament.

 

În anul 2015, s-a finalizat şi construirea unui Centru Naţional de Informare şi Promovare Turistică in statiunea Geoagiu Bai, tot prin POR 2007-2013, Axa 5, DMI 5.3., pe o arteră cu circulaţie intensă în apropierea celui mai important monument arheologic al zonei - Dâmbul Roman sau Termele Romane, în imediata vecinatate a ştrandului termal.

În zona Staţiunii Geoagiu Băi au fost identificate două zacaminte de apă termominerală, etajate pe verticală, respectiv zăcământul principal localizat în calcarele cristaline şi zăcământul secundar localizat în depunerile de travertin.

Concluzia studiului realizat de I.M.F.B.R.M. – Ministerul Sănătăţii, arată faptul că, apele de la Geoagiu Băi din zăcământul principal se bucură de o puritate deosebită, apele meteorice parcurgând  un traseu subteran de cca. 10-15 km în spaţiu şi cca peste 15000 de ani în timp, infiltrându-se de la început în locuri nepoluate.

Zăcământul secundar se dezvoltă doar local, alimentarea acestuia este mixtă, provenind în cea mai mare parte din descărcarea ascendentă de-a lungul hornurilor zăcământului principal şi subordonat din infiltraţiile descendente de ape reci provenite din Clocota, precipitaţii şi ape de şiroire. Fără a se putea stabili cu exactitate raportul de amestec al celor două componente, studiile izotropice estimează că acesta variaza între 0 si 1/5 apă rece recentă. Determinările de vârstă aparentă au indicat valori de 5 – 50 de ani, identice cu cele ale apelor carstice reci din captarea de apă potabilă din sursa Clocota.

Exploatarea  resurselor de apa termală a continuat până în epoca modernă.  Astfel la 1927 prof Gh. Atanasiu aminteşte de trei izvoare (Minerva, Constanţa, Elisabeta) astăzi dispărute, iar după cel de-al II –lea război mondial au fost cunoscute 8 izvoare.

Din cele 8 izvoare 3 se află pe aleea ce conduce spre zonele  de agrement, astfel se poate beneficia de mişcare, sport, relaxare, dar în acelaşi timp şi de proprietăţile terapeutice ale apei necesare pentru hidratare de la aceste izvoare.

Apa izvoarelor de la Geoagiu Băi, principalul factor terapeutic,  este calcaroasă, termală şi feruginoasă cu o temperatură de 33 grade Celsius, făcând parte din rândul apelor oligometalice mezotermale. Temperatura şi încărcătura minerală şi în gaze a apelor se datorează contactului prelungit cu un corp magmatic intrusiv aflat în curs de răcire la adâncimi de câteva mii de metri (peste 3).

Din punct de vedere chimic, sunt ape bicarbonate calcice, magnezice, hipotone, cu conţinut de dioxid de carbon dizolvat ce ating câteva sute de mg/l, având mineralizaţii totale de 1.0-1.5 mg/l. ele sunt însoţite de gaze libere de asemenea de origine profundă, alcătuite în principal din azot şi dioxid de carbon şi subordonat dinixogen, metan, argon, heliu. Studiul compoziţiei chimice a apelor termale, a debitelor şi a temperaturilor s-a făcut începând cu anul 1954.

Din analizele efectuate de Institutul Central de Balneologie și Fizioterapie, rezultă că, apele minerale de aici sunt slab radioactive, ceea ce le mărește și mai mult valoarea terapeutică.

Prin proprietatile lor, sunt indicate atât în cura internă cât şi sub formă de băi pentru afecţiuni reumatismale, paralizii, etc. namolul feruginos ce se găseşte aici este întrebuinţat în scop terapeutic.

În cura externă se tratează afecţiuni reumatismale degenerative, inflamatorii, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, afecţiuni asociate – boli dermatologice, nevroze astenice, etc.

În cura internă se mai tratează şi afecţiuni gastrice, ulcer, afecţiuni cronice, hapatobiliare, colite, afecţiuni ale aparatului renal, afecţiuni asociate – endocrine, de nutriţie, metabolice.

Pe lângă proprietățile terapeutice ale izvoarelor minerale, stațiunea dispune și de nămol vegeto-mineral existent în terenul din imediata apropiere a Băilor Daco Romane. Acest nămol a luat naștere prin procese fizico-chimice și biologice, din amestecul unor particule fine anorganice și organice, mai ales plante, cu apă termală și carbogazoasă.

Componentele organice ale nămolului sunt substanțe vegetale descompuse complet sau incomplet, substanțe chimice, acizi organici, iar cele minerale conțin mai ales sulfuri de calciu, fier și iod. De aici rezultă și caracteristica specifică, aceea de nămol de turbă ioduro-feruginoasă, cu efecte din cele mai bune, în tratamentul complex al diverselor afecțiuni reumatice.

 

Namolul constituie cel de-al doilea factor natural de cură prezent în Staţiunea Geoagiu-Băi, căruia I s-a acordat însă insuficientă atenţie până in  anul 1983. Din anul 1988 este exploatat în zona omologată, grosimea stratului fiind de 13 m.

Specialiștii recomandă utilizarea namolului din straturile profunde ale zăcământului, mai valoroase din punct de vedere terapeutic.

Namolul terapeutic de la Geoagiu-Băi, este indicat în tratamentul stărilor preartrozice (tratament profilactic în profesiuni cu risc artrozic), reumatism degenerativ – artroze ale coloanei şi articulaţiilor periferice (in afara perioadelor de reactivare clinico-biologică), reumatism abarticular, periartrite (in afara perioadelor active) stari alergice dupa reumatism poliarticular acut sau prin infecţii de focar în fazele de stabilizare clinico-biologică, sechele musculo-articulare şi nervoase periferice dupa traumatisme, afectiuni dermatologice (eczeme cronice, psoriazis).

Această resursă naturală este insuficent pusă în valoare în special din lipsa fondurilor  pentru obtinerea avizelor și autorizațiilor necesare exploatarii, a tehnologiei de extracție și prelucrare dar si a specialiştilor în astfel de tratamente.

 

BIOCLIMATUL LOCAL constituie cel de-al treilea factor terapeutic, care vine să completeze zestrea balneară a staţiunii.

 

Statiunea Geoagiu Băi are o suprafaţă de 57,68 ha şi 366 locuitori şi este o zonă care aduce venituri importante la bugetul local în fiecare an.

Oferta turistică este axată în principal pe turismul balnear, în zonă existând numeroase hoteluri şi vile care au şi facilităţi de cură. Dintre acestea putem enumera:

  • GERMISARA Hotel Resort & SPA - 144 camere si un centru de Wellnes & Spa
  • Hotel Termal – 20 camere şi centru Spa
  • Hotel BTT – 43 camere şi bazine cu apă termală
  • Hotel Ceres – 125 camere şi bază de tratament
  • Hotel Aida - 44 camere şi centru balnear de tratament și agrement
  • Hotel Diana – 74 camere
  • Hotel Vacanţa – 88 camere şi o bază modernă de tratament balnear

Pe lângă acestea există şi vile care oferă doar cazare ( în principal la condiţii de 2 **).

Din punct de vedere al activităţilor de divertisment există pe lângă restaurante şi baruri aflate în incinta unităţilor de cazare şi unităţi de sine stătătoare, dintre acestea cel mai renumit fiind Restaurantul Agrementul cu o capacitate de 350 locuri.

O sursa de atracţie importantă a staţiunii pe timp de vară este Complexul turistic Băile Daco Romane, ce include 4 bazine ( din care unul olimpic), cu apă termală la o temperatură de 29 grade. Capacitatea ştrandului este de peste 7000 de locuri, iar turiştii beneficiază de condiţii optime: terasa – 100 locuri, pizzerie, restaurant – 100 locuri, club Tarabostes – 2000 locuri, cabinet masaj, punct sanitar, plaja cu nisip şi full party în fiecare weekend.

 

Nr.

crt.

Statiunea

Hotel cu baza de tratament (nume, clasificare hotel, clasificare baza de tratament)

Centru de Informare
Turistica din Statiune
(telefon, mail, pagina web)

Imagini din statiune si hoteluri cu drept de utilizare

1

Geoagiu Bai

Hotel Germisara

Clasificare hotel si baza de tratament - ****

CNIPT Geoagiu Bai,

Telefon: 0254.249.220

Mail:

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.,

cniptgeoagiubai.ro

Persoane de contact:

Director – Melha-Cîndea Traian, tel: 0733.018.167,

Agent de turism – Șimonați Claudiu, tel: 0748.553.264

Mai jos

2

Hotel Aida

Clasificare hotel si baza de tratament - ***

3

Hotel Vacanta

Clasificare hotel si baza de tratament - ***

4

Hotel CERES

Clasificare hotel si baza de tratament - **

 

Galerie foto:

Stațiunea Geoagiu Băi

 

Hotel Germisara

 

Hotel Aida

 

Hotel Vacanța

 

Hotel Ceres

Târgu Ocna

Monday, 18 September 2017 00:00

STATIUNEA TURISTICA TIRGU OCNA, JUDETUL BACAU

Din punct de vedere administrativ oraşul este compus din localitatea principală Tîrgu Ocna şi alte două localităţi componente: Poieni şi Vâlcele.
Accesul în reţeaua feroviară este realizat prin magistrala de cale ferată electrificată Adjud – Ciceu legată de magistralele feroviare principale: Bucureşti – Adjud – Suceava şi Braşov – Ciceu – Deda – Baia Mare, cu trenuri zilnice în regim rapid, accelerat şi personal.

Legătura feroviară datează încă dinainte de 1900, mai întâi fiind realizat tronsonul Adjud – Tîrgu Ocna – Halta Salina, determinată de necesitatea transportului de sare şi apoi tronsonul Tîrgu Ocna – Ghimeş – Ciceu. Podurile de cale ferată peste râul Trotuş, inclusiv construcţia gării Tîrgu Ocna au fost proiectate de ing. Anghel Saligni.

Oraşul este deservit în circulaţia trenurilor de halta Salina, situată în apropierea zonei centrale a oraşului şi care deserveşte şi orasul Slănic Moldova.Accesul la transporturile aeriene este posibil prin aeroportul Bacău, unde operează zilnic curse aeriene cu Bucureşti şi alte centre urbane ale ţării.

Judeţul Bacău  este poziţionat în partea estică a României , pe coordonatele 26°- 27° longitudine estică şi 46° – 30° latitudine nordică. Teritoriul judeţului este traversat de bazinele raurilor Siret, Trotuş si Bistriţa  şi cuprinde în interiorul său versantul estic al Carpaţilor Orientali în partea vestică şi colinele Tutovei în partea estică.

Descriere Valea Trotuşului

Bazinul hidrografic al Trotuşului este situat în estul României, în partea central-vestică a Moldovei. Din punct de vedere administrativ, se extinde pe teritoriile a cinci judeţe (Bacău, Covasna, Harghita, Neamţ şi Vrancea).

Structura geologica complexă, justifică varietatea de materiale utile, concentrate mai ales în Subcarpaţi. Zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale sunt cantonate, cu precădere în gresia de Kliwa din zona externă a flişului , dintre Tazlău  şi Oituz: Geamăna, Zemeş, Moineşti, Lucaceşti, Solonţ, valea Slănicului, Valea Oituzului etc.

Zăcămintele nemetalifere sunt reprezentate prin sarea gema ce apare in depozitele subcarpatice : Moineşti, Zemeş, Sărata, Gura Slănicului, Slănic Moldova, Tîrgu Ocna , Poiana Sărată.Legate de formaţiunile salifere sunt numeroasele izvoare cu ape mineralizate (clorosodice, feruginoase, sulfuroase) de la Slănic Moldova, Tîrgu Ocna, Dofteana, Moineşti, Hârja, etc.

Tirgu-Ocna – vedere generala

Corespunzator structurii geologice, peisajul geomorfologic este alcătuit din culmi montane, dealuri subcarpatice şi de podiş ce se succed în trepte , de la V la E. Regiunea montană reprezintă circa 66% din suprafaţa bazinului hidrografic al Trotuşului şi cuprinde culmi şi dpresiuni ce aparţin, precumpanitor, grupei Munţilor Trotuşului. Sunt munţi de inalţime mijlocie, altitudinea medie fiind de 1.000-1.200 m.

Lacul îndeplineşte şi o funcţie de agrement (motel, vile, cabane).

Raul Trotuş , cu izvorul in Munţii Ciucului are o lungime totală de 162 km . Este unul din afluenţii principali ai Siretului, fiind al şaselea ca lungime , al patrulea ca bazin hidrografic şi al doilea ca debit multianual.Lacurile din bazinul trotuşean sunt puţin numeroase . Cel mai important şi cel mai mare din zona trotuşeană este lacul de la Poiana Uzului , construit în anul 1973 pentru a asigura alimentarea cu apa a localitaţilor de pe valea Trotuşului până la Oneşti.

După recensământul populaţiei din anul 2011, conform datelor centralizate de la Institutul Naţional de Statistică , populaţia oraşului Tg.Ocna este de 12.665 de locuitori din care în mediul urban 11.016 iar în mediul rural 1649 de locuitori.

Mediul economic este format în majoritate de microintreprinderi , prioritar fiind domeniul comerţului (74,6%), urmat de sectorul productiv (4,08%), construcţii (1,75%), şi turism (1,75%). Pentru firmele din zonă există o dependenţă puternică de piaţa regională şi naţională şi o accesare redusă a pieţei externe. Comerţul este una din ramurile economice care a cunoscut o dezvoltare continuă de-a lungul timpului. După anul 1990, dinamica activitaţilor de comerţ a cunoscut o tendinţa ascendentă prin modificările petrecute pe piaţa forţei de muncă din sfera activitaţilor de producţie în sfera comerţului şi a prestărilor de servicii. În acest context, activitatea de comerţ reprezintă activitatea predominantă desfasurată de operatorii economici. Alte activitaţi care se desfasoară sunt: valorificarea resurselor locale, exploatarea şi prelucrarea sării, realizarea produselor din lemn, activitatea de turism, construcţii, transport şi prestari servicii efectuate de operatori economici sau liber profesionişti.

    

 

Clima

Localitatea beneficiază, aşadar, de un climat cu temperaturi moderate, cu ierni destul de blânde şi veri răcoroase, precipitaţii reduse, cu odinamică redusă a aerului. În aceste condiţii climaterice, bioclimatul este unul dintre cele mai plăcute din ţară, caracterizat ca nesolicitant – sedativ, de cruţare, tonifiant. În concluzie se poate afirma că orasul Tîrgu Ocna are un climat subalpin, de adăpost, moderat, favorabil vieţii, care îl recomandă ca staţiune balneoclimatică importantă în tratarea afecţiunilor respiratorii. În ceea ce priveşte precipitaţiile atmosferice, media anuală este de 654 mm/an, cu un maxim de 110 mm în luna iunie (1935) şi un minim de 30 mm în luna februarie, numărul mediu anual de zile cu precipitaţii fiind de 120, iar cel al zilelor cu ninsoare de 30.

Forme de relief : Din punct de vedere geologic, zona Tîrgu Ocna se află la contactul a două mari unităţi geologice, aflate în raporturi tectonice de încălecare, respectiv pânza de Tarcău şi unitateamarginală.
Condiţiile geologice şi morfologice de formare a acestei zone de contact conferă caracteristici specifice, unice, ce nu se găsesc nici în depresiunea montană, nici în cea subcarpatică.
Depresiunea în care este amplasat oraşul Tîrgu Ocna are o formă alungită, cu partea îngustă în amonte în dreptul defileului Cireşoaia, constituind o lojă terasieră distinctă a depresiunii subcarpatice.
Orașul Tîrgu Ocna este străjuit din: trei părţi de prelungirile Munţilor Trotușului -Masivul Nemirei, în S și SV, Culmea Berzunţul în partea de V; dealurile subcarpatice, în partea de nord. Astfel, în partea de S şi SV munţii Nemirei coboară spre oraş prin culmile Cireşoaia, Măgura (678 m), Coşna (789m), Chichilău (535 m). Culmea Berzuntului, un masiv izolat, alungit pe direcţia NNV-SSE, domină cu circa 400 m zona învecinată. La vest este defileul Cireşoaia, pe partea stângă a râului şi partea de nord-vest a oraşului.
Munţii Berzunţiului ating localitatea Tîrgu Ocna prin dealurile Drăcoaia, Muncei şi Cărbunarul.
Dealurile subcarpatice din aproprierea orașului, Prislopu, La Fundătură, La Stupină, Feţele Tîrgului, Butnaru, flanchează culoarul Trotușului spre N, marcând limita acestuia cu depresiunea subcarpatică Tazlău.

 


Puncte de atractie turistica

Salina

Caracteristica principală a microclimatului salinelor este constanţa parametrilor fizici, chimici si microbiologici (fară variaţii zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din România sunt: temperatura, de aprox. 12° – 13°, umiditatea relativă, de cca. 60 – 80 %, curenţii de aer cu viteze reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei de la exterior sau cu diferenţe mici. Toate aceste caracteristici determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat şi pulmonar echilibrat. În concluzie, bioclimatul de salină are caracter sedativ de cruţare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, uşor răcoros ca temperatură şi echilibrat sub aspectul umezelii.
Studiul microclimatului de salină realizat in Salina Trotuş a evidenţiat:
– temperaturi cu variaţii minime (sub 1 0 C ), cuprinse între 12,8 – 12,90 C, în perioada toamnă – iarnă si între 13,2 – 13,40 C, în perioada de vară;
– valori ale umiditaţii relative a aerului cu variaţii sub 10 %, de la 74 – 75 % iarna, la 80 – 82 % vara;
– variaţia extrem de redusa a cantitaţii de oxigen, ca şi a conţinutului de aerosol salin (130 – 170 particole / cm3);
– presiunea atmosferică – 70 – 73 cm Hg;
– absenţa totală de alergeni (mucegaiuri şi germeni patogeni);
– curenţii de aer au viteze foarte reduse, in general imperceptibile.
Determinările chimice au arătat în general, absenţa aeropoluanţilor, un pH uşor acid al aerului, prezenţa ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât şi iarna.
Se apreciază astfel, pe baza rezultatelor studiului, că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab (corectat printr-un program de mişcare si vestimentaţie adecvată), cu indicele de stress cutanat hipotonic moderat şi indice de stress pulmonar echilibrat, aşadar un bioclimat sedativ de crutare.
Baza de turism precum şi obiectivele turistice din Mină Trotuş sunt amplasate la orizontul IX, la 240 m adâncime. Accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei.
Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:
Servicii de bază :
– transportul în salină;
– tratament cu aerosoli naturali;
– vizitare salinei şi agrement: terenuri de sport (baschet, mini-football, tenis de câmp, tenis de masă), spaţii de joacă pentru copiii (dotate cu leagăne, topogane).
Servicii conexe :
– punct de vânzare produse alimentare (bufet şi terasă) şi suveniruri;
– organizarea de expoziţii de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
– amenajarea spre vizitare a Muzeului sării;
– vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica „Sfanta Varvara”, amenajată într-una din galeriile salinei.
Turiştii beneficiază de serviciile unui cadru medical şi ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatură de specialitate pentru intervenţii de urgenţă şi un salon cu patru paturi.
Programul de tratament cuprinde : odihnă, gimnastică medicală generală şi respiratorie, jocuri distractive şi sportive ( şah, tenis, baschet ), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educaţie sanitară.

