Prezentare Slănic Prahova
Situat pe valea pârâului cu același nume, în apropierea unor mari centre urbane (Vălenii de Munte – 20 km, Ploiești – 40 km, București – 100 km), Slănicul este una din stațiunile balneoclimaterice foarte solicitate datorită factorilor naturali de cură și a climatului plăcut, de curățare, puternic ozonat.
Slănicul este încadrat de două șiruri de dealuri principale desfășurate pe axa N-S și în totală concordanță cu aspectul general al regiunii Subcarpaților (altitudine peste 500 m). Porțiunea superioară a dealurilor are aspectul unor platouri largi de pășune și păduri. Media anuală a temperaturii este de 19 grade Celsius, cu o umiditate cuprinsă între 75 – 76% și precipitații de 650 – 750 mm.
Stațiunea Slănic este o stațiune balneoclimaterică deosebită deoarece include Muntele de Sare – unic în lume – și a doua mare salină din Europa. Înconjurată de peisaje pitorești, dispunând de condiții de cazare, tratament și divertisment variate, stațiunea Slănic este locul ideal pentru petrecerea vacanței. Exploaterea organizată a sării începe în 1689. Între anii 1689 – 1800 s-au deschis trei mine în zona cunoscută în prezent ca Baia Verde. Explotarea sării se efectua în salina în formă de clopot. În urma prăbușirii tavanelor acestora și a apelor ce le-au inundat, au rezultat trei lacuri cu apă sărată. Mai târziu, între anii 1800 – 1854, se deschid alte două noi ocne pe versantul de vest al Slănicului, în punctele Baia Baciului și Grota Miresei, care, urmând același proces de transformare, au devenit lacurile sărate de astăzi, care deservesc și astăzi stațiunea Slănic.
Aceste lacuri antroposaline rezultate ca urmare a acumulării apei meteorice în cavitatea vechilor ocne, sunt renumite prin efectul terapeutic datorat nămolului sapropelic și a apei sărate. Dacă istoria zonei datează din timpuri străvechi, cea a stațiunii balneare este mai recenta, datând de la mijlocul veacului trecut. În anul 1877 A. Bernard realizează cea dintâi analiză a apei sărate a lacurilor din localitate. Prima consemnare referitoare la eficacitatea terapeutică a lacurilor datează din 1885, când un ofițer bolnav de reumatism venit la Slănic în cârje, pleacă vindecat după o serie de băi.
Stațiunea Slănic se înscrie în rândul stațiunilor balneare cu ape cloruro-sodice concentrate, cât și în categoria celor ce pot oferi un microclimat subteran de salină.
Din punct de vedere al apelor, Slănicul se aseamănă cu Salies de Bearn, Salins Moutiers și Dax din Franța, Droitwich (Anglia), Salsomaggiore (Italia), Ischl (Austria), Salzungen Oberhousen (Germania).
Frumusețea distinctă a cadrului natural limitrof, particularitățile climatului local determinate de poziția așezării în vatra unui bazin depresionar, nu departe de ultimele culmi montane (aer mai uscat, număr mare de zile cu cer senin, un sezon cald de durată), prezența mai multor obiective turistice, unele dintre ele remarcabile prin dimensiuni și spectacular (în special Muntele de Sare și Salina), amenajările multiple pentru tratament, ospitalitatea localnicilor, toate acestea conferă stațiunii Slănic destinația ideală de vacanță și tratament.
Tratament balnear
Tratamentul se efectuează în baza de tratament din incinta hotelului Slănic dotată cu aparatură modernă. Bolile cronice ale aparatului respirator (astm bronșic, bronșită cronică, bronhopneumopatie cronică obstructivă, emfizem pulmonar, infecțiile recurente ale tractului respirator superior, rino-sinuzite cronice, laringo-traheite cronice) beneficiază de tratament complex recuperator reprezentat de:
- – microclimatul de salină;
- – aerosoloterapie;
- – electroterapie (MDF, unde scurte, ultrasunete, infraroșii și ultraviolete, microunde);
- – kinetoterapie respiratorie;
- – masatoterapie.
Evoluția a fost extrem de favorabilă în marea majoritate a cazurilor, chiar și în unele considerate dramatice, fapt confirmat de studiile efectuate pe loturi largi de pacienți de către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie.
Patologia reumatismală (reumatism cronic degenerativ și inflamator, reumatismul abatricular etc) reprezintă o a doua categorie majoră de afecțiuni ce beneficiază de tratamente complexe reprezentate de:
- – balneoterapie (lacurile saline, bazinele, sălile de băi calde cloruro-sodice, de plante și sălile de duș-masaj, duș gigant, duș scoțian);
- – termoterapie (nămol sapropelic, parafinat, parafango);
- – hidrokinetoterapie și kinetoterapie individuală și colectivă;
- – electroterapie de joasă și medie frecvență analgezică și de electrostimulare (galvanizare simplă, ionizări, băi galvanice, curenți dinamici, curenți Trabert, curenți Huffshmidt) și electroterapie de înaltă frecvență – unde scurte, ultra-sunete, microunde;