TARIFE:

– Vizitatori adulti = 22 lei/pers
– Vizitatori copii = 14 lei/pers
– Vizitatori in regim de abonament, minimum 8 zile: adulti=20 lei/pers si copii pana la 18 ani= 12 lei/pers
– Grupuri de minim 8 persoane: adulti= 20 lei/zi/pers, copii pana la 18 ani= 12 lei/zi/persoana

Tarife inchirieri:
– Mese billiard: 10 lei/30 min
– Mese tenis: 5 lei/30min
– Jocuri electronice: 3 lei/fisa
– Tobogane gonflabile: 3 lei/15 min
– Karturi copii: 7 lei/15 min si 13 lei/30 min
– Karturi tineri: 9 lei/15 min si 15 lei/30 min
– Acces la calculatoare cu jocuri si internet: 3 lei / ora

PROGRAMUL DE ACCES IN BAZA TURISTICA:
– 01 Octombrie – 30 Martie, orele 7-15, ultima intrare la orele 14
– 01 Aprilie – 30 Septembrie, orele 7-17, ultima intrare la orele 16

Tarife de intrare strand cu apa sarata de luni – vineri: 20 lei/zi/adult si 12 lei/zi/copil

Weekend: 25 lei/zi/adult si 15 lei/zi/copil

Web: www.salina.ro

 

 

Rezervatia naturala SIT NATURA 2000

Rezervaţia naturală SIT NATURA 2000 Măgura -Tîrgu Ocna se află pe malul drept al râului Trotuş şi malul stâng al Slănicului, judeţul Bacău  este o rezervaţie mixtă, de protecţie floristică,  faunistică si peisagistică.
Rezervaţia se află între altitudini de 310 si 700 metri şi se întinde pe o suprafaţă de 210 hectare.
Rezervaţia a fost infiinţată pentru a proteja pădurile, formaţiunile ierboase dar şi tufişuri si stîncării.
Rezervaţia naturală Măgura -Tîrgu Ocna este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi in apropiere.

 

Manastirea Sf.Eftimie cel Mare

 

Este singura mănăstire din Mitropolia Moldovei si Bucovinei închinată acestui sfânt.
Mănăstirea a fost construită în anul 2000 la punctul numit Cireşoaia, în partea de vest a cartierului Poieni, la o altitudine de 600 metri , înscriindu-se în aceeaşi curbă de nivel cu Mănăstirea Măgura Ocnei.
Scopul pentru care a fost ridicată a fost acela de a omagia şi a întreţine cultul eroilor în zona Cireşoaia.
De numele Cireşoaiei se leagă amintirea luptelor sângeroase ale Regimentului 27 Infanterie Bacău şi a glorioaselor atacuri ale Vânătorilor de Munte din timpul Primului Razboi Mondial.

 

Biserica Sf. Treime

 

Biserica filială Sf.Treime, din cartierul Gura- Slănic, oraşul Tg.-Ocna, este construită din piatră la anul 1820 cu o turlă şi acoperită cu tablă.
Forma bisericii este de corabie şi nu secunoaşte numele constructorului. Este tencuită şi văruită în exterior.
Este ctitoria Arhimandritului Iacob, şi a celor care s-au milostivit. Acest arhimandrit era superiorul mănăstirii Măgura Ocnei, iar biserica Sf. Treime se află imediat la poalele muntelui
Măgura la depărtare de mănăstire de cca. 1km. La început a fost metocul Mănăstirii Măgura, iar apoi a devenit biserică filială a bisericii Răducanu după care în anul 1967 a devenit biserica de parohie deservind enoriaşii din cartierul Gura- Slănicului, al oraşului Tg. Ocna.
Pictura a fost renovată în anul 1977 de către pictorul Zărnescu.
Catapeteasma este din lemn de tei, cu icoane şi starea ei este bună. În cafas se află tabloul ctitorului arhimandrit Iacob pictat pe pânză de mărime naturală.
Biserica este înzestrată cu toate obiectele necesare cultului.

 

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Biserica “Adormirea Maicii Domnului “, fostă Mănăstire “Precista” a fost construită de marele vistier Gheorghe Ursache , pe la 1662, şi a fost inchinată Mănăstirii Ivir de la Muntele Athos în 1683. A fost înzestrată cu peste 74 de moşii in 9 ţinuturi ale Moldovei, cu mori, case si prăvălii de către unii domni şi mari boieri. Veniturile Mănăstirii “Precista” sunt consemnate în unele statistici din sec.al XIX-lea.
Mănăstirea a trecut prin momente dificile datorită războaielor şi jafurilor făcute de trupe invadatoare: tătari, poloni, austrieci, turci.
Până la secularizare, mănăstirea a fost condusă de 16 egumeni greci.
Costache Negruzzi , cu prilejul unei vizite la Tg. Ocna in 1850, face o interesantă descriere a turnului “Precistei”: “Turnul e o zidire curioasă. El este pătrat, de o circonferinţă de 12 stânjeni şi de o înălţime de 5-6. Se cunoaşte că a fost zidit cu mult înainte de monăstire şi că menirea lui n-a fost de a servi de clopotniţă. Gios are o încăpere mare , care a fost, cum se vade , magazie sau închisoare. Dinspre nord te sui pe o scăriţă la o înalţime de 15 palme şi între, într-o săliţă îngustă, unde cel dintâi lucru ce ţi se înfăţişează este spânzurătoarea!…..În dreapta acestui coridor este o uşiţa pe care te cobori …..într-o închisoare sub pământeana, fără lumină , fără aer şi de o adâncime grozavă…..”

Biserica de lemn “Cuvioasa Parascheva”

Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva din Tg.Ocna este cea mai veche biserică de lemn şi a fost numită ulterior Biserica Domnească.
Biserica a fost construită din bârne, pe malul drept al Vâlcicăi, pentru savgai. Tradiţia spune că biserica a fost refăcută pe locul alteia mai vechi care a ars.
Biserica este pardosită cu dale de piatră iar pereţii căptuşiţi cu scândură cu nervuri care se grupează în cheia de boltă dublă. Remarcabil este iconostasul alcătuit din icoane de o mare frumuseţe, fiind renovate in anii 1789, 1800, 1810 si 1830.
În prezent, biserica este folosită drept capelă mortuară, fiind poziţionată în mijlocul cimitirului parohiei, unde se odihnesc o serie de personalităţi de bază de altădată.
Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva din Tg. Ocna este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi in apropiere.

Biserica de lemn Sf.Gheorghe

 

A fost construită, după pomelnicul ctitorilor în 1752 de către monahul Ghenadie, ieromonahul Ioil şi alţi slujitori ai bisericii, cele mai multe surse indicând însă anul 1761, ca an al ridicării edificiului. Inscripţia pusă în pridvorul bisericii, cu ocazia reparării acesteia din anul 1924, menţionează şi alte intervenţii asupra monumentului. Iniţial, biserica a avut formă dreptunghiulară, abia în 1895 zidindu-se cele două abside laterale din cărămidă, în anul 1924 realizându-se un pridvor închis, deasupra căruia s-a înălţat clopotniţa.

Biserica Sf.Nicolae

Biserica Sfântul Nicolae , situată in apropierea centrului oraşului a fost ridicată între anii 1758 şi 1772 de către preotul Harapu si hatmanul Vasile Ruşeţ ( unul dintre ctitorii bisericilor “Sfânta Treime” din Doljeşti-Neamţ şi “Sfântul Spiridon” din Iaşi , boier cu dragoste de ţară şi cu mare credinţă , urmaş al domnitorului Antonie Ruşeţ si stramoş al doamnei Elena Cuza).
În curtea bisericii se află Cimitirul cu Tunuri, unde sunt ingropaţi 69 de eroi morţi in Primul Razboi Mondial in luptele de la Cireşoaia şi Cosna, un monument dedicat eroilor si 2 tunuri din timpul războiului.

Manastirea Raducanu –Buna Vestire

Mănăstirea Răducanu – Buna Vestire

Mănăstirea Raducanu – Buna Vestire, numită ulterior şi „Biserica Buna Vestire” sau „Răducanu”, a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în oraşul Tg. Ocna.
Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc.
Din cele doua clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripţie în limba greacă – din 10 noiembrie 1810 – este expus in fata bisericii.

În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se gaseşte mormântul marelui om politic şi scriitor, Costache Negri – 1812-1876.
Biserica Răducanu este singura biserică din Romania cu text francez în pisanie.
Biserica a trecut şi printr-o perioadă mai dificilă aceasta fiind devastată de către atacurile turcilor în 1821, însă a fost repictată şi refăcută în 1830 odată cu catapeteasma. Sunt păstrate părţi din vechea incintă a bisericii, un zid de 5.20 metri prevăzut cu porţi de stejar, câteva construcţii anexe şi un turn cu gang boltit.

Preot Pantaru Vasile
Adresa: Strada Raducanu Nr.6

 

 

Tratament balnear

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1072 din 11 noiembrie 2013, oraşul Târgu Ocna este atestat ca și stațiune balneoclimatică.

Crearea unui Centru National de Informare si Promovare Turistica vizeaza aplicarea principiului egalitații de tratament si respectarea tuturor politicilor si practicilor prin care sa nu se realizeze nici o deosebire, excludere, restricție sau preferință, respectarea principiului egalitații de sanse prin neoperarea niciunui criteriu subiectiv cu potential de discriminare.

In conditiile respectarii si promovarii principiilor de dezvoltare durabila, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare si valorificare al potentialului cultural, istoric, folcloric si arhitectural al tarii. Turismul reprezinta unul dintre sectoarele prioritare care prin resursele sale pe care le antreneaza si prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei nationale, constituie un factor important pentru progresul economic.

Turismul este total dependent de mediul inconjurator, el constituind “materia prima” a turismului. Mediul inconjurator constituind obiectul, domeniul de activitate si locul de desfasurare a turismului. De aceea, o mare importanta este acordata calitatii mediului, deoarece orice modificare produsa acestuia ducand la diminuarea , iar uneori chiar anularea resurselor sale.

Declararea localității ca stațiune balneoclimatică are la bază factorii naturali terapeutici, precum cele 7 izvoare minerale. Aceste izvoare dispun de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalaţii specifice pentru cură şi de o organizare ce permite acordarea asistenţei medicale balneare în condiţii corespunzătoare. De asemenea, în definirea localității, Salina și bioclimatul stațiunii conferă orașul Târgu Ocna premisele necesare dezvoltării celei mai importante stațiuni balneoclimatice din Regiunea Nord-Est.

Izvoarele minerale cu efecte benefice asupra sănătăţii şi Sanatoriul Salina, constituie elementele care au determinat funcţionarea localităţii ca staţiune de interes local încă din 1894 iar apoi, din 2002, ca staţiune de interes naţional.

Cele 7 izvoare minerale din Târgu Ocna izvorăsc la poalele dealului Măgura, în Parcul Balnear Măgura şi sunt amenajate modern în apropierea Centrului Balnear. Analizele realizate de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie – INRMFB au arătat că au arătat că izvoarele minerale au conţinuturi mineralogice cuprinse între 4,139 -12,793 g/I şi prezintă interes terapeutic pentru cura internă şi externă.

 Potrivit acestor analize care sunt afișate la fiecare izvor, apele minerale sunt recomandate în diverse afecțiuni, după cum urmează:

  • IZVORUL NR. 7
    • Tipul de cură: internă
    • Indicaţii terapeutice: enterocolite cronice nespecifice, dischinezii biliare, sechele postoperatorii ale căilor biliare, constipaţie atonă.
  • IZVOARELE NR. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 
    • Tipul de cură: externă
    • Indicaţii terapeutice: afecţiuni reumatismale degenerative, afecţiuni reumatismale abarticulare, afecţiuni musculo-articulare posttraumatice, afecţiuni ginecologice cronice, afecţiuni ale căilor respiratorii ORL (sub formă de aerosoli).

Izvoarele minerale sunt inventariate în domeniul public al localității și sunt administrate de Primăria orașului Târgu Ocna.

Salina Târgu Ocna – profilul principal îl constituie tratamentul afecţiunilor respiratorii cum ar fi bronşitele cronice, astm, sinuzite etc.

Salina este situata la circa 2 km de oraș, în masivul de sare Vâlcele, la 240 m adâncime pe o suprafață de 13.000 mp și reprezintă, prin microclimatul de salina, un important factor natural de cura utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii. Recunoașterea și utilizarea în scop terapeutic a mediului de salina, cu precădere în ultimele decenii, a pornit de la o serie de observații începând încă din secolul al XIX-lea. Salina oferă condiții optime pentru: relaxare, mișcare, tratarea afecțiunilor respiratorii, reculegere în lăcașul sfânt al bisericii ortodoxe „Sfânta Varvara” și cunoaștere în cadrul Muzeului sării.

Caracteristica principala a microclimatului salinelor este constanța parametrilor fizici, chimici și microbiologici (fără variații zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din Romania sunt: temperatura, de aproximativ 12o-13C, umiditatea relativă, de circa. 60-80%, curenții de aer cu viteze, reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei din exteriorul amplasamentului.

Toate acestea determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat si indice de sres pulmonar echilibrat. In concluzie, bioclimatul de salina are caracter sedativ de curatare , cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, usor racoros ca temperatura si echilibrat sub aspectul umezelii.

Caracteristicile mediului subteran din Salina Târgu Ocna se prezintă astfel:

  • temperatura între 12-13 grade C;
  • distanța de la punctul de plecare este de 3,1 km;
  • adâncimea pe verticală este de 240 m;
  • diferența de nivel față de punctul de intrare este de 136 m;
  • altitudinea față de nivelul mării este de 138 m;
  • suprafața utilă este de 8.900 mp;
  • înălțimea camerei este de 8m.

Baza de turism precum și obiectivele turistice din mină sunt concentrate în orizontul IX al Salinei, la o adâncime de 240 m, astfel fiind oferite condiții optime pentru:

Determinările aeroionizării din incinta salinei se situează cantitativ între 250-400 ioni pozitivi/cm3. Determinările chimice au arătat în general, absența aeropoluanților, un pH ușor acid al aerului, prezența ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât și iarna.

Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:

  • Servicii de bază:
    • transportul în salină – accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei;
    • tratament cu aerosoli naturali halini;
    • vizitare salină și agrement: terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masa), spații de joacă pentru copiii (dotate cu leagăne, tobogane);
  • Servicii conexe :
    • punct de vânzare produse alimentare (bufet și terasă) și suveniruri;
    • organizarea de expoziții de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
    • vizitarea Muzeului sării;
    • vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica „Sfânta Varvara”, amenajata într-una din galeriile salinei.

Turiștii beneficiază de serviciile unui cadru medical și ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatura de specialitate pentru intervenții de urgență și un salon cu patru paturi. Programul de tratament cuprinde: odihnă, gimnastică medicală generală și respiratorie, jocuri distractive și sportive (șah, tenis, baschet), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educație sanitară.

În anul 2010, la Salina Târgu Ocna serviciile turistice s-au diversificat prin amenajarea la suprafață, în incinta sucursalei, a unei moderne baze de agrement. Locația dispune de: un ștrand cu apă sărată, dușuri, cabinet medical, terasa, magazin și internet wireless free.
Pentru un ambient plăcut sunt puse la dispoziția vizitatorilor șezlonguri și umbrele de soare.

Complexul Balnear Parc Măgura

Centru de tratament balnear Parc Măgura are o suprafață de 1.019 mp cuprinzând:

  • Baza de tratament cu spațiile de testare medicală, spațiile de fizioterapie, întreținere și recuperare precum și spatiile tehnice aferente. Acest corp de clădire este construit din doua aripi dispuse simetric în fiecare dintre ele urmând a funcționa cabinete pentru tratamente de fizioterapie, kinetoterapie, electroterapie, bai galvanice, împachetări cu parafină, dietoterapie, masaj recuperator, duș subacvatic, tratamente aerosoli, cabinet de înfrumusețare, drenaj limfatic etc.;
  • Serviciile sunt completate cu funcțiuni complementare – două piscine în aer liber, amplasate în incinta interioară a bazei de tratament, una pentru adulți și cealaltă pentru copii;
  • Corpul social adăpostește grupurile sanitare pentru public și bateriile de dușuri și vestiare pentru utilizatorii piscinelor amplasate în incinta ansamblului;
  • Corpul tehnic adăpostește spațiile pentru instalațiile de tratare a apelor uzate, pompele și instalațiile de filtrare pentru apa piscinelor, centrala termica și un vestiar cu grup sanitar pentru personalul tehnic.

În staţiunea Târgu Ocna, în cadrul Complexului Balnear Măgura, turiştii pot beneficia de următoarele proceduri utilizate în tratamente: aerosoloterapie, electroterapie, hidroterapie, masaj, împachetări cu parafină.

În prezent baza de tratament nu este funcțională deoarece lipsesc dotările necesare funcționării complexului balnear.

Efectele benefice asupra sănătăţii ale izvoarelor minerale, mediului salin și biclimatului specific zonei sunt recunoscute pe plan naţional dar şi internaţional.

În oraşul Târgu Ocna mai pot fi pot fi amintite şi următoarele obiective turistice naturale care nu au fost valorificate încă la adevărata lor importanță:

  • PARCUL „MĂGURA” – este principalul parc al oraşului. Se află situat în partea de sud–vest a oraşului, la poalele muntelui cu aceeaşi denumire, flancat la sud de drumul DN 12B Târgu Ocna – Slănic Moldova, la nord de râul Trotuş, la vest de intersecţia DN 12A – DN 12B şi podul peste râul Trotuş, iar la est de râul Slănic. Este o zonă deosebit de pitorească şi cu posibilităţi de agrement deosebite. Aici se află cele 7 izvoare cu ape minerale cu indicaţii terapeutice în afecţiunile: aparatului digestiv, hepatobiliare, căilor respiratorii, metabolice şi de nutriţie, rinichilor şi căilor urinare, neurologice periferice, post-traumatice, cardiovasculare, endocrine, ginecologice, profesionale, nevroze astenice, reumatisme degenerative. De asemenea, în parcul Măgura se află și Complexul Balnear Măgura și lacul sărat ”Lacul fără fund” sau ”Groapa Burlacu”;
  • MUNTELE MĂGURA – domină oraşul spre SV şi este acoperit de mari păduri (fag şi carpen pe versantul nordic şi pâlcuri de mesteceni şi plantaţii de pini la poalele sale). Acesta constituie o atracţie turistică prin bogăția fondului forestier, priveliștea pitorească și oportunitățile de amenajare în scop turistic;
  1. salina.ro

Mina Trotuș dispune de 11 etaje/orizonturi. In prezent, în cadrul minei de sare, exploatarea sării se realizează la orizonturile X și XI, iar activitatea de turism este concentrata la orizontul IX .

Calitatea aerului

Atmosfera este pură, aerul este tonifiant şi uşor ozonificat datorită pădurilor ce înconjoară oraşul şi munţilor din apropiere. Datorită aşezării oraşului într-o depresiune, nu a pătruns aici nici aerul înnecăcios de la Combinatul chimic Borzeşti şi nici fumul de la Dărmăneşti sau Comăneşti, bariera defileului Cireşoaia şi direcţia vânturilor îndreptând atmosfera poluată înspre partea laterală a cursului Trotuşului şi nu spre aval unde se află Târgu Ocna.

Aerul specific regiuni Târgu Ocna este bogat în aerosoli,rășini și ioni negativi de oxigen ceea ce recomandă orașul ca și stațiune de interes național. Aerul alături de climatul specific regiunii conferă stațiuni-oraș Târgu Ocna un bioclimat plăcut, caracterizat ca nesolicitant-sedativ, cu ușoare nuanțe de stimulare.

Hotel Măgura

foto: Hotel Magura

Hotelul Măgura, plasat în centrul oraşului, la 200m de gară, dispune de 230 locuri în 115 camere.95 cu 2 paturi şi 20 matrimoniale)  ,cu Tv color,baie,telefon,balcon, centrală termică proprie.
Acest hotel se recomandă în primul rând celor care se tratează de astm bronşic în sanatoriul din mina salină ,precum şi celor care călătoresc pe Valea Trotuşului în grupuri organizate sau pe cont propriu.
Hotelul Măgura deţine o Secţie de recuperare  – reabilitare a sănătăţii umane cu o capacitate de 100 locuri şi care ofera servicii medicale de Ambulatoriu BFT şi Internări – recuperare . Serviciile medicale ambulatorii de recuperare a sănătăţii oferite sunt :

–  Consultatie initiala

–  Consulatie de control

–  Oscilometrie

–  Infiltratie in structuri ale tesutului moale

–  Punctie si infiltratie intraarticulara

–  Kinetoterapie de grup pe afectiuni

–  Galvanizare

–  Ionizare

–  Curenti diadinamici

–  Trabert

–  TENS

–  Curenţi interferenţiali

–  Unde scurte

–  Microunde

–  Diapuls

–  Ultrasunet

–  Sonodynator

–  Magnetoterapie

–  Laser-terapie

–  Solux

–  Ultraviolete

–  Curenti cu impulsuri rectangulare

–  Curenti cu impulsuri exponentiale

–  Contractia izomerica electrica

–  Stimulare electrica functionala

–  Bai Stanger

–  Bai galvanice

–  Dus subacval

–  Bai sau pensulatii cu parafina

–  Masaj regional

–  Masaj segmentar

–  Masaj reflex

–  Aerosoli individuali

–  Pulverizaţie cameră

–  Hidrokinetoterapie individuală generală

–  Hidrokinetoterapie parţială

–  Hidrokinetoterapie individuală

–  Tracţiuni vertebrale şi articulare

–  Manipulări articulaţii periferice

–  Kinetoterapie cu aparatură specială:

covor rulant, bicicletă ergometrică,

elecometre, bac de vaslit

Servicii efectuate la cerere contracost ( care nu sunt decontate de casa de asigurări de sănătate) :

–    Tratamente injectabile
–    Obezitatea
–    Sindrom tropostatic
–    Gimnastică de intreţinere (fitness)

 

Cazare

 

Pensiunea si Satul de Vacanta „Casa Creanga”

Adresa: Targu Ocna – Strada: Galean nr. 33
Telefon: 0234 341 795
Web: http://www.casacreanga.ro/

 

Pensiunea „Casa Andreea”

 

 

Pensiunea Casa Cristal

foto: Pensiunea Casa Cristal

Adresa: Targu Ocna, Strada: Valeni Nr. 10
Telefon: 0234.348.004
Web: Complex-cristal.ro

 

Motel ANDA

foto: Motel ANDA

Adresa: Targu Ocna – Strada: Costache Negri nr 217A
Telefon: 0234344144; 0744338085; 0735007106
Web: http://www.motelanda.ro/

 

Pensiunea ELENA

foto: Pensiunea ELENA

Adresa: Targu Ocna – Str. Stefan Comanescu Nr 14
Telefon: 0744 582 095

 

Pensiunea PORTILE OCNEI

foto: Pensiunea PORTILE OCNEI

Adresa: Targu Ocna – Strada: Mosoare Nr 25
Telefon: 0751.230.490 / 0747.250.646 / 0747.254.547
Web: http://www.portileocnei.ro/

 

Pensiunea Agroturistica Cioca

foto: Pensiunea Agroturistica Cioca

Adresa: Targu Ocna – Strada: Poieni 46bis
Telefon: 0234341190 / 0720721371
Web: Pensiunea Agroturistica Cioca

 

 Piscina Parc Măgura

Foto: Piscina Parc Magura

Centrul de tratament balnear Parc Magura din Târgu Ocna este o investiţie recentă a autorităţilor locale şi este situată în Parcul Balnear Măgura, în imediata apropiere a izvoarelor minerale. Centrul are o suprafaţă de 1.019 mp şi cuprinde o bază de tratament, un corp social şi un corp tehnic.

Serviciile oferite de dotările bazei de tratament sunt completate cu funcţiunile complementare, respectiv două piscine în aer liber, amplasate în incinta interioară a bazei de tratament, una pentru adulţi şi cealaltă pentru copii.

 

Voineasa

Monday, 18 September 2017 00:00

Prezentare generală

Voineasa este o staţiune permanentă de importanţă naţională situată pe Valea Lotrului, în judeţul Vâlcea, la poalele Munţilor Lotru, la o altitudine de aproximativ 700 m şi la 60 Km. distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea.

Clima este caracteristică depresiunilor intramontane, cu veri răcoroase şi ierni friguroase.

Principalul factor natural de cură îl reprezintă climatul tonic, cu aer curat, lipsit de praf şi ionizarea accentuată a atmosferei.

Este o staţiune recomandată şi pentru petrecerea vacanţei, atmosfera de aici fiind liniştită, deconectantă.

Această staţiune aparţine primului judeţ atestat documentar din România în anul 1392, actul fiind emis de domnitorul Mircea cel Bătrân. În prezent reşedinţa judeţului Vâlcea este municipiul Râmnicu Vâlcea.

Indicaţii terapeutice

  • neuro-astenii
  • anemii secundare
  • surmenaj fizic şi intelectual
  • astm bronşic
  • silicoză
  • bronşite asmatiforme

Resurse de tratament

În baza de tratament există aparatură modernă pentru procedurile ce se efectuează aici.

Un factor terapeutic important este climatul excelent, tonic, cu aer curat bogat în radiaţii ultraviolete, aerosoli ozonizaţi şi ionizaţi.

Tratamente

Împachetări cu parafină, aerosoli, inhalaţii, băi de plante, electroterapie, kinetoterapie, gimnastica de recuperare masaj;

Clima

Voineasa are un climat cu veri răcoroase(în luna iulie temperatura medie este de 14 grade Celsius), iernile sunt blânde. Fiind în zonă montană cu climat subalpin blând, staţiunea are atracţii deosebite pentru pescuit în Râurile Lotru, Voineşiţa şi în lacul Brădişor, dar şi condiţii pentru vânătoare în pădurile frumoase din zonă.

Istoric

Despre asezarea Voineasa

În scrierea lui Alexandru Vlahuţă ROMÂNIA PITOREASCĂ, găsim scris înainte de anul 1958: „ Tot pe Lotru, dar în fund de tot, dincolo de meterezele Parângului, e Voineasa, sat mare şi bogat, tăinuit în mijlocul codrilor silhui, într-un luminiş adăpostit, unde iernile sunt dulci şi verile sunt răcoroase, şi unde viaţa retrasă şi tihnită a acelui cuib de români ne aminteşte aşa de bine veacurile petrecute de strămoşii noştri în ascunzătorile Carpaţilor, pe când curgeau pe şesurile Dunării puhoaiele de barbari.”

Voineasa se află la o distanţă de aproximativ 60 km. De Râmnicu Vâlcea, reşedinţa Judeţului Vâlcea, drumul fiind modernizat în prezent.

Atracţii turistice

  • Mânăstirea Cozia
  • Peştera Polovraci
  • Peştera Muierii
  • Târgul de ceramică ”Cocoşul de Horezu”
  • Lacul Vidra

Despre judeţul Vâlcea

Judeţul Vâlcea este situat în sudul României şi se învecinează cu judeţele Alba, Sibiu, Argeş, Olt, Dolj, Gorj şi Hunedoara.
Este în aşa fel aşezat geografic încât găsim pe suprafaţa sa toate formele de relief.

Amintim: dealuri subcarpatice, lunci, podiş, Munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng. Există aici una din cele mai mari depresiuni intramontane numită Ţara Loviştei.

Despre Muntele Cozia se spune că ar fi Muntele KOGAION, Muntele Sfânt al străbunilor noştri daci.
Judeţul Vâlcea are importante resurse minerale, atât pentru economia judeţului cât şi pentru economia naţională cum ar fi: exploatarea de mică, pegmatite de cuarţ şi feldpast şi calcar de lângă Voineasa. Sunt exploatări de sare, cărbune brun, ţiţei şi gaze naturale, izvoare de ape minerale în localităţile Călimăneşti, Băile Olăneşti şi Govora.

Stațiunea Amara

Friday, 26 September 2014 00:00
ASEZARE
 
Amara este un oras situat in judetul Ialomita, in sud - estul Romaniei, in estul Campiei Romane, pe malul lacului Amara, la distanta de 7 km de Slobozia, cu un climat continental de stepa, cu veri calduroase si ierni reci. Temperatura medie anuala este de 10.3°C. Precipitatiile sunt reduse, iar umiditatea medie anuala ajunge la 63%. Iarna, predomina vanturile din
nord-est. Stațiunea balneoclimaterică Amara cu caracter permanent, aflată la 2 km de orașul Amara.
 
CUM AJUNGETI IN STATIUNEA AMARA?
 
Cu MASINA:
• Daca veniti dinspre Bucuresti, traseul pe care trebuie sa-l urmati este Bucuresti – Urziceni – Slobozia, pe DN 2 si DN 2A;
• Daca veniti dinspre Constanta, drumul este drept pana in Slobozia, pe DN 2A;
• Dinspre Braila, traseul este direct catre Slobozia, pe DN 2.
 
Cu TRENUL:
• Bucuresti – Slobozia Veche (via Ciulnita);
• Ploiesti Sud – Urziceni – Slobozia Veche;
• Galati – Braila – Faurei – Urziceni – Slobozia Veche.
 
FACTORI NATURALI TERAPEUTICI
 
Cel care a testat proprietăţile apei lacului Amara, savantul  Petru Poni a descoperit că lacul Amara conţine o serie de substanţe chimice benefice pentru organism. În studiile sale despre lacul Amara, el a notat că „apa este incoloră, opalescentă, gust foarte sărat, amar totodată, miros slab de hidrogen sulfurat. Din analiza calitativă rezultă că cuprinde următoarele substanţe: acid silicic, acid carbonic, acid sulfuric, acid boric, clor, sodiu, foarte puţin potasiu şi litiu, magneziu, calciu, fier, materii organice hipotonice”.
Petru Poni e cel care a descoperit şi valoarea „ingredientului secret”, care se ascunde pe fundul apei: nămolul sapropelic extras din lac este negru, gras, sarat si miroase precum hidrogenul sulfurat.
 
INDICATII TERAPEUTICE
 
1. Afectiuni reumatismale:
-ale aparatului locomotor (reumatism degenerativ,spondiloza cervicala, dorsala, lombara, afectiuni reumatismale inflamatorii, reumatism articular, spondilita anchilozanta);
2. Sechele posttraumatice (sechele dupa poliomielita)- afectiuni associate (dermatologice si endocrine);
3. Afectiuni ginecologice: -metro anexite cronice, sterilitate primara, insuficienta ovariana;
4. Afectiuni neurologice periferice (pareze si paralizii, sechele dupa poliomielita;
 
INSTALATII DE TRATAMENT
 
pentru bai calde, la cazi si bazine cu apa provenita din lac;
instalatii pentru bai calde si impachetari cu namol;
plaje special amenajate in jurul lacului Amara pentru ungeri cu namol rece urmate de bai in lac.
 
Cabinetele in care se asigura tratamentul balnear sunt:
electroterapie, fizioterapie, kinetoterapie, masaj medical, amenajari pentru aerohelioterapie, hidroterapie, cabinet acupunctura, sala de gimnastica medicala, camera de garda.
 
 
 
STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA:
 
1) Hotel Lebăda
Date de contact : Telefon/fax : (+40)43.266.202 , (+40)43.266.262,
(+40)43.266.027
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Localizare: Adresa - Str. Lacului, nr.2, Amara, jud. Ialomița
 
2) Complex Hotelier „Ialomița"
Date de contact: Telefon 0243 266 260, 0374 039 608, tel./fax: 0243 266 259
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Localizare : Adresa - Aleea Teilor, nr 1 , Amara, jud. Ialomița
 
3) Complexul balnear Parc
Este format din următoarele două hoteluri:
 
-Hotel Parc
Date de contact : Telefon 0243/266181, tel/fax 0243266224
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Localizare : Adresa - Str Ana Ipatescu, nr1, Amara, jud.Ialomița
 
-Hotel Dana
Date de contact : Telefon: (+40)0343 / 401 334, 0732 166 496
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Localizare: Adresa- str. Ana Ipătescu nr. 1, Amara, jud.Ialomița
 
4) Hotel Heaven
Date de contact : telefon: +40721 237 268, +40735 780 104, fax: +40 0243
219 508
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Localizare: Strada Lacului, nr. 33A, Amara, jud. Ialomița
 
5) Motel Diamant
Date de contact: Telefon : 0243 266 333, 0243 266 333, 0722 362 535
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Localizare : DN 2C Sos Slobozia Amara, jud.Ialomița
 
6) Hotel Eclipsa
Localizare: Str. Ana Ipătescu nr. 1, Amara, Ialomița
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Tel: 0243-219876; 0243-266181
Mobil: 0720651260
 
7) Camping Perla
Localizare: pe drumul județean Slobozia-Buzău, la intrare în Amara.
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. sau This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Tel fix / fax: 0343 566 959
Recepție: 0732 898 105
Administrator: 0732 898 106
 
8) Cabana Silvicultorilor
Localizare: str. Ana Ipatescu, nr. 84, Amara, Ialomița
Tel: telefon: 0243 266 666, 0722 408 833
 
 
PRINCIPALELE OBIECTIVE TURISTICE DIN AMARA SI DIN JUDET
 
-Parcul dendrologic;
-Gradina de vara Cinemascop unde are loc de 50 de ani fara intrerupe evenimentul unic in tara "TROFEUL TINERETII";
-Schitul Nifon este un schit de calugari;
-Muzeul Judetean din Slobozia (colectii de arheologie, arta plastica, istorie, arta populara);
-Muzeul Agriculturii - Slobozia;
-Centrul Cultural "Ionel Perlea" - Slobozia,
-Biserica "Sfintii Voievozi" (fosta manastire construita in 1628) - Slobozia;
 
RESURSE TURISTICE NATURALE
 
Lacul Amara
 
Plaja
 
 
RESURSE TURISTICE ANTROPICE
 
Manastirea Dridu - Manastirea Crasani
 
 
OBIECTIVE TURISTICE DIN ZONA
 
Casa Memoriala Ionel Perlea - Manastirea Sfintii Voievozi - Orasul de Floci - Piscul Crasani - Podurile Dunarene
 

Băile Herculane

Sunday, 10 September 2017 00:00

HERCULANE ARC PESTE TIMP

Scurt istoric

Băile Herculane reprezintă cea mai veche staţiune balneară din România şi una dintre cele mai vechi din lume, prima menţiune epigrafică datând din anul 153 d. C.  AD AQUAS HERCULI SACRAS AD MEDIAM (APELE SFINTE ALE LUI HERCULES DE LÂNGĂ MEHADIA) au fost descoperite de către romani, din timpul războaielor daco-romane (101 – 102; 105 -106 d.C.), dar se presupune că erau cunoscute şi folosite şi de către daci.

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, tabule votive, ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare, în special lui Hercules, protectorul staţiunii, considerat de ei cel mai popular erou al antichităţii, prototipul ideal al echilibrului între forţa şi înţelepciune, perfecţiune fizică şi voinţă. Romanii au început să folosească efectul tămăduitor al apelor termominerale de pe Valea Cernei, după cucerirea Daciei.

A doua etapă importantă a dezvoltării staţiunii, a reprezentat-o perioada austriacă, începută după 1718. După 1736, grănicerii bănăţeni au construit majoritatea edificiilor din centrul istoric al staţiunii, purtând amprenta unui impresionant stil baroc austriac.

La sfârşitul sec. XIX, Băile Herculane era o staţiune consacrată pe plan internaţional, devenind o destinaţie solicitată atât de oamenii simpli, care-şi căutau leacul pentru bolile de care sufereau, cât şi de mari personalităţi politice ale vremii care găseau aici locul ideal atât pentru întâlniri de stat cât şi pentru relaxare şi tratament.

Pavilioanele din jurul statuii lui Hercules, construite încă din prima jumătate a sec. XIX, precum şi cel de-al doilea ansamblu arhitectonic monumental, alcătuit din clădirea Casinoului, Băile Imperiale Austriece, hotelurile Franz Iosef (Decebal) şi Carol (Traian), finalizate spre sfârşitul sec. XIX, conturau Centrul Imperial Istoric, ale cărei dotări edilitare rivalizau cu cele ale celor mai moderne staţiuni balneare din Europa.

În anul 1878 se finalizează construcţia gării din Băile Herculane, edificiu care, prin originalitatea şi eleganţa stilului arhitectonic, îşi păstrează până în zilele noastre, locul printre cele mai frumoase gări din ţară. Astfel, staţiunea de pe Valea Cernei, a devenit accesibilă şi pe calea ferată, în afara căilor rutiere şi fluviale (aflându-se la o distanţă de numai 20 de km de portul Orşova) deja  existente.

În anul 1893 se construieşte uzina electrică, aflată în amonte de Hotelul Roman de astăzi, lângă podul de peste Cerna, staţiunea numărându-se astfel printre primele localităţi iluminate electric, din ţările române.