- – magnetoterapie, fototerapie;
- – laser-terapie;
- – masoterapie.
Alături de patologia reumatismală, cea neurologică (hemipareze, para și tetrapareze, pareze periferice, neuropareze periferice etc) și cea post traumatică recentă și sechelară beneficiază de factorii terapeutici din stațiune. Lacurile, bazinele și băile saline hiperconcentrate se adresează și altor categorii patologice:
- – boli de metabolism și nutriție (gușă, pseudogușă și obezi, pentru aceștia din urmă existând programe speciale de cură);
- – boli dermatologice (psoriazis);
- – boli inflamatorii cronice ale tractului uro-genital la femei;
- – unele boli endocrine (hiposecrețiile glandulare).
Stațiunea dispune de posibilități de investigație paraclinice (RX, analize de laborator, probe respiratorii). Stațiunea Slănic nu se adresează numai persoanelor suferinde. Curele balneare antistres, curele pentru prevenirea bolilor adresate persoanelor care lucrează în noxe respiratorii, curele de sănătate adresate persoanelor sedentare și curele geriatrice completează tabloul activității de prevenire și tratament. O altă categorie căreia i se adresează stațiunea Slănic este reprezentată de sportivi, aceștia beneficiind de climatul și relieful colinar din localitate, de microclimatul din salină și facilitățile de antrenament din cadrul complexului balnear.
Atracții turistice
Muntele de sare
Muntele de sare din Slănic Prahova este un monument al naturii, o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală, tip geologic), situată pe teritoriul administrativ al orașului Slănic Prahova.
Rezervația naturală are o suprafață de 2 ha și reprezintă un monument natural format prin prăbușirea unei galerii de exploatare a sării (odată cu aceasta antrenând o alunecare de teren și dezgolind muntele), alcătuit din masivul de sare și lacul din mijlocul acestuia.
La 28 mai 1993 a avut loc o prăbușire a laturii sud-vestice a Muntelui de sare. În 2006, în urma unor precipitații, o parte din munte s-a prăbușit în Grota Miresei. Din cauza inundațiilor din acel an, și Grota, cu o suprafață de 425 mp și 20 m adâncime, a început să se surpe.
Precedentul acestor dezastre a fost creat odată cu producerea cutremurului din martie 1977, ce a afectat Muntele de sare, creând fisuri mari și adânci, mai ales pe latura sa estică. După aceste evenimente, administrația salinei a încercat să oprească fenomenul de fisurare a aflorimentului, prin metoda turnării unor stâlpi de beton în sare și prin montarea unor ancore cu cabluri de oțel, însă metoda nu a fost eficientă.
Formarea aflorimentului denumit Muntele de sare și a Grotei Miresei, din interiorul acestuia, are la origine acțiunea omului. Muntele de sare, declarat rezervație naturală geologică și geomorfologică din 1954, are o suprafață protejată de 2 ha. Grota Miresei (425 mp, 20 m adâncime) s-a format în 1914, prin prăbușirea unei mine de sare. Numele de Grota Miresei a apărut după 1920, când, potrivit unei legende, la patru zile după nuntă, o localnică nefericită s-a sinucis, aruncându-se din vârful Muntelui de sare.
Muntele de sare face parte din Complexul Baia Baciului alături de Grota Miresei și Baia Miresei, Lacul Mare (numit și Baia Baciului cu o suprafață de 5.100 mp, adâncime maximă 7 m, hipersalinic, cu o concentrație de 300%) și Baia Porcilor (suprafață de 1.460 mp și adâncime sub 1 m, conținând nămol terapeutic).
Exploatarea din interiorul Muntelui de sare a funcționat până la 1852, cu o producție de cca 150.000 tone. A fost o exploatare descendentă (salina verticală) în formă de clopot, în care accesul se realiza prin două compartimente, dintre care unul vertical, pentru scoaterea sării cu crivacul și al doilea oblic, pentru intrarea și ieșirea lucrătorilor din ocnă.
Existența acestor exploatări a fost însă efemeră, ele fiind invadate de ape care au dizolvat sarea, ceea ce a dus la prăbușirea tavanelor, pe locul lor rezultând forme depresionare, în care s-au format cele două lacuri cu apă sărată — Lacul Mare (Baia Baciului) și Baia Porcilor.
Datorită prăbușirilor celorlalte ocne și a aportului de apă dulce, coperta ce acoperea ocna aflată mai sus, pe deal, a fost afectată de alunecări de teren. Alunecările au dus la dezgolirea masivului de sare de depozitele protectoare, fiind supus acțiunii de dizolvare a apelor meteorice. Apa a sculptat versantul, creând o mare diversitate de forme carstice, numite lapiezuri, ponoare, arcade și concrețiuni de sare. În timp, muntele a suferit o eroziune lentă, apa din precipitații a acționat mereu asupra sa, micșorând volumul exterior și lărgind cavitatea interioară.