Bineînţeles că principala atracţie turistică, cea care a dus faima staţiunii peste hotare, o constituiau atunci, ca şi acum, miraculoasele ape termominerale, cunoscute şi utilizate încă de pe vremea cuceririi Daciei de către romani, Băile Herculane, atestată documentar din anul 153 d. C., fiind cea mai veche staţiune balneară din ţară şi una dintre cele mai vechi din lume. Deşi nu există dovezi materiale, se presupune că strămoşii noştri daci cunoşteau şi utilizau efectul terapeutic al apelor termominerale din zonă, prin îmbăierea în aşa-numitele „gropane”, care colectau apa izvoarelor termale aflate pe malul Cernei. Chiar şi-n zilele noastre se pot vedea oameni, care, fie iarnă, fie vară, fie noapte, fie zi, preferă această formă de tratament în natură, sub cerul liber.

După cum scria dr. G.Vuia în gazeta Transilvania, din anul 1900: „Mult timp înainte de a fi fost analizate apele de aici şi de a fi fost recomandate de vre-un medic, izvoarele erau deja botezate de popor: baia de picioare, baia de ochi, baia de răni, baia de friguri, etc.” 

Începând cu ultimele decenii ale sec. XIX, o serie de oameni de ştiinţă au venit la Băile Herculane să studieze caracteristicile apelor termale de la Băile Herculane. Astfel, în 1871, a apărut lucrarea doctorului A. Popoviciu, „Băile lui Ercule sau scaldele de le Meedia”, lucrare importantă, datorită amploarei descrierii făcute proprietăţilor fizico-chimice ale apelor din staţiune. De altfel, în următoarele decenii,  zeci de specialişti au avut ca obiect de cercetare miraculoasele ape termale de pe Valea Cernei, aducându-şi o contribuţie importantă la descifrarea efectului tămăduitor al apelor termominerale de pe Valea Cernei.

Deşi era încă o staţiune cu activitate sezonieră, în anul 1895, Băile Herculane înregistrează un record pentru acea vreme, de 10.440 vizitatori. Ofiţeri, ţărani, salariaţi, vizitatori bolnavi sau convalescenţi, atât din ţările române cât şi din toate colţurile Europei, odată cu sosirea primăverii se grăbeau să găsească un loc în renumita staţiune de pe Valea Cernei. Aşa cum consemnează cronicarii vremii era un privilegiu să beneficiezi de un sejur la Herculane, pentru care se dădeau bani grei, chiar aur.

Numărul vizitatorilor a crescut, datorită gradului de confort şi serviciilor la nivel european: camere elegante, băi luxoase, bine înzestrate, posibilităţi de distracţie şi agrement. Începând cu anii 1864 – 1865, funcţionau, în cadrul complexului Casino, salonul de cură cu săli de distracţie (bacara, chemin de fer, ruletă, etc.), cafeneaua, ospătăria şi bazarul-terasă care constituiau un veritabil pol de atracţie pentru lumea mondenă din acea perioadă, vizitatorii găsind aici un excelent prilej de distracţie şi agrement. Salutul roman „SALUTI  ET LAETITAE” („Sănătate şi Bucurie), inscripţionat pe frontispiciul clădirii, arăta menirea acestui loc, de a lecui prin puterea veseliei.

La toate aceste atracţii se adaogă cadrul natural deosebit de pitoresc al staţiunii, cu păduri seculare de brazi, pini, stejari şi arini, la adăpost de vânturi puternice, prin munţii din jur, cu un climat cu acţiune calmantă, de cruţare, cu influenţe submediteraneene. Traseele de drumeţie din jurul staţiunii, amenajate cu foişoare şi băncuţe pentru odihnă, frumuseţea peisajului precum şi aerul proaspăt şi curat, cu o puternică concentrare de ioni negativi, ofereau condiţii excelente pentru relaxare, refacerea forţelor fizice şi intelectuale ale vizitatorilor. Este binecunoscut faptul că  împărăteasă Elisabeta (sau Sisi, cum mai era cunoscută) era îndrăgostită de aceste locuri, fiind oaspetele staţiunii de cinci ori, ultima dată, în anul 1896, împreună cu soţul ei, împăratul Franz Iosef. Fiind pasionată de frumuseţile naturii,  împărătesei îi plăcea să se plimbe pe traseele din jurul staţiunii, însoţită numai de o doamnă de onoare şi de o călăuză locală. În timpul sejurului ei din anul 1887, petrecut la vila care-i poartă numele, din Băile Herculane, se întâlneşte cu regele Carol I al României şi cu soţia acestuia, regina Elisabeta (cunoscută sub pseudonimul de Carmen Sylva), găzduiţi la Hotelul Franz Iosef (actualmente, Hotelul Decebal).

Dezvoltarea la care ajunsese staţiunea în acea perioadă, precum şi renumele dobândit, explică interesul pe care-l manifestau suveranii vremii nu numai de a vizita Băile Herculane ci şi de a beneficia de efectul curativ al apelor termominerale.

În acest context, nu este de mirare faptul că în anul 1896, trei personalităţi politice importante ale vremii, împăratul Austro-Ungariei, Franz-Iosif, regele Carol I, al României şi regele Alexandru I al Serbiei şi-au dat acordul pentru a se întâlni la Băile Herculane şi pentru a avea loc, la Salonul de cură din cadrul complexului Casino, prânzul oficial, de gală, cu ocazia festivităţilor de deschidere a canalului navigabil Porţile de Fier. Aşa cum consemnează cronicile vremii ”La ora 6, s-a ţinut prânzul în elegantul salon de cură, participând suitele, diplomaţii, miniştrii, înalţi demnitari bisericeşti…cam 120 de persoane”.

S-au făcut pregătiri mari pentru această festivitate, staţiunea a fost frumos împodobită şi un număr mare de trăsuri au fost puse la dispoziţia publicului. S-au ţinut toasturi care marcau importanţa evenimentului şi al întâlnirii, pentru relaţiile dintre cele trei ţări.

Suveranii au venit, s-au întâlnit, au toastat şi a plecat fiecare spre capitala ţării sale. Au rămas însă, în mintea şi sufletul oamenilor, imaginea unei staţiuni, Băile Herculane, cu vocaţie internaţională, aflată în plină dezvoltare, precum şi celebrele cuvinte ale împăratului Franz – Iosef:

„Acum, în această vale a Cernei, există cea mai frumoasă staţiune de pe continent”.

Sursa: Dorin Bălteanu, „Herculane – arc peste timp. Turism și istorie la Băile Herculane” – vol. I, 2007, Ed. Printex Craiova

 

PREZENTARE GENERALĂ

Coordonate geografice

Situată pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră ce leagă vestul ţării de Bucureşti-E 70 şi de calea ferată internaţională Bucureşti-Timişoara-Budapesta-Viena, staţiunea Băile Herculane este accesibilă şi pe calea fluvială a Dunării fie dinspre vest: Viena-Budapesta-Belgrad-Orşova, fie dinspre est: Sulina-Galaţi-Drobeta Turnu Severin-Orşova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeş (80 km), Timişoara (170 km), Craiova (160 km).

Staţiunea Băile Herculane este amplasată într-un cadru natural excepţional, parte integrantă a Parcului Naţional Valea Cernei-Domogled, beneficiind de aer şi climă cu valoare terapeutică indicată pentru toate vârstele şi maladiile, izvoare termominerale ale căror proprietăţi curative au fost verificate încă de pe vremea romanilor. Aşezarea staţiunii pe Valea Cernei, la o altitudine de 168 m, pe aceeaşi paralelă cu Nisa şi Veneţia, îi conferă staţiunii un climat agreabil cu influenţe mediteraneene. 

Scurt istoric

Băile Herculane este una dintre cele mai vechi staţiuni balneare din lume. Eficienţa terapeutică a izvoarelor termominerale din staţiune a fost cunoscută şi utilizată de către romani încă din cele mai vechi timpuri, prima menţiune epigrafică datând din anul 153 d. Ch. În perioada înfloritoarei civilizaţii romane, staţiunea de pe Valea Cernei, purtând denumirea AD AQUAS HERCULI SACRAS AD MEDIAM, a constituit un punct de atracţie pentru aristocraţia Romei Antice. De fapt, ca dovadă a renumelui de care se bucura pe plan internaţional, staţiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi care s-au bucurat de virtuţile terapeutice ale băilor existente aici. Din perioada romană amintim doar pe împăratul Marcus Aurelius şi mama sa Iulia, iar din perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii, pe împăratul Franz Iosif şi împărăteasa Elisabeta (Sissi). Referitor la perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii, nu putem omite cuvintele împăratului Franz Iosif, care, în 1852, considera Băile Herculane ca fiind “cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. De fapt, valoarea acestor locuri este atestată de istorie, care garantează eficienţa terapeutică a apelor termominerale, căci nu întâmplător romanii au construit această staţiune la marginile imperiului lor, lucru care l-au făcut mai târziu şi austriecii, reconstruind şi dezvoltând staţiunea, de asemenea la marginea Imperiului austriac. 

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, tabule votive, ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare, în special lui Hercules, protectorul staţiunii, considerat de ei cel mai popular erou al antichităţii. Din perioada austriacă, datează edificiile din centru istoric al staţiunii, ce poartă amprenta unui stil baroc austriac impresionant: Pavilionul 1811 (Direcţiunea Băilor, 1811), Hotelul Apollo (Pavilionul 4-Hotel Francisc, 1824 şi Pavilionul 3- Hotel Teresiana, 1853), Hotel Ferdinand (Hotel Ferdinand, 1838), Cazinoul (1864), Hotel Decebal (Hotel Franz Iosif, 1865), Hotel Traian (Hotel Rudolf, 1871), Pavilionul 6 (1906).

Între 1936-1939 se ridică hotelul Cerna, după planurile arhitectului Ion Precup.

A treia etapă de dezvoltare a staţiunii a reprezentat-o perioada deceniilor 7-8 din sec. XX, când a avut loc o nouă renaştere a staţiunii, în urma investiţiilor realizate înregistrându-se o afluenţă extraordinară de turişti interni şi internaţionali. Din această perioadă datează Hotelul Hercules (1968), restaurantul Hercules (1971), restaurantul Grota Haiducilor (1973), Hotelul Roman (1975), Hotelul Diana (1977), Hotelul Afrodita (1979), Hotelul Minerva (1985), precum şi Hotelurile Domogled (1973) şi Dacia (1982).

Tratamentul

Băile Herculane se situează printre cele mai eficiente staţiuni din lume în tratarea unei game largi de boli, aici practicându-se, cu succes deplin, tratamente preventive, curative şi recuperatorii. Staţiunea dispune de personal medical cu o bogată experienţă în balneologie, care tratează cu succes boli ale aparatului locomotor şi ale sistemului nervos periferic, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice cronice, boli ale aparatului digestiv, boli oculare, sindromul supraponderal. Dacă la această gamă largă de tratamente, adăogăm şi alte elemente, cum ar fi şi ionizarea negativă ridicată, climatul relativ blând-care influenţează favorabil evoluţia nevrozelor şi a hipertensiunii, stimulează procesul de creştere la copii şi care în acelaşi timp sunt sedative, de cruţare, cu unele elemente de stimulare tonică-avem un tablou complet al posibilităţilor de tratament.

Factorii de cură

  • Apele termosulfuroase sunt ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, hipertermale, hipotone utilizate pentru cură externă şi internă.
  • Apele termosaline sunt ape minerale cu conţinut de sodiu, calciu, magneziu şi altele, fiind utilizate pentru agrement.

Sulful (hidrogen sulfurat) termal, agentul terapeutic principal al apelor minerale termosulfuroase din Băile Herculane are o calitate deosebită faţă de cel conţinut de apele minerale termale din alte staţiuni din ţară şi străinătate. Acesta este un sulf solubil, dizolvat în apele termale de mare adâncime, cu o a mare putere de pătrundere şi de difuziune în organism, în timpul îmbăierii.

Acţiunea antioxidantă, progresivă, la nivel molecular, a sulfului termal, poate reduce procesele celulare de îmbătrânire. 

La Băile Herculane, pe lângă binecunoscuta cura externă există şi izvoare pentru cură internă, cum ar fi, Izvorul Diana III pentru tratarea unor afecţiuni ale aparatului digestiv şi Izvorul de ochi Argus pentru unele afecţiuni oculare incipiente, izvor care a făcut şi obiectul unui studiu, încă din anul 1860 realizat de Academia de Medicină din Franţa, autor, doctor în medicină, J.M.Caillat.

  • Cercetările efectuate au stabilit că la Băile Herculane există cea mai ridicată ionizare negativă din ţară şi una dintre cele mai ridicate din lume, element determinant în favoarea unei cure balneare în staţiune.

A avea peste 2000 de ioni negativi pe cmc, la înălţimea de 168 m, sau mai bine zis, a respira la această altitudine mică un aer corespunzător unei înălţimi de 2000-3000 m, este într-adevăr mai mult decât un dar pe care natura îl oferă omului, sănătăţii lui, aici la Băile Herculane.

  • Climatul blând de cruţare-constituie un alt factor terapeutic în tratamentul balneoclimateric din staţiune. De-a lungul coridorului Văii Cernei, la adăpost de vânturile puternice şi zăpezile crestelor, s-a creat o enclavă de climat cu influenţă meridională.

Cura de ioni negativi asociată curei de teren (drumeţii pe traseele din jurul staţiunii, jogging, etc) are un important efect de bioenergizare a organismului uman, cu rezultate remarcabile în tratarea stresului cotidian.  

Toţi aceşti factori de cură, împreună cu pitorescul şi varietatea peisajului conferă staţiunii Băile Herculane privilegiul unui loc ideal pentru o cură balneară, relaxare şi odihnă activă.

Oferta turistică a staţiunii Băile Herculane include:

Tratamente medicale pe toată durata anului şi pentru toate vârstele.

  • Organizarea de întâlniri, seminarii, conferinţe pentru organizaţii profesionale.
  • Recuperare şi tratament pentru sportivi.
  • Activităţi de agrement în aer liber:

- piscine cu apă termală

- tiroliană peste Strada Romană şi râul Cerna organizată de Asociaţia de Turism Băile Herculane (ATBH).

- drumeţii montane efectuate pe trasee de mare atractivitate (“La Crucea Albă”, “Traseul împărătesei”, “Cheile Ţăsnei”, etc.), urmăresc ca turiştii să beneficieze de aer şi climă cu proprietăţi terapeutice deosebite precum şi de cadrul natural excepţional în care se află staţiunea, parte integrantă a Parcului naţional Valea Cernei – Domogled.

- excursii în zonă cu microbuzul, cu vizitarea obiectivelor importante: Defileul Dunării (Parcul Natural Porţile de Fier, Megastatuia marelui rege dac Decebal, Mânăstirea Mraconia, etc.), Orşova - 20 km (Mânăstirea Sf. Ana, Catedrala Catolică), Gura Văii – 35 km (Hidrocentrala Porţile de Fier I, Muzeul), Drobeta –Turnu- Severin la 45 km (Muzeul Regiunii „Porţile de Fier”, Castelul de Apă – monument istoric, Cetatea medievală, Palatul Cultural Theodor Costescu, etc.), Ponoarele (Rezervaţia naturală Ponoarele: „Podul lui Dumnezeu”, Peştera Podului, Lacul fantomă Zaton, Pădurea de liliac), Târgu-Jiu - 105 km (Complexul sculptural „Constantin Brâncuşi”), Morile pe apă de pe Valea Rudăriei (60 km) aflate în Patrimoniul UNESCO, etc.

- croaziere cu nava din portul Orșova, într-unul dintre cele mai fascinante teritorii ale României, Defileul Dunării, pe traseul: Orşova, Ieşelniţa, tabula Traiana, Golful Mraconia, Megastatuia regelui Decebal, Mânăstirea Mraconia, Cazanele Mici, Golful Dubova, Cazanele Mari, Peştera Veterani, Peştera Ponicova.

OBIECTIVE TURISTICE ÎN BĂILE HERCULANE

  • Centrul Imperial Istoric al staţiunii, alcătuit din clădiri, monumente istorice de arhitectură balneară, construite, în sec. XIX, în perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii.
  • Statuia lui Hercules, montată în 1847, operă a maeştrilor Ramelmayer şi Glantz din Viena.
  • Vila Elisabeta (1875) - Împărăteasa Elisabeta a vizitat în mai multe rânduri staţiunea, iar în 1887, a petrecut un sejur de şase săptămâni, în vila special amenajată pentru ea (clădirea necesită a fi reabilitată).
  • Băile Imperiale Austriece (1883 -1886) – unde au făcut tratament împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta (clădire ce necesită a fi reabilitată).
  • Strada Romană – reabilitată cu fonduri europene, în cadrul unui proiect transfrontalier în colaborare cu oraşul Veliko Gradişte din Serbia. Pe strada Romană se pot vizita vestigiile apeductului roman, aflat la cca. 50 m de Hotelul Roman, basoreliefuri (copii) de pe Columna lui Traian, izvorul Hygeea, pe frontispiciul căruia este inscripţionată prima denumire romană a staţiunii AD AQUAS HERCULI SACRAS (LA APELE SFINTE ALE LUI HERCULES) şi punctul muzeistic de la Parterul Hotelului Roman.
  • Punctul muzeistic de la parterul Hotelului Roman, unde se află Băile Imperiale Romane, basorelieful lui Hercules sculptat în stâncă, prima reprezentare a celebrului erou antic, precum şi copii după tabulele votive din perioada romană, descoperite pe teritoriul staţiunii.
  • Parcul Central al stațiunii, reabilitat în 2016 cu Pavilionul muzical unde timp de 10 ani (1896 – 1906), în timpul sezonului estival, austriacul Jakob Pazeller, cel care a compus faimosul vals ”Souvenir de Herkulesbad”, a dirijat fanfara Regimentului de infanterie din Arad.
  • Arborele mamut Wellingtonia Gigantea din Parcul Central, originar din California, printre puţinele exemplare aclimatizate la noi în ţară, plantat pe vremea împăratului Franz Iosef
  • Gara CFR, construcţie inaugurată la 20 mai1878.
  • Peştera Grota Haiducilor (Peştera Hoţilor) în care s-au descoperit urme de locuire umană din paleolitic.
  • Centrul de vizitare al Parcului Național Domogled – Valea Cernei, inaugurat în 2015, cu trei secții de vizitare: Sala peșterilor (demisol), Sala cu flora și fauna Parcului (parter), Sala comunităților.

RESURSELE DE APE TERMOMINERALE

La Băile Herculane, principalul factor terapeutic îl constituie apele termominerale, indicate atât în cura externă cât şi în cura internă. Aceste ape se impun atât prin bogăţia izvoarelor, cât şi prin varietatea compoziţiei chimice.

  • Izvoarele pentru cura internă

-DIANA III (lângă Rotonda)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, sodică, calcică, hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice:

  • afecţiuni ce necesită cure de colereză (diskinezii biliare, colecistite cronice, sechele postoperatorii ale căilor biliare).
  • afecţiuni ce necesită cure de diureză (infecţii urinare, sechele postoperatorii ale căilor urinare)

Apa poate fi utilizată şi în cura externă în următoarele afecţiuni:

  • reumatism cronic degenerativ.
  • reumatism abarticular.
  • sechele musculo-articulare post-traumatice.