Situat pe valea pârâului cu același nume, în apropierea unor mari centre urbane (Vălenii de Munte — 20 km, Ploiești — 40 km, București — 100 km), Slănicul este una din stațiunile balneoclimaterice foarte solicitate datorită factorilor naturali de cură și a climatului plăcut, de curățare, puternic ozonat. Stațiunea se înscrie în rândul stațiunilor balneare cu ape cloruro-sodice concentrate, cât și în categoria celor ce pot oferi un microclimat subteran de salină.
Slănicul a fost atestat documentar în 1532, apoi în 1685, când spătarul Mihai Cantacuzino a cumpărat o jumătate din moșia Slănic pentru a deschide ocne de exploatare a sării.
Zona Baia Baciului a fost folosită ca decor pentru multe secvențe filmate pentru seria ”Haiducilor” cu Florin Piersic în rolul haiducului Anghel Șaptecai.
Galerie foto:
http://statiunibalneo.ro/index.php/localitati/slanic-prahova#sigProGalleriae98f53a102
Salina Slănic
Începuturile istoriei salinei datează din jurul anului 1685, an în care spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în regiunea Slănic Prahova există un zăcământ de sare şi astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moşia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacţia, mai reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat vechi ocne de sare, de adâncimi mici, la 5 km est de Slănic (Teişani).
Începând cu anul 1943 s-a deschis Mina Unirea cu un număr de 15 camere, toate cu profil trapezoidal. Exploatarea s-a făcut până în 1972, iar de atunci este destinată circuitului turistic și tratamentului medical sub supraveghere.
Adâncimea maximă a minei este de 217m, iar camerele sale în formă trapezoidală măsoară 55m înălțime, suprafața totală a minei fiind de aproximativ 80.000 mp.
Înălțimea unei săli este de 70 m, iar circuitul se desfășoară în jurul enormului pilon ce susține mina. Se pot admira basoreliefurile înfățișându-l pe Mihai Viteazul sau statuile lui Eminescu, Decebal, Traian (Sala Genezei) și te poți reculege ca într-o imensă catedrală.
Temperatura constantă de 12 grade C tot timpul anului, umiditatea de 50%, compoziția aerului bogat în ioni de sodiu, presiunea atmosferică cu 18-20 mm coloană de mercur mai mare decât cea de la suprafața solului, lipsa factorilor alergeni crează un microclimat special constituind un mijloc natural de tratare a afecțiunilor respiratorii. Eficiența acestui microclimat a fost descoperită cu peste 100 de ani în urmă.
Tot aici sunt locuri amenajate pentru sport (fotbal, volei). Locul este folosit pentru diverse evenimente sportive (competiții atletice și loc de antrenament pentru loturile sportive), ca sanatorii pentru bătrâni și bolnavi sau ca decor pentru cinematografie.
Situate deasupra Minei Unirea se află două mine: mina Mihai și mina Carol. Mina Mihai este rezervată în exclusivitate concursurilor internaționale de microaeromodele.
Galerie foto:
http://statiunibalneo.ro/index.php/localitati/slanic-prahova#sigProGalleriaa9cbe83e24
Grota miresei
Muntele de sare de la Slănic Prahova se găsește în intravilanul orașului Slănic, cu intrarea pe strada Baia Baciului.
Declarată rezervație naturală geologică și geomorfologică prin 1954, suprafața zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei și Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit și Baia Baciului, cu suprafața de 5100 mp și adâncime maximă de 7 m) și Baia Porcilor, având o suprafață de 1460 mp și adancime sub 1 m și conține nămol terapeutic.
Numele de Grota Miresei a apărut după anul 1920, când, la patru zile după nuntă, o localnică, măritată cu forța de părinți cu un fecior din sat pe care nu îl iubea, s-a sinucis, aruncându-se din vârful muntelui de sare.
Muntele de sare a fost declarat rezervație și monument al naturii. Acest munte miniatural modelat de apa ploilor în sare se extinde pe o suprafață de 2 hectare.
Formarea Muntelui de sare și a Grotei Miresei, din interiorul acestuia are la origine acțiunea omului, prin exploatarea din interiorul Muntelui de sare ce a funcționat până în 1852.
Galerie foto:
http://statiunibalneo.ro/index.php/localitati/slanic-prahova#sigProGalleria1bfa85c054
Cazare Slănic Prahova
Aici găsiți cele mai bune oferte de cazare în Stațiunea Slănic Prahova

Hotel Slănic – apartament
Facilități cameră: baie în cameră, televizor cablu, frigider la cerere, telefon Capacitate cameră: 4 persoane

Baia Roșie Resort – Cameră double
Facilități camere: aer condiționat, internet în cameră, telefon în cameră, tv cablu, duș în cameră, încălzire centrală, minibar.

Hotel Orizont – Cameră double
Facilități cameră: TV cablu, frigider în cameră, telefon în cameră, încălzire centrală

Hotel Slănic – cameră double
Facilități cameră: baie în cameră, televizor cablu, frigider la cerere, telefon

Hotel Slănic – suită
Facilități suită: televizor cablu, frigider la cerere, telefon, baie