-NEPTUN III (de ochi)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice:

  • unele afecţiuni oftalmologice (conjunctivite cronice , blefarite cronice)
  • idem DIANA III.

NEPTUN II (de stomac)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice: -idem DIANA III.

  • Izvoarele pentru cura externă

-FORAJ 511 H

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurară, calcică, sodică,         hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice:

  • reumatism cronic degenerativ
  • reumatism abarticular
  • sechele musculo-articulare post-traumatice
  • afecţiuni neurologice periferice

-FORAJ TRAIAN (la Podul Roşu)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

      Indicaţii terapeutice: idem Foraj 511 H.

            -FORAJ NEPTUN I+IV (lângă Izvor stomac)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică,  hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice: idem FORAJ 511 H

     -SURSA APOLLO II (în spatele Restaurantului Grota Haiducilor)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

SURSE DE APE TERMOMINERALE FOLOSITE LA AGREMENT

      -FORAJUL CRUCEA GHIZELEI (Ştrand 7 Izvoare)

      Caracterizarea apei: apă oligominerală, mezotermală.

      -SURSA HERCULES I (Hotel Roman)

      Caracterizarea apei: apă minerală naturală clorurată, calcică, sodică.

 

Povestea valsului „Souvenir de Herkulesbad”

Sursa: Dorin Bălteanu, ”Herculane – arc peste timp.Turism și istorie la Băile Herculane”, vol. III, 2017, Ed. Info Craiova

În vara anului 1903, staţiunea de pe Valea Cernei era, ca de obicei, plină de vilegiaturişti care-şi petreceau vacanţa în hotelurile luxoase ale „celei mai frumoase staţiuni de pe continent” aşa cum o caracteriza împăratul Franz Iosef în anul 1852.

Femei îmbrăcate în rochii lungi cu mâneci bufante, cu pălării mari şi înflorate, cu umbreluţe de soare în mână, bărbaţi eleganţi cu gulere înalte, pălării şi baston, se plimbau prin parcul din faţa Cazino-ului, ascultând fanfara ce ataca partituri celebre în pavilionul de muzică din parc. Animație mondenă, acorduri înaripate ale muzicii împreună cu peisajul montan spectaculos ce încadrează staţiunea de o parte şi de alta, edificiile monumentale, toate acestea constituiau o atmosferă ideală pentru vacanţă, atracţie irezistibilă pentru vizitatorii care veneau la Băi, din toate colţurile Europei, uitând de grijile şi problemele lor cotidiene. An de an, circa 10.000 de vilegiaturişti căutau să-şi facă din timp rezervare pentru a prinde un loc în faimoasa staţiune. În anul 1896, staţiunea înregistrase un număr record de 11.036 vizitatori.

Seara peisajul devenea feeric. Se aprindeau lampadarele din parc, de pe stradă, cele de la podul de fier forjat, toate iluminate electric. Cele 24 de ferestre ale Sălii de argint şi ale Salonului de cură, parcă luau foc de atâta lumină. În luna iunie, zeci de licurici brăzdau cerul iluminat de stele, iar când luna îşi trimitea razele argintii pe meterezele de calcar ale muntelui Domogled, chiar deasupra Cazinoului, salutând maiestuos mulţimea multicoloră a vilegiaturiştilor, totul devenea parcă un tablou desprins din lumea basmului. Concertul fanfarei din Pavilionul de muzică, completa sonor, în mod armonios, acest decor magic, lăsând amintiri de neuitat oaspeţilor staţiunii.

Între orele 21,00 - 23,00 programul distractiv se muta în Salonul de cură, astfel ca: „...greuluşii melancoliei să nu cuprindă pe cel ce vine la Băile Herculane. Este dans, petrecere pentru toate neamurile. Tinerimea se veseleşte dansând, iar bătrânii privesc cu plăcere. Obiceiul de a se îngriji de buna – dispoziţie a publicului care vine la băi, tot romanii  l-au introdus.”[1] SALUTI ET LAETITIAE (SANATATE ŞI BUCURII) era deviza romană, inscripţionată pe frontispiciul Salonului de cură, cu care erau întâmpinaţi vilegiaturiştii.

Este ora prânzului, în iunie 1903. Vilegiaturiştii îşi efectuaseră deja procedurile balneare recomandate de medicii staţiunii şi după servirea mesei la unul din numeroasele restaurante, fiecare îşi făcea siesta. Unii se retrăgeau în camerele hotelurilor, alţii la o ceaşcă de cafea pe terasa Cazinoului, citind jurnalele vremii, alţii la sala de lectură a bibliotecii, alţii la  biliard, tenis sau popice, beneficiind de oferta de agrement variată a staţiunii din acea perioadă. În clădirea somptuoasă a complexului Cazino, cu Salonul de cură şi Sala de argint cu jocurile de ruletă, baccarat chemin de fer, etc., era concentrată, în principal, oferta de agrement pentru cei veniţi în staţiune.

O vedere nostimă de epocă prezintă în partea stângă a imaginii, turiştii, la sosire în staţiune, cu portofelul doldora de bani, la mijloc zona centrală a staţiunii cu clădirea Cazino-ului, restaurantul, terasa, bazarul cu buticuri şi Pavilionul de muzică din centrul parcului, iar în

partea dreaptă a vederii, la plecare, turiştii cu portofelul golit[2]...O imagine sugestivă pentru posibilităţile de distracţie oferite de faimoasa staţiune de pe Valea Cernei.

În acea zi de iunie a anului 1903, compozitorul Jakob Pazeller, dirijorul orchestrei regimentului 33 de infanterie de la Arad care concerta în pavilionul din Parcul Central (Parcul Gisella) se găsea într-o pauză între două sesiuni muzicale, cea de dimineaţă, între orele 10,00 -12,00 şi cea de după-amiază, între orele 17,00 – 19,00.

Fusese detaşat la Arad de şapte ani, în timpul verii având misiunea să încânte cu muzica sa lumea din înalta societate a Europei, venită în vacanţă, în Băile Herculane.

Încă de la sosire (1896), tânărul ofiţer de 27 de ani se îndrăgostise efectiv de pitoreasca staţiune. Impresionat de frumuseţea peisajului, Jakob Pazeller se plimba în timpul liber în natură, pe potecile traseelor de drumeţii, marcate şi prevăzute cu băncuţe şi foişoare de odihnă. Astfel, pentru Jakob Pazeller, staţiunea Herkulesbad devenise un loc preferat în care, în fiecare an, în sezonul estival, îmbina datoria de ofiţer al armatei imperiale cu plăcerea de a petrece  un sejur într-una din cele mai frumoase și mondene staţiuni ale continentului.

La 27 septembrie 1896, a avut şansa de a participa la un eveniment marcant din viaţa staţiunii: întâlnirea împăratului Franz Iosef, cu regele Carol I şi cu regele Alexandru I[3], cu ocazia ceremoniilor de la Salonul de cură din Băile Herculane, desfăşurate în urma inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier. O întâlnire memorabilă a celor trei mari suverani, la care tânărul dirijor a avut o mare responsabilitate, delectarea Înalţilor Oaspeţi pe durata sosirii acestora şi în timpul mesei festive de la Salonul de cură cu muzică adecvat aleasă pentru fiecare moment al întâlnirii. O sarcină dificilă, având în vedere importanţa evenimentului, dar de care tânărul ofiţer s-a achitat cu succes, primind aprecierile suveranilor. Regina Elisabeta a României care scria poezii sub pseudonimul de Carmen Sylva, l-a solicitat chiar să-i compună muzică pentru poeziile sale. Astfel, s-au născut numeroase piese muzicale dedicate reginei.

 Poate că aceste plăcute amintiri îi reveneau în minte lui Jakob Pazeller, la ora când acesta îşi făcea siesta, savurându-şi cafeaua după masa de prânz, pe terasa Cazinoului, în acea zi de iunie a anului 1903.

Şi, desigur că se mai gândea şi la plăcuta întâlnire cu doamna Aranka von Hets Ödönné, soţia notarului Hets Ödön, notar în cadrul Judecătoriei Regale Maghiare pe care o cunoscuse în vara anului 1902 şi cu care se împrietenise. Scrisoarea cu felicitări de Anul Nou împreună cu partitura valsului „Souvenir de Herkulesbad” trimise ulterior doamnei Aranka, denotă sentimentele de simpatie pe care compozitorul austriac le nutrea faţă de tânăra doamnă, sentimente care, probabil că au constituit una din sursele de inspiraţie ale acestuia atunci când a compus valsul Souvenir de Herkulesbad.

Iată ce-i scria Jakob Pazeller doamnei Aranka cu ocazia Noului An[4]:

 Mult stimată doamnă,


          Permiteţi-mi să vă adresez cele mai bune urări de Anul Nou. În acelaşi timp, vă rog, stimată doamnă, să-mi scuzaţi impoliteţea şi să primiţi compoziţia alăturată. O să  vă trimit luna viitoare partiturile de pian pentru ambele compoziţii. ,,Souvenir de Herkulesbad,” trebuie să fie interpretat de orchestră foarte încet şi rar.
           Deci încă odată scuzaţi-mi tăcerea.


           Cu sărutări de mâini,  al Dvs. devotat,


                               Pazeller

 

Jakob Pazeller nu a uitat nici la vârsta senectuții de dragostea platonică ce l-a animat în tinerețe, titlul ultimului vals compus la vârsta de 88 de ani fiind... ”Aranka”.

 

Dar să revenim în luna iunie a anului 1903 când amintirile frumoase împreună cu atmosfera de vacanţă din staţiune, peisajul montan fascinant, femei frumoase îmbrăcate elegant, îi creau lui Jakob Pazeller o stare de bună –dispoziţie şi inspiraţie.

 

Sedus de aceste amintiri, compozitorul Jakob Pazeller se ridică de la masă și intră în  somptuosul Salon de cură, străbătu sala maiestuoasă și se aşeză, relaxat, la pian cu gândul de a-și transpune starea sufletească în câteva note muzicale improvizate.  Degetele sale au început să alunece aproape involuntar pe clapele pianului. Sunetul pianului îi trezea reveria amintirilor,  umplându-i sufletul de nostalgii.

La un moment dat, şi-a dat seama că din improvizaţiile sale s-a dezvoltat o temă interesantă. A început să fie mai atent, dându-și seama că a apărut, surprinzător, un vals boem, o melodie uşor dansabilă, un flux de note muzicale romantice. Temei principale, care, iniţial, i s-a părut cam melancolică, i-a găsit un final mai dinamic cu surprinzătoare armonii. Într-o jumătate de oră, piesa era gata, cu partitura scrisă. S-a îndrăgostit pe loc de melodia sa, pe care s-a decis să o orchestreze și să o prezinte în public. La prima repetiţie cu orchestra, deja valsul a căpătat nuanţe noi, îmbogăţit fiind cu sonorităţile ample ale veşmântului orchestral.

După numai două zile, a avut loc premiera valsului în faţa publicului din staţiune. Emoţia artistică a compozitorului s-a transmis aproape instantaneu  celor prezenţi. A fost un succes de zile mari... Publicul a recepționat cu emoție mesajul autorului pe care l-a apreciat cu ovaţii minute în şir, cerând reluarea de mai multe ori a valsului.

Ce a urmat, a fost ca o poveste de succes... Cea de-a 124-a compoziţie a autorului, intitulată inspirat „Souvenir de Herkulesbad”,  a avut un succes cu totul neaşteptat, trezind interesul iubitorilor de muzică din toată lumea. Valsul a fost interpretat la Viena, Leipzig, având succes în S.U.A. și chiar în îndepărtata Japonie. În provincia Nyiregyhaza din Ungaria, era cântat la începutul fiecărui bal, iar în staţiunea de pe Valea Cernei devenise un fel de imn al staţiunii.

Purtând în inimă melodia îndrăgită şi apropiată de suflet, oaspeții Băilor au răspândit faima valsului şi a staţiunii în toate colţurile lumii.

Editorul Kálmán Nádor care a publicat valsul în 1903, la Budapesta, a încheiat mai multe contracte peste hotare, la Viena, Stockholm, Praga.

Celebritatea valsului ajunge şi la regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea care îi solicită autorului să compună muzica pentru nunta sa cu prinţesa de origine scoţiană, Victoria Eugenia de Battenberg, eveniment ce are loc la 31 mai 1906. În semn de apreciere atât pentru muzica compusă, cât şi pentru întreaga sa activitate, în anul 1908, regele Alfonso al XIII-lea îl decorează pe Jakob Pazeller cu cea mai mare distincție militară, medalia jubiliară Ordinul Meritul Militar Regal Spaniol, clasa I.

În Ungaria, Zerkovits Béla scrie un text pentru vals care începe cu versul:

“Priveşte-mă în ochi şi spune-mi, dragă: mă mai iubeşti?”

Totuşi, atât textul lui Zerkovits Béla, cât şi cele care au urmat, în mai multe limbi, nu au avut succesul melodiei, nefiind reţinute de public. Se pare că cei care au scris aceste texte nu au înţeles că succesul extraordinar pe care l-a avut valsul „Souvenir de Herkulesbad” se datorează emoţiilor plăcute trăite de compozitor într-un loc special, în binecunoscuta staţiune de pe Valea Cernei, de care acesta s-a legat afectiv. Sentimentele trăite au fost transpuse remarcabil, de autor într-o melodie accesibilă, de mare popularitate, cu priză directă la publicul vizat, oaspeţii staţiunii Herkulesbad. Aceștia au apreciat încă de la prima audiție, melodia romantică ce reflecta, cu o intuiţie genială, stările sufleteşti trăite de vilegiaturiști în faimoasa staţiune de pe Valea Cernei. Probabil că acest lucru nu l-au înţeles textierii care au încercat, fără succes, să cuprindă în cuvinte mesajul transmis de autorul melodiei prin limbajul universal al muzicii.

În anul 1910, editura Nádor Kálmán din Budapesta tipăreşte partitura valsului vânzând-o în peste 10.000 de exemplare în toată lumea. Editura Rhöder din Leipzig şi-a dat seama de potenţialul uriaş al compoziţiei şi a cumpărat drepturile de autor pentru teritoriul Germaniei. Astfel, partitura a apărut succesiv în limba engleză, suedeză, franceză, bulgară, cehă, italiană. Aşa a început odiseea mondială a acestui adevărat şlagăr al începutului de veac XX, fiind îndrăgit şi fredonat instantaneu de către public.

 

Celebrul compozitor italian Giacomo Puccini fiind în anul 1908 în turneu la Budapesta, a cerut orchestrei să interpreteze valsul, avându-l pe el ca dirijor deoarece încântătoarea melodie îl vrăjise în timpul unui sejur în Veneţia.

Jurnaliştii vremii, uimiţi şi ei de succesul compoziţiei, l-au întrebat pe autor :
« D-le Pazeller, aţi avut sentimentul că aţi compus ceva extraordinar, ceva care vă va face faimos în toată lumea ?»

Răspunsul autorului a fost sincer şi foarte ferm :

« Nu ! Am compus o mulţime de valsuri frumoase ca acesta şi nimeni nu a observat ! În schimb audienţa de la Băile Herculane, a fost foarte impresionată»[5].

Şi iată cum staţiunea Băile Herculane faimoasă deja şi căutată la sfârşitul sec. XIX, datorită apelor termale miraculoase, a climatului blând cu efecte deosebite în refacerea organismului, a peisajului deosebit de pitoresc şi, nu în ultimul rând, a edificiilor balneare de nivel european, a ajuns să facă celebru, prin asociere, acest vals “Souvenir de Herkulesbad”. 

Un nou element de imagine, a făcut ca faima bimilenarei staţiuni de pe Valea Cernei să ajungă în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, împreună cu simbolul său din acele vremuri, valsul “Souvenir de Herkulesbad”.

BIBLIOGRAFIE:

- Színház és Mozi, 1956. február 24.

- Ország Világ, 1957. augusztus 6.

- Magyar Nemzet, 1957. szeptember 27.

- Neue Zeitung, 1957. szeptember 27.

- Film Színház Muzsika, 1957. november 2.

- Österreichische Blasmusik, március 1973.

- Badische Tagblatt, 2007. november 5.

- Józsefvárosi Újság,  2008.

- Magyar Nemzet, 2013. augusztus 3.

----------------------------------

[1] Din comunicarea doctorului George Vuia la Adunarea generală a asociaţiei ASTRA la Băile Herculane, din 9-10 sept. 1900 – Biblioteca Astra Română din Sibiu

[2] Dorin Bălteanu – „Herculane – arc peste timp”, Editura INFO, Craiova, 2007, vol. 1, pag. 94

[3] Idem, vol. 2, pag. 175

[4] Traducerea din germană gotică, Lavinia Micu, Caransebeș

[5] Bajor Nagy Ernő- Ország Világ,6 august 1957, anul 1, nr. 11

 


 

Galerie foto:

Centrul istoric


 

Vedere generală + Peisaje Valea Cernei


 

Vestigii + Foto vechi

 

Băile Govora

Sunday, 10 September 2017 00:00

De ce Baile Govora?!

Stres, agitație, poluare, ritm nebunesc…. Uitați de ele, pentru că, odată ajunși în stațiunea Băile Govora, toate acestea vor părea că fac parte dintr-o lume îndepărtată. Aici veți găsi locuri unice și condiții menite să vă ofere o relaxare totală. Și tot aici vă puteți ocupa inclusiv de refacerea dumneavoastră fizică. Stațiunea balneo-climaterică Băile Govora este recomandată de specialiști pentru binefacerile apelor minerale și ale aerului. Apa minerală, bogată în iod, sulf, bicarbonați, calciu și concentrația sănătoasă a aerului sunt secretele unei bioterapii de excepție. Stațiunea este binecunoscută pentru confort și servicii, precum și pentru frumusețea peisajelor care taie respirația oricărui călător.

Stațiunea este azi o oază de liniște și sănătate, păstrând tradiția și punând în valoare în special ceea ce natura are de oferit.

De aceea, vom depune în continuare eforturi pentru a asigura turiștilor confort, servicii de calitate, oportunități de agrement și petrecere a timpului liber.

Prin urmare,

”Luați o pauză de la viața de zi cu zi. Odihniți-vă mintea și revigorați-vă trupul în acest mic colț de rai unde apele tămăduitoare se îmbină perfect cu aerul purificat de pădurile de un verde nemărginit și unde puteți descoperi secretele bioterapiilor de excepție”. 

Vă invităm, așadar, să redescoperiți Băile Govora – o oază de liniște și sănătate!

Filmul de mai jos a fost realizat în anul 2014 și a fost finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013 în cadrul proiectului ”Dezvoltarea și consolidarea turismului în orașul Băile Govora prin promovarea potențialului turistic local”.

Este primul film de promovare a stațiunii Băile Govora în care au fost folosite filmări aeriene realizate cu ajutorul dronei și unul dintre cele mai complexe ca scenariu, regie și conținut. Filmul este, de asemenea, subtitrat în limbile engleză, franceză și germană. Versiunea în limba engleză poate fi urmărită aici … Celelalte versiuni urmează să fie încărcate în curând.

Filmul ”Băile Govora – Un popas de viata lunga!” a fost realizat în anul 1992 de Studioul Alexandru Sahia din București, finanțat de SC Băile Govora SA și este primul film de promovare a stațiunii realizat după anul 1989. Filmul a avut și versiuni în limba engleză și franceză.

 

Asezare geografica

Orașul Băile Govora este aşezat în partea centrală a județului Vâlcea, în zona Subcarpaților Getici ai Vâlcii, străjuit de dealurile Piscupia la sud – vest, Baba Floarea la vest, Păuşeşti şi Bârlogului la nord – vest, Huniei la nord, Tătarul şi Stogşor la est, la o altitudine de 330 – 380 m.

Băile Govora se află la 22 km distanță de reședința județului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea și 195 km față de București, capitala României. Din punct de vedere geografic, Băile Govora se găsește la intersecția paralelei de 450 5 49’’ latitudine nordică, cu meridianul de 240 9 20’’ longitudine estică.

Vecinii orașului Băile Govora sunt:

  • în partea de nord – est comuna Bunești;
  • în partea de nord comuna Stoenești;
  • în partea de nord – vest comuna Pietrari;
  • în partea de vest comuna Păușești;
  • în partea de sud – vest comuna Frâncești;
  • în partea de sud – est comuna Mihăești.

Orașul Băile Govora are în componență următoarele localități: stațiunea Băile Govora – reședința administrativă, localitățile Curături și Gătejești, întinzându-se pe o suprafață administrativă de 1.380 ha și având înregistrată o populație de 2.449 locuitori.

Principalele căi de acces către orașul Băile Govora sunt:

DN 67 Râmnicu Vâlcea – Horezu – Târgu – Jiu

DJ 649 Mihăești – Pietrari

DC 126 Băile Govora – Păușești

La 12 km se află Gara CFR Govora de pe linia ferată Sibiu – Piatra Olt.

 

 

Scurt istoric

Aşezările omeneşti sunt evidenţiate din cele mai vechi timpurifiind identificate 8 situri istorice şi arheologice de aşezări omeneşti încă din neolitic, din epocile bronzului, fierului, aşezări daco – tracice şi daco – romane.

O mărturie a procesului de formare a poporului român, după ocuparea romană, o constituie descoperirea la Govora Satîn punctul Stejar, a unei aşezări din secolul III e.n., iar la Băile Govora a unei locuinţe în care s-au găsit pe aceeaşi vatră atât vase dacice lucrate cu mâna, cât şi vase de origine romană lucrate cu roata, atestând astfel începutul simbiozei de formare a poporului român.

Civilizaţia autohtonă a populaţiei din zonă este evidenţiată de podoabele şi monedele de bronz şi aur descoperite pe aceste meleaguri, din timpul migraţiei (sec. IV – VIII), care confirmă că urmaşii daco-romanilor au continuat să menţină legăturile economic – politice cu imperiul bizantin. Există dovezi documentare, din epoca feudală, privind întemeierea primelor formaţiuni politice feudale româneşti, viaţa Govorei fiind legata de cea a Mănăstirii Govora (sec. XIII – XIV). Astfel, printr-un hrisov din 1 aprilie 1551 dat de Mircea Ciobanu, se întăreşte stăpânirea Mănăstirii Govora asupra satelor Glodul şi Hinţa (actuala aşezare a staţiunii), stăpânire dată încă din primii ani de domnie a lui Vlad Ţepeş (1456 – 1462).

Existenţa apelor minerale din zonă a fost cunoscută încă din Evul Mediu, acestea fiind menţionate într-un document emis în septembrie 1499 de Domnitorul Radu cel Mare, în care pomeneşte de locul „vârful care fierbe”.

Apele minerale erau folosite empiric de localnici şi diferite persoane care veneau la Mănăstirea Govora, încă din 1849, fapt consemnat pe coperta interioară a unui liturghier de la mănăstire, precum şi într-un raport redactat de Primăria oraşului în anul 1934. De asemenea, mulţi localnici au depus plângeri ispravnicului de Vâlcea, pentru faptul că „apele pucioase şi sărate le strică grădinile”.

În anul 1878, la sugestia lui I.C. Brătianu (el însuşi suferind de reumatism) colonelul Dr. Nicolae Popescu – Zorileanu, a experimentat aceste ape asupra unor veterani de război, bolnavi de gută, pelagră şi sifilis, efectuând şi analize sumare ale acestora.

În perioada 1878 – 1879, societatea austriacă „Klauss & Co.” efectuează prospecţiuni pe valea pârâului Hinţa, căutând petrol. Ţiţeiul găsit fiind în cantităţi mici şi, mai ales, impropriu industrializării, lucrările au fost abandonate dar lăsate în grija a patru paznici angajaţi în acest scop de primăria comunei Govora.

Rezultatele deosebite obţinute în urma tratamentelor, precum şi cele furnizate de analizele apelor efectuate de şeful laboratorului de chimie al armatei, Alfred Nicolaus Bernath – Lendway în anii 1881 – 1884 au stat la baza aprobării de către Camera Leguitoare a Iniţiativei pentru răscumpărarea de la localnici a unei suprafeţe de 20 ha „in interesul captării apelor şi construcţiunilor de la Govora” pentru care în anul 1886 s-au făcut formalităţile şi s-a achitat suma de 1103 lei (Adresa nr. 43746/23 sept. 1888 Ministerul Agriculturei, Industriei Comerciului şi Domeniilor). Alocarea de către Camera Legiuitoare a sumei de 1.000.000 lei (!) a făcut posibil ca staţiunea să se dezvolte în ritm susţinut.

Între anii 1881 – 1889 s-au realizat lucrări de captare a apelor conduse de inginerul Iranlic Bochet, autorul captărilor de Vichy şi Aix-les-Bains, construirea a trei hoteluri (Hotelurile Statului Nr.1, Nr.2, Nr.3), amenajarea unui stabiliment de băi şi a primelor bazine de acumulare, sub conducerea inginerului de mine Papon de Lemaigne, francez de origine.

La 1 iulie 1889 a fost inaugurată oficial „Staţiunea Balneară Govora” , sub forma unei societăţi cu capital de stat şi tot atunci au fost introduse iluminatul public (cu petrol) şi apa potabilă.

Anii 1890 – 1906 au constituit prima perioadă de ascensiune în evoluţia Băilor Govora, când au fost construite majoritatea vilelor particulare (dintre care unele există şi azi) astfel încât în anul 1905 au fost trataţi la Govora aproape 18.000 pacienţi dintre care 68 % s-au vindecat.

În anul 1909 a fost emis Decretul Regal nr. 1244/11.04.1909, prin care Statul concesionează Băile Govora Societăţii „Govora – Calimăneşti” societate pe acţiuni cu un capital de 5.000.000 lei subscris prin emitere de acţiuni.

În primii ani de existenţă a societăţii s-a construit uzina electrică şi a fost amenajat parcul staţiunii de către arhitectul peisagist francez A. Pinard, autorul amenajării parcului „Romanescu” din Craiova.

În perioada 1911 – 1915 Consiliul de administraţie al societăţii având în frunte pe Dr. Leonte (preşedinte), Vintila Brătianu (vicepreşedinte) şi dr. Haralambie Botescu (1874 – 1917) – administrator delegat, contractează cu arhitectul francez Ernest Doneaud, profesor la Şcoala de Arhitectură din Paris, construcţia celor mai importante edificii: Hotelul „Palace” cu 4 etaje şi mansarda (336 încăperi) cu 155 de camere, 17 cabine de băi la subsol şi Pavilionul de băi cu 151 de cabine diferenţiate în 3 categorii (lux, cls. I şi cls. II) în care, în anul 1914, Dr. Botescu a înfiinţat „Institutul de Fizioterapie” dotat cu aparatură medicală ultramodernă pentru acea vreme, importată din Germania.

Între anii 1919 – 1922 a fost construită o linie de cale ferată îngustă care asigura transportul de călători și marfă între stația C.F.R. și stațiune, linie care a fost folosită până în anul 1928.

Între anii 1921 – 1935 societatea a obținut noi fonduri prin subscriere de acțiuni și donații în bani sau natură (vila Iliescu și terenul), a construit Cazinoul și Hotelul „Balneara”.

Ministerul de Război a ridicat Sanatoriul Militar, iar Societatea Progresul Silvic a construit Vila „Sylva” astfel încât la acea dată Băile Govora oferea pacienţilor şi vizitatorilor peste 3.000 de locuri. Din datele statistice rezultă că între anii 1912 – 1939 au fost trataţi la Govora 417.000 pacienţi, deşi staţiunea avea caracter sezonier. Numai între anii 1923 – 1933 au fost trataţi în medie 4500 pacienţi anual, în total 49.457, din care 17.322 reumatici (facem menţiunea că o cură dura 21 sau 28 de zile). În urma apariţiei antibioticelor, tratamentul sifilisului şi a sechelelor post sifilitice a scăzut ca pondere în faţa reumatismului şi al afecţiunilor căilor respiratorii superioare.

Dat fiind faptul că în perioada interbelică, majoritatea medicilor curanţi erau cadre didactice universitare, la Băile Govora s-a desfăşurat o temeinică muncă de cercetare ştiinţifică, benefică staţiunii şi pacienţilor. În acest scop Dr. Haralambie Botescu a înfiinţat în anul 1913 Institutul de fizioterapie din Govora care funcţiona într-o aripă a Pavilionului de Băi.

Au fost elaborate cercetări ştiinţifice asupra tratamentului bolilor reumatismale, iar nămolul mineral a fost pentru prima dată folosit în mod ştiinţific de Dr. Petre Pariano medic balneolog stagiar, în vara anului 1935, la indicaţia şi sub supravegherea Prof. Dr. Petruş Niculescu, director medical al staţiunii. S-a folosit nămol mineral provenit din decantarea apelor extrase cu sonde sau puţuri, aplicat prin metode clasice, iar rezultatele au fost deosebite. Din păcate tratamentul nu a putut fi extins dată fiind cantitatea mică de nămol care se obţinea.

Tratamentele cu nămol au fost aplicate pe scară largă, din anul 1957 de Dr. Geiculescu Virgil şi Ciungan Leonida la Secţia clinică Govora a Institutului de Balneologie din Bucureşti, fiind folosit nămol sapropelic fosil adus de la Ocnele Mari.

Tot din această perioadă datează şi primele cercetări asupra efectelor terapeutice ale apelor minerale de la Govora în afecţiuni O.R.L. şi ale căilor respiratorii superioare, întreprinse de Dr. Emil Daraban, în anul 1929.

După 1949, Societatea „Govora – Călimăneşti” este desfiinţată, patrimoniul său şi vilele naţionalizate sunt preluate de „Confederaţia Muncii” ulterior „Consiliul Central al Sindicatelor” şi de Direcţia Sanatoriilor Balneare din Ministerul Sănătăţii, iar din 1974 până în 1990 de Întreprinderea Economică Regională Balneară (I.E.R.B.) Govora.

În anul 1950 staţiunea devine permanentă şi începând cu anul 1952 se dotează cu încălzire centrală vilele şi hotelurile, se extinde baza de tratament şi astfel staţiunea dispunând de o capacitate dublă de tratament şi cazare asigurate de un personal medical şi administrativ de înaltă calificare. La Sanatoriul Militar erau trataţi ofiţeri şi alţi militari din ţările semnatare ale Pactului de la Varşovia, în special din U.R.S.S.

În anul 1965 au venit la tratament şi odihna 29.800 pacienţi, din care 1.320 de copii, cazaţi la fostul Sanatoriu Militar, iar în anul 1976 Băile Govora obţine locul VI pe ţară cu o medie anuală de 24.000 de pacienţi şi vizitatori.

Acest număr impresionant a fost atins şi datorită faptului că staţiunea administra stabilimentele de la Ocnele Mari, Ocniţa, Brădet şi Costeşti, unde s-au făcut noi captări şi amenajări.

În anul 1985 a fost dată în folosinţă de Uniunea Generală a Sindicatelor, Casa de Odihnă şi Tratament a Sindicatelor, actualul hotel „Oltenia” care dispune de peste 360 de locuri de cazare, bază de tratament proprie, restaurant şi piscină.

După 1989 Staţiunea Balneară Govora se privatizează sub forma de societate pe acţiuni, sub numele de Societatea Comercială „BĂILE GOVORA” S.A. în care salariaţii deţineau peste 60 % din acţiuni. În anul 1990 sunt finalizate lucrările şi se dau în folosinţă popasul turistic „Orizont”, campingul de la ştrandul cu apă minerală iodată „SALUS”. În anul 1996 s-au executat lucrări de reparaţii şi modernizări la popasul turistic „Sylva” (construit în 1972) şi la popasul turistic „Orizont” care în prezent este cunoscut sub numele de Pensiunea turistică „Casa Govoreană”. În anul 2005, prin reabilitarea fostului sanatoriu de copii, s-a dat în folosinţă Hotelul „Belvedere” clasificat la categoria trei stele.

După anul 1992 s-au dat în folosinţă pensiuni și vile turistice de categoria două şi trei stele: Mara, Lili, Mătăsaru, Mirela, Mădălina, Iris, Calix, etc.

În anul 2013, Hotelul „Palace” a fost reabilitat și clasificat la categoria 4 stele în cadrul proiectului „PALACE GOVORA SPA – SERVICII CAZARE****, PROMOVARE ŞI DEZVOLTARE TURISM BALNEAR, AGREMENT TURISTIC”, finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013. Din anul 2014, funcționează, în cadrul hotelului Clinica de Sănătate Cardio-Metabolică care celebrează însăși viața prin serviciile și tratamentele de standard european. Clinica de Sănătate Cardio-Metabolică este locul unde pacienții cardio sunt așteptați de o echipă medicală cu  renume în țară și străinătate. Doctori cardiologi, fizioterapeuți, asistenți, specialiști în nutriție și psihologie vă stau la dispoziție în România prin intermediul Clinicii de Sănătate Cardio-Metabolică de la Băile Govora.     Echipamentele medicale de ultimă generație, Ecograf Vivid S6, Doppler, împreună cu natura unde “Promenada Inimilor” este la ea acasă, dau un nume care înseamnă de fapt sănătate și viață: GOVORA, INIMA MEA!      

În perioada 2010-2013, Primăria orașului Băile Govora a implementat proiectul ”Reabilitarea infrastructurii turistice a stațiunii balneare Băile Govora, județul Vâlcea”, finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 prin care a fost modernizată și dezvoltată infrastructura publică de turism din stațiune.

La finalul anului 2015 a fost finalizat proiectul ”Dezvoltarea și consolidarea turismului din orașul Băile Govora prin promovarea potențialului turistic local”, finanțat, de asemenea, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, implementat de Primăria orașului Băile Govora. Proiectul care a avut ca obiectiv realizarea de materiale de promovare și publicitate (pliante, broșuri, film turistic, CD-uri, DVD-uri), participarea la diverse târguri și evenimente de turism, promovarea prin posturi radio și tv a potențialului turistic al stațiunii și realizarea unui portal cu informații turistice despre Băile Govora și împrejurimi.

În anul 2016 a fost dată în folosință Vila ”Perla Govorei”, categoria 3 stele.

În anul 2017, fost reședință a lui Nicolae Ceaușescu – Vila ”Crizantema” – a revenit în circuitul turistic, sub administrare privată, fiind clasificată la 4 stele.


Un studiu aprofundat al istoriei stațiunii Băile Govora (1879-1989) a fost realizat de către dr. Ionela Dinescu (Nițu) de la Arhivele Naționale, Serviciul Județean Vâlcea, în cadrul lucrării sale de doctorat din care puteți citi un rezumat aici …

O schiță monografică a Băilor Govora, până în anul 2008, a fost realizată de Valentin Dolfi, Mihai Mecu și Radu Geiculescu de la Primăria Orașului Băile Govora. Documentul poate fi vizualizat aici …

 

Cum ajung la Baile Govora?

 

Accesul în stațiune se poate face astfel:

Rutier: București – Pitești (A1) – Râmnicu Vâlcea (DN 7/DN67) – Băile Govora (DJ 649)

Sibiu (E81) – Râmnicu Vâlcea (DN 7/DN 67) – Băile Govora (DJ 649)

Craiova (DN65/E574) – Râmnicu Vâlcea (DN 64)– Băile Govora (DJ 649)

Feroviar: Toate trenurile opresc în Gara Râmnicu Vâlcea de unde se pot lua curse auto locale sau taxi până în stațiune.

Aerian: aeroporturile: Sibiu – 130 km, București – 204 km, Craiova la 119 km și apoi rutier sau feroviar.

Distanțe către principalele orașe din zonă: Pitești – 80 km, Sibiu – 120 km, Craiova – 130 km, București – 200 km, Brașov – 230 km, Tg. Jiu – 95 km.

Zilnic, din stațiune către București și retur se efectuează curse regulate cu autocare moderne, dotate cu aer condiționat și Wi Fi.

Pentru a consulta mersul curselor locale (Băile Govora – Râmnicu Vâlcea și retur) sau a celor către alte orașe din țară puteți consulta site-ul: www.autogari.ro ; www.dacos.com.ro

Pentru mersul trenurilor puteți accesa site-ul: www.mersultrenurilorcfr.ro

 

Galerie foto

 

Govora intre 1879-1918

 

Govora intre 1919-1947

 

Govora intre 1948-1989

 

Govora intre 1990-2017

Borsec

Sunday, 10 September 2017 00:00

„Loc mai frumos și mai deosebit ca Borsecul și împrejurimile, abia dacă mai poți visa: unde atotștiutoarea natură a avut dorința să cuprindă într-o grădină fermecată, bunăvoința dumnezeiască prin fapte și proprietăți benefice și frumoase atât pentru ochi cât și pentru corp și suflet” a scris contele Orbán Balázs despre Borsec.

Vatra Dornei

Sunday, 10 September 2017 00:00

TURISMUL DIN ZONA DORNELOR

COMPONENTĂ ESENŢIALĂ ÎN SISTEMUL TURISMULUI NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

Situată în inima Carpaţilor Orientali într-un culuar depresionar la 802 m altitudine staţiunea Vatra Dornei se află la intersecţia unor importante căi de comunicaţie ce fac legătura între Bucovina şi Transilvania sau Bucovina şi Moldova. Este aşezată la confluenţa Bistriţei Aurii cu principalul afluent – Dorna fiind mărginită de culmile munţilor Giumalău (nord), Suhard (nord vest) şi Călimani (sud).

Bazinul Dornelor a devenit cunoscut ca staţiune  balneară încă din a doua jumătate a sec XVIII când apele minerale din această parte a Imperiului Habsburgic  (Vatra Dornei – Candreni – Şaru Dornei), au fost studiate de Hacquette de Nurnberg.

Prima propunere de sistematizare a băilor de la Vatra Dornei s-a înaintat autorităţilor în anul 1810 de către doctor Plusch. În paralel s-a dezvoltat şi ramura de îmbuteliere a apelor minerale , astfel la Poiana Negrii în 1812 putând fi îmbuteliate 50000 de sticle pe an.

Prin modernizarea captărilor de izvoare şi a clăirilor destinate tratamentului, numărul sanatorizaţilor a crescut de la 57 de familii în 1847 la 270 de bolnavi în 1890. o nouă etapă în dezvoltarea staţiunii a început în anii 1883 odată cu refacerea şi modernizarea băilor, captarea a 7 noi izvoare de ape minerale iar în 1895 în urma audienţelor primarului Vasile Deac, la Curtea Imperială a început construcţia unor imobile ca nucleu de dezvoltare modernă a staţiunii (Stabilimentul Balnear, Cazinoul, Palatul Comunal, Izvorul Sentinela).

După 1900 populaţia ajunge la 5000 de locuitori, iar la 17 12.1907 localitatea este declarată oraş al Imperiului Austroungar.

Deşi şoseaua C-lung. Mold. – Vatra Dornei – Pasul Tihuţa – Bistriţa a fost construită încă din anii 1780 – 1785 (fiind necesară transportului fierului şi manganului din Bazinele Dornei şi C-Lungului ),  numărul turiştilor şi a sanatorizaţilor a crescut simţitor după octombrie 1902 când s-a terminat construcţia căi ferate până la Gara Mare. Următorul pas în privinţa dezvoltării transportului de călători şi implicit a staţiunii a fost definitivarea Gării Băi în anul 1910 cunoscută în acea perioadă sub numele de Gara de Vară. Acest lucru dovedeşte că autorităţile au susţinut în primul rînd dezvoltarea turismului balnear pe lângă industria extractivă şi industria lemnului ca o compomentă importantă  a economiei locale.

Un loc aparte in cadrul municipiului este ocupat de Parcul statiunii. Masuratorile efectuate au indicat parcul ca un loc cu un nivel calitativ maxim de aero-ionizare. Plimbarile in aer liber pe aleile parcului au fost considerate dintotdeauna elemental principal al tratamentului. Din anul 1847 pana in prezent Parcul a suferit multe modificari, dar actuala configurare a fost prefigurata in linii generale in prima parte a anului 1886.In vara anului 1899, data inaugurarii oficiale a statiunii balneoclimaterice, in Parc a concertat pentru prima data fanfara Regimentului de Infanterie Cernauti.

Incepand cu anii 1935 in Vatra Dornei a luat nastere o puternica miscare turistica axata pe dezvoltarea turismului activ. In acest sens s-au amenajat terenuri de sport iar in 1936 a fost editat un mic ghid al Dornei in care pe langa prezentarea statiunii si a unor agenti economici au fost enumerate si o serie de trasee turistice din masivele Giumalau – Rarau, Suhard si Calimani si adresele unor ghizi montani din zona.

Statiunea a cunoscut o perioada de regres in timpul celor doua razboaie mondiale, insa dupa 1945 a fost modernizata si dezvoltata continuu, astfel ca in 1950 statiunea era exploatata la intreaga capacitate.Pana in anul 1989 statiunea s-a dezvoltat pe toate planurile: medical, de agreement si de odihna, evidentiindu-se in lantul statiunilor balneoclimaterice printr-o paleta foarte larga de factori naturali:

  • ape minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate si magneziene, feruginoase;
  • mofete naturale de sonda cu o mare puritate si concentratie de CO2;
  • namol de turba din Tinovul Mare,Poiana Stampei cu continut //mare de coloizi organici si acizi humici;
  • ape minerale sulfuroase din zona Iacobeni;
  • bioclimat tonic, stimulant, concentratie mare de aeroioni negativi.

In perioada 1990 – 1997 turismul dornean a suferit o perioada de regres in ceea ce priveste fluxul turistilor in statiune ceea ce a condus la o scadere semnificativa a investitiilor in turism.

Incepand cu anul 1997 statiunea inregistreaza o perioada de ascendenta economica, astfel ca investitiile private in domeniul turismului depasesc 300 miliarde lei,investitii facute in noi capacitate de cazare dar si in modernizarea celor existente si aducerea acestora la standarde competitive. Astfel capacitatea de cazare a crescut cu 15% iar numarul de turisti care ne viziteaza anual cu 25%

Ca o recunoastere a standardului statiunii in ceea ce priveste potentialul turistic si de agrement, a eforturilor  depuse de autoritati si agentii economici din zona, Guvernul Romaniei a hotarat prin HG 177/1999 ca Vatra Dornei sa fie atestata ca statiune turistica de interes national.

In anul 2017 statiunea Vatra Dornei beneficiaza de:

  • 2600 de locuri de cazare in hoteluri de 2, 3 şi 4 stele precum şi o variata retea de pensiuni turistice si agroturistice;
  • baruri, discoteci;
  • 3 baze de tratament cu sectiide bai carbogazoase, impachetari cu namol, hidro terapie, sala de sport pentru medicina recuperatorie;

Muzeul de Ştiinţele Naturii din Vatra Dornei  a fost inaugurat în anul 1956.

În acest muzeu sunt prezentate vizitatorilor bogăţiile naturii din Ţara Dornelor.

În expoziţie pot fi întâlnite  familii de cerbi şi căpriori, urşi bruni, vulturul pleşuv brun, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn precum şi multe specii de păsări şi mamifere.

Muzeul Etnografic reprezintă în esenţa sa pe lângă frumuseţea portului popular al zonei şi meşteşugurile  şi  îndeletnicirile locuitorilor (creşterea animalelor, plutăritul).

În sezonul de iarnă staţiunea pune la dispoziţie turiştilor 3 partii de schi omologate in lungime de 850, 1500 si 3000 m, deservite de un tele scaun, doua teleschiuri si un baby schi, o partie de schi fond, un patinoar.

Trebuie sa amintim ca Vatra Dornei este polul plecarilor pe trasee turistice in trei masive importante: Suhard, Giumalău – Rarău, Călimani şi Bistriţei.

Reţeaua de trasee montane pe care turiştii o au la dispoziţie în Bazinul Dornelor   este de aproximativ 350 de km.. traseele sunt amenjate si patrulate periodic de către membrii formaţiei Salvamont Vatra Dornei

Diversitatea sporturilor care se pot practica la Vatra Dornei este completată din anul 2000 de o ramură nouă şi anume turismul de aventură şi al sporturilor extreme : river rafting, zbor cu parapanta , mountain bike, via -ferrata, tiroliana,  escalada. Începând cu anul 2012 s-au pus în valoare aproximativ 150 de km de trasee pentru ciclism montan.

În colaborare cu Universitatea Ştefan Cel Mare Suceava s-a inaugurat Parcul de Turism Activ – Vatra Dornei. Acest parc cuprinde 45 km de trasee de nordik walking amenajate în raza staţiunii Vatra Dornei, în formă de stea având toate caracteristicile europene ale acetui tip de activităţi.

Componenta culturală este formată dintr-un mare număr  de manifestări naţionale şi internaţionale precum: Serbările Iernii , Festivalul Naţional de Datini şi Obiceiuri Populare de Iarnă “PORNIŢI PLUGUL FEŢI FRUMOŞI” , Zilele Dornei, Festivalul Naţional al sporturilor extreme  DORNA X TREM, Festivalul naţional al Teatrelor Populare, Festivalul Naţional al Teatrelor de Păpuşi, Festivalul Naţional de Muzică Uşosră pentru Copii MUZRITM.

O completare a multiplelor ramuri ale turismului dornean este reprezentată de turismul ecumenic, Din Vatra Dornei organizându-se excursii de câte o zi la mănăstirile din Moldova, Bucovina sau Maramureş.

La ora actuală se poate vorbi de un adevărat PRODUS TURISTIC  cu marca DORNA care înglobează turismul balnear, turismul de agrement, turismul de afaceri, turismul cultural, turismul activ şi de aventură.

 

ALTE OBIECTIVE TURISTICE:

  • MEGALITII DE LA GURA HAITII – reprezintă gravuri pe roci, urmele unor străvechi civilizaţii. Se află la aprox 25 km de Vatra Dornei, pe drumul de access s pre vechea exploatare Călimani (închisă).
  • PARCUL NAŢIONAL CĂLIMANI – întins pe o suprafaţă de aprox 26.000 ha, cuprinde mai multe rezervaţii : rezervaţia geologică 12 APOSTOLI, rezervaţia de PINUS CEMBRA, rezervaţia de COCOŞ DE MESTEACĂN. Accesul auto se face pe drumul judeţean de acces către vechea exploatare Călimani (închisă) – 25 km.
  • REZERVAŢIA RARĂU PIETRELE DOAMNEI- rezervaţie geologică, floră şi faună. Accesul se face 25 km pe DN 17 B pe Valea Bistriţei, apoi 13 km pe drum judeţean, sau potecă turistică (3 ore).
  • MĂNĂSTIREA DE LA PIATRA TĂIETURII -28 km– aflată la aprox 1500 m altitudine în munţii Bistriţei, mănăstirea este un punct de atracţie pentru pelerinii sosiţi în staţiune. Accesul se face 20 de km pe drumul judeţean către com Panaci
  • SCHITUL RARĂU – 29 km.- aşezământul monahal se află la altitudinea de 1300 în Masivul Rarău, pe drumul de acces către Pietrele Doamnei Rarău.
  • REZERVAŢIA CHEILE ZUGRENI – PIETROSUL – rezervaţie geologică, floră şi faună . limitele cuprind Cheile Zugreni la altitudinea de aprox 720 m (râul Bistriţa) şi vf Pietrosul (1792 m. ) şi Pogolinul. În această zonă se află o plantă unică în lume – VULTURICA. Accesul se face 25 km pe DN 17 B pe valea Bistriţei, apoi pe traseu turistic 4 ore.
  • REZERVAŢIA DE TURBĂ de la Poiana Ştampei – 25 km.

      

Bazna

Sunday, 10 September 2017 00:00

Despre Bazna

Atestata documentar inca de la 1302, printr-un act in care consiliul unei manastiri din Oradea adevereste ca un comite sas a donat localitatea denumita Bazna bisericii catolice din Alba Iulia.
Initial asezata in alt loc, mai spre vest, pe Valea Morii, spre Boian de unde a fost mutata pe actuala vatra in secolul al XIV-lea. Pe la sfarsitul aceluiasi secol s-a construit in mijlocul asezarii o cetate fortificata cu palisade.
Premizele infiintarii statiunii incep inca din anul 1671, cand niste ciobani, aprinzand un foc sa se incalzeasca, au descoperit, fara voia lor, zacamantul de gaz natural de la Bazna. Prin aceasta, ca si prin apele minerale descoperite ulterior, statiunea a atras atentia oameniler nu numai din Transilvania, ci si din alte locuri. In secolul al XVIII-lea, apele minerale de la Bazna fac obiectul unor lucrari interesante. Astfel, Rudolf Rothens, in lucrarea Memorabilae Europae, aminteste de aceste ape (1749), iar dr. Klaus, in studiul  Izvoare tamaduitoare din monarhia austriaca,se refera la binefacerea apelor din Bazna.
Dupa anul 1752, incep sa se faca analize chimice, mai intai de catre farmacistul George Bette din Sibiu si apoi de alti specialisti. Informatii bogate si amanuntite au ramas de la Andreas Gaspari, care a lasat un manuscris cu observatii culese intre anii 1762-1779 despre starea bailor de aici. Autorul aminteste despre existenta mai multor izvoare minerale: Baia bisericii, Baia cersetorilor, Fantana acra si descrie starea lor de atunci.
Anul 1791 este legat de publicarea in Scrieri trasilvanene, publicatie trimestriala, a unui articolul intitulat Ceva despre baia de sulf din Bazna, in care se confirma ca Andreas Gaspari a lasat cea mai veridica descriere a inceputurilor acestei statiuni.
In anul 1808 inceo sa se faca cercetari stiintifice asupra apelor minerale de catre medici si chimisti, care, in 1813, au publicat in Anuarul medical al statului imperial un raport favorabil. In luna noiembrie 1814 se hotareste construirea unui stabiliment balner, izvoarele de ape minerale de la Bazna, trec in proprietatea bisericii evanghelice din localitate, fiind supuse unor anlize chimice, facandu-se recomandari stiintifice.
In 1835, s-au facut primele amenalari: 4 cabine si o instalatie de incalzit apa in cazane. Primul stabiliment balnear s-a construit abia in anul 1843 de catre o societate pe actiuni formata din intelectuali din Medias. In 1845 au fost inregistrate 637 persoane venite la tratament.
In 1877 baile trec in posesia bogatasului Brekner din Medias, care le arendeaza pe timp de 70 de ani, acesta construind instalatii sistematice, care au contribuit la dezvoltarea si modernizarea statiunii.
In anul 1905 a fost angajat primul medic al statiunii, s-a infiintat o farmacie si a inceput productia de sare de Bazna, numita Victoria. In 1907 geologul Ludovic Mrazec, unul dintre viitorii membrii ai Consiliului de Administratie al Sonametan,  explica originea apelor minerale si a namolului.
Ziarul Romanul, in buletinul sau balneoclimateric din 22 iulie 1919 scria ca “preturile sunt reduse, confortul civilizat, muzica, seratele, festivitatile, tenisul, aparatele de gimnastica, strandul etc. arcuiesc muschii bronzati si aduga un final decisiv la convingerea vizitatorilor asupra climatului de vis si izvoarele de sanatate ale Baznei”.
In anul 1934. Em. Elefescu publica in Locuri ardelene- monografii un scurt ghid asupra bailor de la Bazna, in care facea o prezentare geografica, istorica si de profil balnear.
In anul 1949 baile de la Bazna au fost trecute in administratia Ministerului Sanatatii, iar din 1950 daca pana atunci a avut caracter sezonier - devine o statiune cu caracter permanent.
In anii ce au urmat statiunea Bazna s-a dezvoltat continuu: au fost construite noi capacitati de cazare, baze de tratament si dotari socio-culturale.
Legata inca de la inceputuri de exploatarea gazului metan, apa sarata de Bazna este valorificata incepand cu anul 2000 si in cadrul Complexul Balnear Expro.

Sovata

Sunday, 10 September 2017 00:00

Prezentare generală:

Relaţii în teritoriu

Localitatea Sovata, una dintre cele mai renumite staţiuni balneoclimaterice din România, este situată în zona nord-estică a bazinului Transilvaniei, în extremitatea estică a judeţului Mureş. Al şaselea oraş după mărime al judeţului, Sovata se află la o distanţă de 60 km de reşedinţa de judeţ, municipiul Târgu-Mureş, fiind legat de reţeaua de localităţi a ţării prin drumul naţional DN 13-Bălăuşeri–Tg. Mureş într-o direcţie şi Odorhei–Miercurea Ciuc în cealaltă, respectiv DN 13A şi DJ 153, drum ce realizează legătura Sovata–Eremitu–Reghin.

Relieful

Asezată la poalele munţilor Gurghiului, pe valea Târnavei Mici, cu un potenţial balnear si terapeutic recunoscut în ţară si în afara hotarelor ţării, orasul Sovata reprezintă unul din elementele principale care recomandă judeţul Mures ca destinaţie turistică. Unitatea aparţine depresiunilor de tip subcarpatic din estul Podisului Târnavelor, depresiuni care fac legătura cu lanţul eruptiv Gurghiu – Harghita. Situat la o altitudine medie de 500 m, localitatea este mărginită la vest de dealul Becheci cu altitudine de 1078 m, la nord este încadrată de Dealul Ciresul (956 m), iar spre est de Dealul Stejarului (649 m), Dealul Capela ( 715 m ), Dealul Mic şi Muntele de Sare la nord-est. Dealurile împădurite care înconjoară localitatea sunt dominate de Masivul Saca (1777 m) aparţinând Munţilor Gurghiului. Pâraiele izvorâte din acest masiv, Sovata si Sebes, mărginesc localitatea spre sud si spre nord-est.

Reţeaua hidrografică

Principalul colector al reţelei hidrografice din zona localităţii Sovata este râul Târnava Mică, care izvorăşte din munţii Harghitei şi este afluentul râului Mureş. Orasul Sovata s-a dezvoltat în amonte de confluenţa pârâului Sovata cu Târnava Mică, pe valea pârâului Sovata si afluenţi, cât si pe valea pârâului Sebes şi Iuhod, pârâuri care confluează cu râul Târnava Mică la sud de localitate.

Reţeaua hidrografică este foarte deasă, cu debite permanente si caracter puţin torenţial. Pârâul Sovata şi Sebeş culeg apele pâraielor cu debit mic permanent, apele provenite din torenţi şi apele de şiroire din zona băilor şi partea nordică a oraşului. Afluenţi de mică lungime a Pârâului Sovata sunt pâraiele Săcădat, Răchitiş, Restad, Sărat şi Vâlceaua Băilor.

Un aspect deosebit al reţelei hidrografice îl reprezintă existenţa lacurilor sărate pe teritoriul actual al staţiunii balneoclimaterice, lacuri care au luat naştere datorită faptului că oraşul este aşezat în întregime pe un masiv de sare.

Lacurile sărate de origine carstosalină (dizolvarea sării si tasarea materialului de deasupra) formate pe diapirul de la Sovata sunt lacurile Rosu, Verde, Ursu si Alunis (drenate de Pârâul Sărat), la care se adaugă si bazinetele izolate ce au la origine doline de dizolvare si tasare: Lacul Mierlei, Lacul Serpilor (actualmente o mlastină eutrofă) si Lacul Paraschiva (colmatat). Singurul lac de origine antroposalină este Lacul Negru, situat în partea sudică a Muntelui de Sare.

Date climatice

Trăsăturile climatice ale zonei sunt o consecinţă a poziţiei sale în centrul Transilvaniei, fapt care încadrează acest teritoriu în subprovincia climatic temperat-continental moderată, definită de circulaţia şi caracterul maselor de aer din Vest şi Nord-Vest.

Staţiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5°C) si ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5°C), temperatura medie anuală fiind de 7,5 °C. Numărul zilelor de vară oscilează între 60 – 85. Zilele tropicale sunt puţine, astfel că abia se însumează 18 zile din cursul unui an. Din cifra menţionată 6 zile revin exclusiv lunii august. Numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ este de 127. Numărul cel mai mare de zile cu îngheţ aparţine lunii februarie.

Precipitaţiile – cantitatea medie multianuală de precipitaţii atmosferice se situează în jurul valorii de 750 mm, cu valori maxime în perioada aprilie- iulie. Cantităţile medii din luna iulie se încadrează între 80-180 mm, iar în luna ianuarie între 30-50 mm. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 130, iar cel de zile cu strat de zăpadă de 70.

Regimul eolian este moderat, cu viteza medie de 10 m/s. Anual se înregistrează 113 zile cu vânt, dar numai 9 zile în care viteza vântului depăşeşte 35km/h. Direcţia predominantă a vânturilor este dinspre NE şi NV, primăvara fiind vânturi frecvente şi din direcţia SE.  Aerul este curat, foarte bine oxigenat, conţinând în cantităţi mare ioni negativi.

Populaţie

Conform datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică, la data de 1 iulie 2010 populaţia oraşului Sovata împreună cu localităţile componente a totalizat 9880 de locuitori.

La data ultimului recensământ al populaţiei, grupul populaţiei tinere (între 0 - 19 ani) a înregistrat un procent de 25 % raportat la totalul populaţiei. Grupul persoanelor aflate în prag de pensionare reprezintă 17% din populaţia localităţii, iar grupul celor cu vârstă activă este de 58%.

Structura pe sexe a populaţiei arată o majoritate a femeilor, la data recensământului din 2002 numărul locuitorilor de sex feminin reprezentând 51,01 % din populaţie. Etnia maghiară este prezentă într-un procent de 90,1 % raportat la numărul total al populaţiei, grupul etniei românilor constituie 7,82 % din totalul populaţiei, iar cea a rromilor de aproape 2 %.

Scurt istoric

Prima menţiune a aşezării datează din 13 septembrie 1578, anume în actul privilegial al principelui Cristofor Bathory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata, act confirmat mai târziu şi de Sigismund Bathory - “Confirmatio Assecurationis possessionis Zowatha”. În plângerea datată din anul 1581 adresată lui Bathory Istvan, principele Transilvaniei şi Regele Poloniei, şambelanul salinelor din Ţinutul secuiesc face referire la existenţa unui număr de 16 familii pe Câmpul Soveţii. Populaţia micii aşezări, format iniţial din paznicii exploatărilor de sare şi familiile lor, a sporit încet, ajungând de la 16 familii menţionate în documente istorice datate din anul 1602 la un număr de 400 familii aşa cum reiese din însemnările călătorului Orban Balazs care a vizitat localitatea în anul 1860. Ocupaţia de bază a populaţiei era exploatarea pădurilor, agricultura, creşterea animalelor şi cărăuşia, prima întreprindere industrială din localitate fiind tot una forestieră.

Apele izvoarelor şi lacurilor sărate erau folosite pentru băi încă din vremurile premergătoare secolului al XVIII–lea, apele sărate fiind utilizate iniţial mai ales de către populaţia locală, mai târziu au apărut însă şi vizitatorii înstăriţi, mica aristocraţie începând să-şi construiască rezidenţe de vară proprii la poalele muntelui de sare încă de la începutul anilor 1840.

În 1872 au fost puse bazele primei băi publice din localitate, denumită “Gera”, autorizată ca şi baie terapeutică în 1876. Staţiunea de Jos s-a dezvoltat în jurul acestei băi la foarte scurt timp după constuirea acesteia, localitatea însăşi cunoscând o dezvoltare nemaiîntâlnită în istoria sa de peste trei secole. În numai câteva decenii numărul locuitorilor săi s-a triplat, în jurul staţiunii au apărut zeci de vile, aşezarea fiind atestată oficial ca staţiune balneară în 1884, devenind un centru balnear de interes zonal cunoscut de locuitorii oraşelor şi comunelor din apropriere.

În perioada 1875-1881 a luat naştere Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat helioterm din Europa, în urma prăbuşirii terenului deasupra unei dizolvări subterane enorme şi acumulării apei a două pârâiaşe în golul rezultat. În urma efectuării unor studii complexe asupra proprietăţilor curative a apelor noului lac situat într-un peisaj pitoresc, fondatorul staţiunii moderne - Sofalvi Illyes Lajos - s-a decis asupra valorificării resurselor naturale unice, Staţiunea de Sus fiind întemeiată oficial în anul 1900. În 1902 el a cumpărat şi Băile Gera, unificând astfel cele două băi. Anii premergători primului război mondial au însemnat o perioadă de dezvoltare dinamică, Sovata ajungând în rândul celor mai renumite şi vizitate staţiuni balneare din Transilvania. În anul 1905, linia ferată care ajungea până la Sărăţeni a fost prelungită până la Praid, facilitându-se astfel legătura Sovatei cu zone mai îndepărtate. În 1908 s-a introdus apa curentă şi s-a trecut la canalizarea staţiunii.

După stagnarea din timpul primului război mondial, Sovata a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate, devenind în perioada interbelică cea mai cunoscută staţiune cu băi sărate din România, fiind vizitată în repetate rânduri de familia regală. În 1926 s-a introdus lumina electrică în staţiune, iar în 1925 datorită solicitărilor de tratamente reumatologice şi ginecologice, au fost construite baze de tratament lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru. Până în 1939 peste 100 de vile au fost construite de către investitori particulari.

Al doilea război mondial a adus o altă perioadă de stagnare, urmată de instaurarea regimului socialist : naţionalizarea pădurilor, întreprinderilor industriale şi a micilor ateliere meşteşugăreşti, precum şi a vilelor şi dotărilor balneare din staţiune.

În anul 1952, când localitatea a fost declarată oraş (datorită în primul rând notorietăţii sale de staţiune balneoclimaterică ), doar staţiunea propiu-zisă prezenta semne de urbanizare (reţea de apă, canalizare, electricitate)– acestea neafectând viaţa locuitorilor din comună. Situaţia urma să se schimbe în anii 1960, când s-au efectuat lucrări de extindere a reţelelor de apă, canalizare, electricitate pe teritoriul întregii localităţi, asfaltarea principalelor străzi şi amenajarea trotuarelor de-a lungul lor, precum şi asigurarea iluminatului public.

Între anii 1960-1980 staţiunea a beneficiat de dotări investiţionale majore, fiind construite 5 hoteluri şi o nouă bază de tratament, care i-au permis dezvoltarea capacităţii turistice la cote maxime, creându-se astfel numeroase locuri de muncă în sectorul serviciilor.

După 1990, staţiunea şi implicit şi oraşul au fost marcate de perioada de tranziţie, dotările din zona balneară fiind afectate de evidentul proces de îmbătrânire morală, favorizat şi de legislaţia din domeniul turismului, reperele activităţii economice din oraş complementare celor dezvoltate de staţiune, cunoscând un amplu proces de restructurare concomitent cu transferul de proprietate.

Perioada de după anul 2000 se caracterizează prin solicitări masive de construire de cabane şi case de vacanţă, dezvoltându-se în mod spontan microzone cu case de vacanţă sau dotări turistice de capacitate mică şi medie aparţinând preponderent sectorului privat.

Anul 2006 a marcat începutul unor investiţii majore în infrastructură : reabilitarea drumurilor urbane ale staţiunii şi a aleilor din jurul lacurilor sărate, reabilitarea şi extinderea retelei de apă şi canalizare, modernizarea uzinelor de apă şi a staţiei de epurare.

 

Turismul:

Funcţiunea turistică este de fapt funcţiunea de bază a localităţii Sovata – datorită existenţei staţiunii balneoclimaterice cu profil permanent situată într-un cadru natural deosebit de valoros şi cu resurse naturale remarcabile.

Folosirea apei sărate din această zonă la vindecarea unor boli datează încă din vremea romanilor.

Există 5 lacuri sărate cu calităţi curative în Sovata:

-         Lacul Ursu cu o suprafaţă de 46.000 mp;

-         Lacul Aluniş cu o suprafaţă de 9.000 mp;

-         Lacul Negru cu o suprafaţă de 3.700 mp;

-         Lacul Roşu cu o suprafaţă de 2.100 mp;

-         Lacul Verde cu o suprafaţă de 500 mp.

Cel mai mare dintre acestea este Lacul Ursu. Cea mai importantă caracteristică a acestui lac o constituie stratificaţia apelor conformă cu densitatea, cu concentraţie de săruri, fapt care a permis apariţia fenomenului de heliotermie.

Valoarea terapeutică a staţiunii Sovata s-a impus atenţiei generale încă din secolul trecut.În 1876 s-a primit autorizaţia ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884, Sovata a fost atestată oficial staţiune balneară.

Primele stabilimente au apărut după anul 1879, în zona Lacului Ghera, iar prima staţiune propriu zisă a fost fondată de Veress József.După obţinerea atestării ca staţiune balneară, a fost înfiinţată staţiunea Sovata de Sus, adică staţiunea de azi. În 1902 s-a obţinut autorizaţia ca apa sărată a lacurilor şi izvoarelor să fie folosite în scopuri terapeutice. În anii următori, staţiunea s-a dezvoltat treptat. Au fost construite hoteluri, restaurante şi pensiuni, dar despre o reală dezvoltare poate fi vorba începând din 1925, când datorită solicitărilor de tratament reumatologic şi ginecologic au fost construite vile şi bazele de tratament de lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru.

În 1932, în staţiune existau patru hoteluri şi 110 vile, cu 1600 camere şi 2600 paturi, activitatea fiind sezonieră, între 15 mai şi 30 septembrie. Perioada celui de-al doilea război mondial a însemnat o stagnare în dezvoltarea staţiunii. Astăzi însă, Staţiunea Sovata este una dintre cele mai vizitate staţiuni balneoclimaterice din România, bucurându-se de renume şi peste hotare.

Staţiunea actuală se compune dintr-un amestec al construcţiilor din secolul trecut tradiţionale pentru staţiune, complexul hotelier cu grad de confort adaptat anilor 1980, dotări răspândite în plantaţia bogată de multe ori spontană rămasă din vechea pădure.

Zona de cazare şi de tratament cuprinde în primul rând zona înconjurătoare Lacului Ursu, a Lacului Negru şi este de fapt inima staţiunii. În ipoteza realizării de noi investiţii trebuie avut grijă de repartizarea uniformă a punctelor de atracţie în teritoriu şi de evitarea supraaglomerării, efectul de suprasolicitare a potenţialului natural conducând la pierderea prin uzură a valorii existente.

În perioada de după 1990, activitatea turistică a încercat să se integreze economic în tranziţie, cu eforturi din ce în ce mai mari, datorită îmbătrânirii morale a fondului construit pentru care înscrierea în categoriile de confort contemporan ar fi necesitat investiţii din ce în ce mai mari.

Construcţiile noi în domeniu se remarcă totuşi printr-o adaptare estetică şi de confort la standardele actuale.

Serviciile de balneofizioterapie se bazează pe apa sărată curativă şi nămolul extras ale lacurilor sărate.

La Sovata există 4 baze de tratament, din care unul dotat şi înzestrat conform standardelor europene, cu asigurarea tratamentului la nivelul celui practicat la aceeaşi standarde.

Oferta turistică se limitează la serviciul de balneofizioterapie, piscină, cazare, dar resursele naturale, lacul heliotermic, peisajul de o frumuseţe rară conferă condiţii pentru o dezvoltare spectaculoasă. Pe lângă balneofizioterapie şi turismul de sezon există posibilităţi reale pentru dezvoltarea turismului montan, a sporturilor de iarnă, iar în zona periferică a oraşului, se poate practica agroturismul.

Datorită perioadei de privatizare  a unităţilor existente principalele unităţi de cazare sunt societăţi comerciale cu capital privat.

 

Rezervația naturală Lacul Ursu

 

Descriere generală:

Aria protejată “Lacul Ursu şi arboretele pe sărături” este amplasată pe teritoriul intravilan al oraşului Sovata, în staţiunea turistică. Aria este definită ca rezervaţie naturală de interes naţional conform Legii 462/2001- privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, corespunzând categoriei IV IUCN (Internaţional Union for Conservation of Nature). Suprafaţa ei este de 79 ha, din care 73,3 ha pădure şi 5,7 ha suprafeţe acvatice. Are ca obiective de conservare şi protecţie lacurile Ursu, Aluniş, Roşu, Verde, Mierlei şi Paraschiva, respectiv pădurea situată pe substraturile saline adiacente acestor lacuri. Aria protejată se află în custodia Primăriei Oraş Sovata şi Direcţia Silvică Mureş – Ocol Silvic Sovata.

FLORA

Stratul subţire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă care acoperă masivul de sare face posibilă existenţa pădurii seculare cu vegetaţie foarte bogată. Coexistenţa sării, a solului sărat si a pădurii este un fenomen rar întâlnit, întrucât terenurile sărate sunt de regulă pustii, cu vegetaţie halofită slab dezvoltată.

În stratul relativ subţire de sol se ancorează rădăcinile speciilor lemnoase cele mai des întâlnite: stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea) – în proporţie de 37.61%, fagul (Fagus syilvatica) – 26.41%, carpenul (Carpinus betulus)-34.25%. În anumite locuri întâlnim si molizi (Picea abies)-1.71% cât si pini (Pinus silvestris, Pinus nigra). Molizii dar şi exemplarele foioase ajung la dimensiuni considerabile, astfel nu sunt rare exemplare de stejar cu dimensiuni de peste 1 m diametru si molizi cu diametru de peste 60-70 cm.

Surprinzător de bogată si abundentă este şi vegetaţia ierboasă a pădurilor. În luna iulie solul este acoperit în proporţie de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Alături de speciile obisnuite, ca Urtica dioica, Chelidonium majus, Taraxacum officinale, Gallium sp., Veronica sp., etc remarcăm si prezenţa unor flori endemice, ca lăptucul oii (Telekia speciosa - endemism intracarpatin) şi specii rare, ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) si crinul de pădure (Lilium martagon).

Alte specii lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: ciresul sălbatic (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mărul pădureţ (Malus sylvestris), cornul (Corus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Coryllus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). Dintre speciile lemnoase căţărătoare amintim curpenul (Clematis vitalba) si iedera (Hedera helix).

FAUNA

Fauna este caracteristică pădurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii. În zonele adiacente se pot întâlni carnivorele mari: ursul (Ursus arctos arctos L), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx). Căpriorul (Capreolus capreolus) pătrunde frecvent pe teritoriul arie protejate, cerbul comun (Cervus elaphus) găsindu-se în zonele adiacente. Alte specii ce se regăsesc în această zonă: mistreţul (Sus scrofa), bursucul (Meles meles), jderul de copac (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisica sălbatică (Felis sylvestris), etc.

Ornitofauna este bogată, putând întâlni speciile comune ca mierla (Turdus merula), Oenanthe oenanthe, piţigoi (Parus sp), Nucifraga cariocatactes, Coracias garullus, Cuculus canorus, iar dintre răpitoare Buteo buteo, Pernis apivorus, etc.

LACURI

Lacul Ursu Este cel mai mare lac sărat, heliotermal din România, cu o suprafaţă de 40.235 mp, circumferinţa de 1180 m şi o adâncime maximă ce depăşeşte 18 m. S-a format în în perioada 1875-1880 în urma unor complexe evenimente geologice, meteorologice şi hidrologice, prin dizolvarea treptată a masivului de sare de către apele a două pâraie (Auriu şi Criş-Topliţa), urmată de surparea terenului. Golul rezultat a fost umplut de cele două pârâiaşe, într-o perioadă de aproximativ 5 ani luând naştere actualul lac având formă asemănătoare unei piei de urs întinse, de unde a căpătat şi denumirea sa.

Apa dizolvă în continuare sarea din masivul de sare, astfel salinitatea Lacului Ursu prezintă o variaţie mare în funcţie de adâncime: 0-2 m până la 100 g/l , de la 2 m până la fundul apei 220-300 g/l. Apa dulce a pârâurilor Auriu şi Topliţa, având densitatea specifică mai redusă decât apa sărată, se menţine la suprafaţă şi acţionează ca izolator termic: permite penetrarea radiaţiilor solare care încălzesc straturile de apă sărată din interior, dar totodată previne pierderea căldurii acumulate, acest fenomen fiind cunoscut sub denumirea de heliotermie.

Lacul Aluniş

Se situează la o distanţă de 60 m de limita vestică a Lacului Ursu. Geneza acestui lac este strâns legată de cea a Lacului Ursu: surplusul de apă din Lacul Ursu s-a scurs spre vest, într-o altă dolină carstosalină, care prăbuşindu-se, a dat naştere Lacului Aluniş. Suprafaţa lacului este de 0,37 ha, adâncimea maximă de 6,4 m, oglinda apei se află cu cca. 4 m sub nivelul Lacului Ursu. Surplusul de apă al lacului se scurge prin Valea Frumoasă şi Pârâul Sărat, ajungând în pârâul Sovata. Concentraţia de sare este mai redusă, totodată şi fenomenul heliotermiei este mai slabă, aici neexistând stratificarea apei caracteristic Lacului Ursu.

Lacul Roşu şi Lacul Verde

Lacurile Roşu şi Verde sunt situate în partea nord-vestică a Lacului Ursu, într-o vale lungă de aprox. 120 m. Aceste două lacuri, legate între ele, au luat naştere în urma dizolvării superficiale intense a masivului de sare pe locul unor doline. Lacul Verde are o suprafaţă de 0,14 ha şi adâncime maximă de 2,1 m, Lacul Roşu situat imediat în aval are dimensiuni mai reduse cu o suprafaţă de 0,029 ha şi adâncime maximă de 1,05 m.

Cele două lacuri sunt alimentate dintr-un izvor sărat din apropiere, iar surplusul lor de apă se scurge în Lacul Ursu, constituind sursa de apă sărată al acestuia. Denumirea Lacului Roşu provine de la prezenţa oxizilor de fier, abundenţi în structura sedimentară aferentă. De asemenea, nu este exclus faptul ca toponimul să fie derivat şi din asocierea cu abundenţa de crustacee (Artemia salina) ce îl populează în sezonul estival.

Lacul Paraschiva

Situat la nord de Lacul Ursu, lacul Paraschiva s-a format în anul 1980, în urma acumulării de precipitaţii în mijlocul unei doline de sare. Stratul sedimentar al lacului este atât de gros, încât apa adunată nu a atins substratul de sare, astfel aceasta este un lac dulcicol. A fost amenajată pentru pescuit sportiv, fiind populată cu peşti.

Lacul Mierlei

Este cel mai tânăr lac sărat, luând naştere la începutul anilor 1950 într-o dolină de sare. Aflat în mijlocul pădurii, lacul are o suprafaţă de 0,147 ha şi adâncime maximă de 1,85 m, fiind alimentat de câteva izvoare sărate de mici dimensiuni.

MUNTELE DE SARE

În zona cuprinsă între văile p.Răchitiş şi Vâlceaua Băilor, sarea ca rocă masivă de zăcământ de pe fundul depresiunii Transilvaniei, se apropie şi chiar străbate la suprafaţă datorită forţelor geologice. Formaţiunea geologică denumită Muntele de sare se află în imediata apropiere a Lacului Roşu, în partea nord-vestică a acestuia. În urma infiltraţiilor de apă şi a ploilor torenţiale, depozitele deluviale din această parte a masivului au fost afectate de alunecări de teren superficiale, în urma căruia a fost decopertat versantul, blocuri de sare apărând în lumina zilei. Ca urmare a solubilităţii ridicate a sării, apele de precipitaţii au săpat mii de şanţuri separate de creste mai mult sau mai putin late, numite de specialişti lapiezuri.

 

Galerie foto: