Navodari – scurt istoric
Realizat de prof. dr. Stelian Dumitrescu

Situat in apropierea Marii Negre, a arterei navigabile Poarta Alba – Midia Navodari si intre lacurile Tasaul si Siutghiol, Navodari-ul a fost si este influentat in mare parte de mediul acvatic. Nu intamplator cele mai vechi urme de existenta umana, pana in prezent au fost descoperite la Mamaia Sat si Peninsula. Ele dateaza de circa 120.000 ani, mai exact din paleoliticul mijlociu, fiind cele mai vechi din Dobrogea. Cercetarile sistematice din perioada 1999 – 2003 de pe insula “La Ostrov” din lacul Tasaul, au scos la iveala o asezare eneolitica, cea mai importanta de acest fel de pe litoralul nostrum al Marii Negre.
Pe raza orasului Navodari au mai fost semnalare, dar insuffcient cercetate pana in prezent urme de existenta umana datand din perioadele: greaca, romana, romano-bizantina.
Urmeaza o perioada cand zona noastra a fost influentata de cetatea sau portul Zanaoarda, un toponim mai putin obisnuit, care apare in harti din evul mediu la nord de Constanta, fiind localizata, dupa unii autori, la Capul Midia.
Instaurarea stapanirii otomane in Dobrogea s-a produs in timp si pe etape, incepand prin 1419-1420 si terminand in 1484 prin cucerirea cetatilor Chilia si Cetatea Alba. Aceasta a avut ca urmare luarea mai multor masuri, printre care masive colonizari cu turci si tatari, precum si schimbarea denumirilor oraselor si satelor chiar si in situatii in care populatia crestina era majoritara. Este perioada cand asezarea noastra capata denumirea de Karacoyun (turca kara = negru, neagra in cazul nostru si coyun = oaie). Dupa unele surse denumirea isi are originile in indeletnicirea locuitorilor de a creste oi astrahan (care insa cu timpul si-au degenerat rasa) pe pasunile si in mediul care ofereau conditii bune. Aceeasi denumire avea si balta care se gasea intre mare si sat acoperita acum de lucrarile fostului si actualului canal.
Dupa revenirea Dobrogei la statul roman, in 1878, asezarea isi pastreaza denumirea, dar in grafie romaneasca – Caracoium. Ea figureaza ca facand parte din plasa Kustenge (Constanta), fiind un catun al comunei Cicracci (azi Sibioara). La 1882 (potrivit documentelor de arhiva) existau 46 locuitori (probabil capi de familie n.n.) asezarea avand 55 hectare ce alcatuiau vatra satului impreuna cu islazul, 46 hectare pamant de plantatie si 10 hectare pamant de cultura.
La 1890, suprafata sa era de 119 hectare, unde convietuiau 114 familii cu 506 suflete, formate din romani, bulgari , turci si austrieci avand ca ocupatie de baza pescuitul. Din cele 1900 hectare, 55 erau ocupate de gradini si de vatra satului cu 65 case mici, neordonate si “ingramadite” in partea sudica.
In august 1922, cunoscutul geograf Constantin Bratescu trece pe aici si mentioneaza asezarea ca fiind un sat curat lipovenesc pe care locuitorii il numeau mai pe scurt Carachioi (Satul negru). El remarca strada larga si dreapta cu case umbrite de salcami, baile care existau aproape de fiecare curte. Apa din fantani era salcie, singura cu apa dulce si apreciata de localnici era pe perisipul ce despartea lacul Tasaul de mare. Fantana fiind de mici dimensiuni era folosita pentru ceai (in sat fiind doua ceainarii) iar pentru consum locuitorii aduceau apa in butoaie de la Mamaia.
In 1927, in urma schimbarii denumirilor de sate din Dobrogea veche, asezarea este denumita Navodari, datorita specificului local.
In 1930 isi pastreaza statutul administrativ de sat si apartinea de comuna Ferdinand I (azi Mihail Kogalniceanu) plasa Ovidiu, jud. Constanta si se intindea pe o suprafata de 2060 hectare din care 1300 hectare erau teren arabil. La recensamantul din 1930 Navodari-ul avea 1152 locuitori din care 150 romani, 996 rusi (lipoveni n.n.) si 6 de alte nationalitati. Inainte de recensamantul efectuat in decembrie, in septembrie se trece pentru prima data la denumirile celor 6 strazi existente, denumiri ce vor fi folosite cel mult pana in anii ’40 si anume: strada Carol II-lea, strada Dorobanti, strada Oltului, strada Principesa Elena, strada Europei, strada Printul Mihai.
Fiind recunoscuta comuna in 1932, localitatea cunoaste o evolutie rapida mai ales incepand cu anii ’50 (dupa sistarea primelor incercari de realizare a “canalului” incepute in 1949 si oprite in 1953) cand incepe sa se profileze tot mai mult perspectiva sa industriala. Astfel, in 1954 si 1975 incep constructiile a doua mari obiective industriale care vor influenta evolutia sub toate aspectele a localitatii. Este vorba despre Combinatul de Ingrasaminte Chimice (U.S.A.S. – Uzina de Superfosfati si Acid Sulfuric, denumita apoi Fertilchim) si respectiv Combinatul Petrochimic Midia. In 1957 se termina colectivizarea, in comuna functionand G.A.C. (Gospodaria Agricola Colectiva) “Senca Reazen” cu 177 familii inregistrate in 1959. In iunie 1959, ca urmare a H.C.M. 713, este stabilita portiunea ca plaja pentru comuna, iar in octombrie acelasi an figura ca institutie “Tabara de pionieri si scolari Navodari”, denumita ulterior “Complexul de odihna pentru copii” .
Daca in 1960 existau 3863 locuitori, in 1962 erau 4500, pentru ca in 1966 sa ajunga la 6400, la care se adauga flotantii in numar de circa 1000, plus cei in jur de 500 pe timpul verii. Paralel cu aceasta, dintr-o situatie documentara intocmita la 21 octombrie 1966, reiese ca in tabara de copii, in sezon de vara au venit peste 2000 de elevi.
Dintr-o statistica din 1966 rezulta ca datorita U.S.A.S. –ului si Uzinei de Reparatii a crescut numarul de salariati, astfel ca in Navodari ponderea muncitorilor in industrie era de peste 70%. De altfel, termeni ca ” centru muncitoresc”, “colonie muncitoreasca”, “orasul nou” au fost folositi (cel putin pentru o parte a localitatii) din 1959, 1960 destul de des, atat de populatia locala cat si in adrese inregistrate la primaria de atunci.
Incepand cu 1 iunie 1968, comuna Navodari dobandeste statutul de oras, ca urmare a H.C.M. nr. 1128 din 27 mai 1968.
In perioada 1976 – 1990 se dezvolta complexul industrial si portul Midia , Baza de export animale vii, Santierul Naval Marea Neagra, C.E.T. Midia, Terminalul Petrolier si de Gaze, se realizeaza Canalul Poarta Alba – Midia Navodari, Ecluza Navodari, Fabrica de Zahar si in zona peninsulara, doua ferme avicole cu o capacitate de peste 100.000 capete si incubatoare proprii.
Pe raza orasului functioneaza baze turistice, cele mai mari fiind Popasul Turistic 3, Mamaia cu 5000 de locuri, Complexul Hanul Piratilor cu 2000 locuri, Complexul de Odihna pentru Copii cu 6000 locuri, Tabara Victoria cu 1000 locuri.
Invatamantul era asigurat de trei scoli cu clasele I – VIII, o scoala cu clasele I – IV, patru gradinite, un liceu industrial de chimie.
Pentru cultura existau:Casa de Cultura, Clubul Petromidia, Clubul Fertilchim.

Prezentarea Comunei Praid

Praidul se clasifică, ca fiind o aşezare relativ "tânără", fiind atestat din anul 1564. Denumirea de Praid (originalul Parajd, în limba maghiară) vine din cuvântul "paraj" cu diminutiv, aşa cum apare în tot bazinul Carpatic, şi înseamnă mic teren cu iarbă, sau păşune mică cu iarbă. Praidul - ca şi concept - este strâns înrudit cu sarea şi cu tot ce se leagă de aceasta.

Praid - asezare geografica

Dinspre vest, Praidul este poarta judeţului Harghita. Localitatea Praid este cea mai mare comună din Harghita. Înglobează Ocna de Sus, Ocna de Jos şi micul cătun Békástanya. În comuna Praid trăiesc aproximativ 6218 suflete.

În centrul Praidului se află răscrucea de drumuri, prin care se poate ajunge spre nord, peste pasul Bucin la Gheorghieni, iar spre sud-est prin Corund la Odorheiu-Secuiesc. Bazinul Praidului este delimitat dinspre nord, est şi sud-est de Munţii Ghiurghiului şi din partea sud-vestică de platoul Şiclod prin versantul Harom.

Localitatea este aşezată pe Valea Târnavei Mici, la poalele Munţilor Gurghiului, în Depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălţime).

Bază de tratament:

Wellness Center Praid:

Nr. de telefon: +40722408777

Pagina web: www.wellnesspraid.ro

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Zona de agrement ocupă partea preponderentă din clădire, şi este compusă din zona vestiarelor diferenţiate pe sexe şi bazinele de înot, jacuzzi, saună, baie romană şi turcească. Sunt două bazine de înot, una cu apă dulce şi una cu apă termală având dimensiuni de 10*20m, precum şi un bazin pentru copii cu dimensiuni de 8*3m. Zona de tratamente ocupă mezaninul şi parţial parterul clădirii.

La parter sunt două cabinete medicale şi sala de împachetat cu nămol. La mezanin s-au pozat căzile de baie cu apă termală, 14 căzi în total, separate între ele pentru asigurarea intimităţii. S-a proiectat o încăpere pentru reflexoterapie, care va fi dotat cu un pat de masaj. Terapia va consta din masajul tălpii. S-au proiectat 3 încăperi pentru electroterapie. Dotarea acestora va fi cu aparat pentru electroterapie cu două canale. Sala de împachetări cu parafină a fost împărţită în 4 asigurând intimitate simultan pentru patru persoane.

Salina Praid:

Nr. de telefon: +40266240200

Pagina web: www.salinapraid.ro

E-mail:  This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it., This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

În estul Transilvaniei, pe meleagul Ţinutului Secuiesc, există o zonă – unică – care şi-a dobândit numele de la comoarasa din subteran: „Zona ocnelor de sare” sau „Ţinutul Sării”. Această toponimie s-a folosit pentru prima dată în anul 1659 şi include următoarele localităţi: Sovata, Ilieşi, Praid, cele două Ocne, de Sus şi de Jos, Sărăţeni, Atia, Şiclod, Solocma şi Corund. Acest meleag, desprins parcă dintr-un basm, are în subasment imensa acumulare de sare de la Praid, unul din cele mai mari zăcăminte din Europa. Uriaşul depozit de sare, având o formă uşor eliptică cu diametrele de 1,2 km x 1,4 km îşi are rădăcinile la stupefianta adâncime de 2,7 km.

Zăcământul de sare de la Praid păstrează mai multe taine, care ţin de geologia, istoria, mineritul şi efectele balneare curative. Primul secret rezidă în chiar geneza sării din bazinul Transilvaniei. Aliniamentul estic Corund-Praid-Sovata-Gurghiu este marcat de apariţiile „brâului de sare”, în cadrul căruia, sarea de la Praid apare la surafaţă ca pălăria unei uriaşe ciuperci. Se poate aprecia că formarea sării din Transilvania datează din timpul geologic al Badenianului inferior (Miocenul mediu), acum aproximativ 20-22 milioane de ani. Sedimentele din perioadele geologice ulterioare s-au depus peste stratul de sare şi, sub presiunea lor, sarea a migrat spre zonele marginale ale bazinului. Această deplasare a sării a fost favorizată şi de greutatea sa specifică mai mică, faţă de rocile din jur şi sarea s-a ridicat pe unele falii existente, formând imense cute diapire. Sarea din zăcământul Praid cuprinde cantităţi exploatabile pe sute de ani şi constituie una din comorile de nepreţuit ale Ardealului.

Ţinutul Sării este înzestrat cu nenumărate frumuseţi peisagistice şi rarităţi geologice. Una din acestea este canionul pârâului Corund, cu pereţi de sare şi vegetaţie halofilă, fiind declarată rezervaţie naturală pe o suprafaţă de 60 ha. O altă remarcabilă structură geologică este stânca de aragonit, denumită Dealul Melcilor, situată în colţul sudic al bazinului Praidului, în vecinătatea drumului naţional spre Corund. Alte obiective vestite din perimetru ar fi: cetatea „Rapsonné” la km 4 spre pasul Bucin, lacul Ursu din Sovata, piatra găurită de lângă Corund şi numeroasele izvoare sărate şi ape minerale din zonă.

Sarea din Praid a fost denumită, încă din secolul al XV-lea „sare secuiască”, care a dat numele microregiunii, a determinat acordarea „dreptului sării”, a asigurat pâinea localnicilor pe timp de secole şi nu în ultimul rând, a dat gustul şi savoarea mâncărurilor secuieşti şi ardeleneşti. Masivul de sare din Praid îşi ascunde ultima taină: vraja eternităţii. Cine o va dezlega, va primi în dar veşnicia, transformându-se poate, în stană de piatră.

Ștrand cu apă sărată Praid:

Nr. de telefon: +40266240200

Pagina web: www.salinapraid.ro

E-mail:  This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it., This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Apa salinei este pompată în bazinele pentru băi şi în bazinul mare al ştrandului. Apa sărată are efecte curative. Datorită concentraţiei mari de sare, amatorii au şansa de a trăi senzaţia unică a plutirii pe apă.

Ştrandul are o suprafaţă de 5.616 metri pătraţi şi două bazine, unul pentru adulţi, cu o suprafaţă de 1.092 de metri pătraţi, şi unul pentru copii, de 253 de metri pătraţi, care comunică între ele, având adâncimi de la 1,20 la 1,60 de metri.

Zona de plajă acoperă o suprafaţă de 2.478 de metri pătraţi şi se întinde de-a lungul bazinelor, dar şi pe o terasă amplasată pe acoperişul unei clădiri care face parte din ansamblu. Pentru cei care nu vor să se întindă pe nisip, sunt asigurate 540 de locuri pe şezlonguri. În clădirea cu etaj vor funcţiona o linie de autoservire, bucătăria, depozitele pentru alimente şi băuturi, un bar, o terasă-restaurant descoperită şi una acoperită, un magazin, vestiarele, duşurile şi o zonă de masaj. Apa caldă menajeră şi pentru duşuri va fi produsă de instalaţii solare.

În viitorul apropiat se doreşte dezvoltarea salinei cu bază de tratament, construirea unui hotel de 4 stele, zonă de camping, restaurant, etc.

Hoteluri mai mari fără bază de tratement:

1. Hotel Praid:

Nr. de telefon: +40266240686/+40744630180

Pagina web: www.hotelpraid.ro

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Clasificare hotel: două stele

Pensiunea Praid:

Nr. de telefon: +40266240471/+40729977922

Pagina web: www.pensiuneapraid.ro

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Clasificare pensiune: trei flori

Pensiunea Andrei și Denis

Nr. de telefon: +4026640404/+40745627496

Pagina web: www.andrei-denis.ro

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Clasificare pensiune: trei flori

Pensiunea Sebelin

Nr. de telefon: +4741151359

Pagina web: www.sebelin.ro

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Clasificare pensiune: trei flori

Centru de informare:

Primăria Praid:

Nr. de telefon: +40266240175

Pagina web: www.primaria-praid.ro

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Galerie foto:

Despre Tășnad:

   Orașul Tășnad poartă bagajul unei evoluții îndelungate ce începe încă din neolitic și până în zilele noastre. Învestigând trecutul, existența în timp și dezvoltarea orașului, prima consemnare documentară despre Tășnad este făcută în anul 1021, de către Nicolaus Mester Tasnadi pleban.

Localitatea a primit statutul de oraș în anul 1968, iar în prezent are o populație de 8.631 de locuitori, fiind al patrulea centru urban al județului Satu Mare din punct de vedere demografic.

   Totuși, Tășnadul este considerat ca fiind un oraș aparte: prin liniștea înălțătoare ce o oferă este ferit de agitația cotidiană specifică unui oraș obișnuit. Zona este împânzită discret de păduri, care pe timpul verilor călduroase devin adevărate oaze de răcoare, iar toamna adevărate expoziții de culoare a naturii; iar ca tărâmul de poveste să fie complet, zona oraşului Tăşnad este renumită pentru apele geo-termale, ape cu puteri vindecătoare, datorită cărora așezarea noastră, a devenit o stațiune turistică cu renume.

   Și pentru că orice tărâm de poveste are și un castel, resursele turistice antropice ale zonei noastre sunt martore și vin să spună o parte din povestea istoriei tumultuoase a țării noastre, a unei provincii din Transilvania în care au coabitatat secular românii,maghiarii, germanii, fapt ce a condus la o diversitate remarcabilă și o bogăție culturală cu care putem să ne mândrim. Vestigiile istorice, edificiile religioase, obiectivele culturale, monumentele invită călătorii să retrăiască trecutul acestei zone.

   Și ce păstrează viu acest tărâm de poveste? Bineînțeles, locuitorii acestui oraș, tășnădenii, care știu să ofere vizitatorilor tot ce au mai bun, astfel încât aceştia devin instant oaspeții și prietenii noștri. Pasiunea noastră pentru turism, respectul pentru un mediu liniștit și divers în același timp, sentimentele și modul nostru de viață ne dau încredere că cei care vor alege să colecționeze clipe și amintiri de pe tărâmul orașului nostru, vor scrie o poveste de călătorie minunată!

CAI DE ACCES CATRE TASNAD

Rutiere
DN 1F , Cluj Napoca - Zalău - Tăşnad - Carei - Satu Mare
DJ 191C Tăşnad - Marghita cu racordare la DN 19B Oradea
DJ 108M Santău – Andrid – Tiream

Distanţe rutiere

Carei - 26 km
Zalău - 59 km
Satu Mare - 60 km
Oradea - 82 k
Debrecen(HU) - 98 km
Nyíregyháza(HU) - 119 km
Baia Mare - 128 km
Cluj Napoca - 143 km
Bistriţa - 201 km
Bucureşti - 600 km

Acces feroviar
Stația C.F.R. Tășnad, str. Gării, nr. 9
Informații: www.cfr.ro

Aeroport la Satu Mare, de acolo cu mijloace de transport rutier către Tășnad, 60 km.

ȘTRAND TERMAL TĂȘNAD

            Spre deosebire de localitatea omonimă, cu o vechime milenară, Staţiunea turistică Tăşnad este de dată recentă, abia în anul 2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 417, oraşul Tăşnad fiind atestat şi confirmat ca staţiune turistică de interes local. Premisele acestui act datează însă din anul 1978 când, în urma unor prospecţiuni geologice intense efectuate în regiune, pentru descoperirea, între altele, a hidrocarburilor, sonda nr. 4.715 a interceptat, la adâncimea de 1.354 m, un acvifer termal extins, cu ape mineralizate, având temperaturi de peste 72°C şi mineralizare de aproape 9 mg/l.

            In acelaşi an este conturată o „Zonă de Agrement, centrată în jurul unui Ştrand termal, localitatea înscriindu-se în categoria locaţiilor turistice specifice turismului de cură şi agrement balnear din partea vestică a ţării, alături de mult mai cunoscutele staţiuni Băile Felix şi 1 Mai, Tinca, Moneasa, Călacea, Lipova sau Buziaş,. In jurul ştrandului a fost edificat un camping cu numeroase căsuţe, utilizate de primăvara până toamna de turiştii dornici de balneaţie. De asemenea, a apărut forma de cazare turistică în gospodăriile private, numeroşi locuitori ai oraşului punându-şi la dispoziţia vizitatorilor spaţiile de locuit excedentare.

           Până în anul 1990, baza turistică a funcţionat ca locaţie a turismului de agrement estival, din mai până în octombrie, preponderent de week-end, valorificând într-o singură modalitate (înotul), apele termale ce alimentau ştrandul în cauză.

          Ulterior, spaţiul de agrement a fost lărgit prin construirea a încă două bazine, din care unul pentru copii, cu un volum cumulat de 1 400 m³ şi cu temperatura apei în jur de 40 °C.

          Legat de acestea s-a dezvoltat treptat, îndeosebi după 1995, un complex turistic grupând aproape 300 locuri cazare aparţinând unor instituţii sau persoane particulare.

          Tot după anul 1990, a apărut o a doua categorie de oferte de cazare ca urmare a iniţiativelor unor firme private dar şi implicarea familială prin amenajarea de pensiuni turistice. Acestea flanchează bazinele şi totalizau, până în 2005, 161 locuri într-o pensiune turistică familială (trei locuri) şi patru SRL-uri, totalizând 158 locuri din care două cu 50, respectiv 96 locuri).

          După anul 2005, investiţiile şi iniţiativele de construire a unor locaţii se amplifică apărând hotelurile, motelurile, şi un număr mare de pensiuni şi case private. Oferta de cazare pentru tineri, turişti cu posibilităţi materiale mai restrânse, dar cu cerinţe de confort modeste, s-a lărgit prin amenajarea unor campinguri cu căsuţe, respectiv a campingului cu corturi cu o capacitate de 320 locuri. In acest mod capacitatea totală de cazare în anul 2010 a ajuns la peste 1.260 locuri ceea ce susţine statutul de staţiune de interes local acordat.

           Situat la 2 km de centrului orașului, Ștrandul termal este obiectivul turistic principal al Stațiunii Turistice Tășnad, care atrage în fiecare an sute de mii de turiști care provin în marea lor majoritate din județul Satu Mare și din județele învecinate (Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj), dar care este vizitat și apreciat de turiștii din toata țara și din străinătate.
        Ștrandul termal se înscrie în categoria locațiilor turistice specifice turismului de tratament și agrement balnear datorită apelor sale termale cu proprietăți și calități unice. Captată de la o adâncime de 1354 m prin intermediul unei sonde, apa termală din stațiunea Tășnad este caracterizată de o serie de proprietăți fizico-chimice cum ar fi:

• temperatura: 70°C;
• mineralizarea totală de 9846,3 mg/l;
• pH: 7,5;
• Anioni: Cl (4,396.7 mg/l), HCO₃ (1512.8 mg/l), SO₄²(29.4 mg/l), NO ₃ ^– (2.5 mg/l), I^- (1.9 mg/l), Br^-(0.3 mg/l);
• Cationi: Na ⁺(3304.5 mg/l), Ca^{2 +}(54.5 mg/l), NH ₄ ⁺(20.6 mg/l), Mg^{2 +}(19.5 mg/l), K ⁺(10.0 mg/l) Fe ²⁺ (0.2 mg/l), HBO₂ (101.2 mg/l), H₂ SiO₃ (23.4 mg/l);

    Calitățile fizico-chimice recomandă utilizarea apei termale în cura externă, pentru următoarele afecțiuni:

- reumatismale degenerative,

- reumatismale abarticulare,

- neurologice periferice cronice,

- ginecologice cronice (în afara puselor inflamatorii),

- posttraumatice,

- boli asociate (boli profesionale, endocrine, boli de metabolism) sau pur și simplu agremental, prin îmbinarea cu cura de aer și soare.

   Contraindicații pentru apa termală:

               Boli cardiovasculare:

- hipertensiune arterială;

- cardiopatie ischemică;

- cardiopatii congenitale;

- valvulopații;

- insuficiență cardiacă.

     Boli acute pulmonare:

- viroze;

- traheobronșite;

- pneumonii;

- TBC pulmonar;

     Boli inflamatorii articulare în fază acută:

- reumatism poliarticular acut.

     Boli neoplazice sub tratament.           

          La această data ștrandul termal se întinde pe o suprafața de aproximativ 5 ha și pune la dispoziția turiștilor următoarele facilități:

• 4 bazine pentru adulți și unul pentru copii, toate funcționând cu apă termală de peste 35 de grade Celsius, o perioadă medie de circa 150 zile/an, și o piscină cu apă rece. În perioada Octombrie - Aprilie, funcționează piscina situată lângă ”Pavilionul de Iarnă” (dotată cu dușuri, cabine de schimb, saună), astfel încât turiștii pot beneficia de proprietățile curative și recreative ale apei termale pe durata întregului an. Suprafața totală a luciului de apă al piscinelor este aproximativ de 2050 mp;
            • Spațiu special amenajat pentru amplasarea corturilor si rulotelor. În incinta acestui spațiu turiștii au acces la dușuri cu apă caldă, toalete, posibilitate de racordare la rețeaua electrica, grătare amenajate, foișor;
           • Loc de joacă pentru copii;
           • Terenuri sportive: teren de multifuncțional pe suprafața sintetica cu nocturnă, teren sintetic pentru fotbal-tenis, teren de fotbal și volei pe nisip;
           • Sală de conferințe de 40 de locuri;
           • Parcări amenajate;
           • Terase și restaurante în incinta ștrandului.
           Pe lângă aceste facilități, în imediata apropiere a ștrandului termal există numeroase posibilități de cazare(hoteluri, moteluri, pensiuni), piscine acoperite, baze de tratament, restaurante, pizzerii, fast-food-uri, magazine alimentare, piață agroalimentară, bazaruri, magazine pentru suveniruri, piscine acoperite, bancomate.

         Capacitatea totală de cazare în anul 2017 a ajuns la peste 1.260 locuri ceea ce susține statutul de stațiune de interes local acordat.

Programul de funcționare al Ștrandului termal:

       • în perioada Mai – Septembrie ștrandul este deschis zilnic între orele 08-22
       • în perioada Octombrie – Aprilie piscina situată lângă ”Pavilionul de Iarnă” este deschisă de Luni până Duminica de la ora 10.00 la 20.00 cu excepția zilei de Miercuri când piscina este închisă.

Tarifele practicate în Ștrandul termal Tășnad pentru anul 2017 sunt urmatoarele:

• Taxa intrare adulți (lei/persoana) 15 lei
• Taxa intrare copii/elevi/pensionari 10 lei.

Galerie foto:

AREALUL CORESPUNZĂTOR STAȚIUNII GEOAGIU BĂI

Aşezarea Geoagiu-Băi parte componentă a oraşului Geoagiu a fost atestată ca Staţiune Turistică de Interes Naţional prin HG 852/2008 si Staţiune Balneoclimatică prin HG nr.367/2013.

Alături de Băile Felix, Buziaş şi Herculane se bucură de privilegiul inalienabil de a reprezenta una dintre cele mai vechi exploatări balneare de pe teritoriul ţării, datând din perioada colonizării romane.

Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Întreprinderi şi Industrie, Departamentul pentru Turism, a lansat în anul 2006,  proiectul EDEN - European Destinations of Excellence. În anul 2010 tema concursului EDEN a fost turismul acvatic, Romania, participând pentru a treia oară în cadrul proiectului, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Destinaţia câştigătoare, desemnată ca Destinaţie Europeană de Excelenţă a fost Staţiunea Geoagiu Băi.

Staţiunea este situată la o altitudine de 350 m, într-o zonă de un impresionant zbucium geologic care explică formarea izvoarelor mezotermale. Aici predomină un climat reconfortant, tonic, cu variaţii mici de temperatură, ierni blânde, veri placute cu temperatura medie de 20° C, anual se înregistrează peste 100 de zile însorite. Calitaţile curative ale apelor minerale sunt cunoscute încă din perioada dacică, acestea dând şi denumirea localităţii Germisara. După colonizare, romanii au amenajat termele, captând izvoarele prin tuburi de teracotă. Utilizarea apelor a devenit sistematică mai ales la începutul secolului XX, când au fost amenajate primele unităţi balneare.

Aerul ozonat şi mereu împrospătat de brizele montane recomandă Staţiunea şi pentru tratamentul unor boli ale sistemului nervos, în stări de oboseală, surmenaj, anemii, nevroze.

Din punct de vedere topoclimatic şi al gradului de ionizare al aerului, zona propusă pentru valorificare climatoterapeutică este cea situată într-o zonă înconjurată de vegetaţie bogată, nu atât de poluată şi cu un grad de ionizare al aerului mai ridicat decât în restul staţiunii.

În ceea ce priveşte gradul de ionizare al aerului, în Staţiunea Geoagiu–Băi s-a înregistrat o aeroionizare moderată.

Zona parcului central din Staţiunea Geoagiu Băi, a fost propusă pentru valorificare climato-terapeutică şi este considerată şi din acest punct de vedere un mediu ideal de practicare a terapiei cu ioni negativi şi aceasta rezidă în primul rând prin faptul că este un mediu natural şi în consecinţă, în teritoriul ei se poate stabili un raport optim natural între concentraţia de ioni pozitivi şi negativi.

Staţiunea Geoagiu Băi a beneficiat în ultimii 7 ani de un amplu proces de modernizare, principala investiţie ce prevedea reabilitarea infrastructurii din staţiune ( alimentare cu apă, canalizare, iluminat public, reabilitare drumuri şi parcări) a fost finalizată în luna mai 2012, proiectul fiind finanţat din fonduri structurale prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, DMI 5.2.

În paralel cu acesta a fost finalizat în anul 2011 un proiect finanţat prin POR 2007-2013, DMI 5.3. ce a vizat creşterea atractivităţii zonei turistice Geoagiu prin activităţi integrate de promovare ce au inclus organizarea în perioada 12-14 August 2011 a Festivalului Internaţional de Folclor al Românilor de Pretutindeni ‚Ileana Rus” precum şi realizarea de materiale publicitare (panouri, pliante, broşuri, pagină web) în vederea promovării obiectivelor turistice din întreaga zonă turistică. Acest Festival se ţine în fiecare an, în jurul datei de 15 august.

De asemenea au fost realizate investiţii şi de către operatorii locali care activează în turism, realizând extinderi şi modernizări ale unităţilor de cazare, alimentaţie publică sau tratament.

În anul 2015, s-a finalizat şi construirea unui Centru Naţional de Informare şi Promovare Turistică in statiunea Geoagiu Bai, tot prin POR 2007-2013, Axa 5, DMI 5.3., pe o arteră cu circulaţie intensă în apropierea celui mai important monument arheologic al zonei - Dâmbul Roman sau Termele Romane, în imediata vecinatate a ştrandului termal.

În zona Staţiunii Geoagiu Băi au fost identificate două zacaminte de apă termominerală, etajate pe verticală, respectiv zăcământul principal localizat în calcarele cristaline şi zăcământul secundar localizat în depunerile de travertin.

Concluzia studiului realizat de I.M.F.B.R.M. – Ministerul Sănătăţii, arată faptul că, apele de la Geoagiu Băi din zăcământul principal se bucură de o puritate deosebită, apele meteorice parcurgând  un traseu subteran de cca. 10-15 km în spaţiu şi cca peste 15000 de ani în timp, infiltrându-se de la început în locuri nepoluate.

Zăcământul secundar se dezvoltă doar local, alimentarea acestuia este mixtă, provenind în cea mai mare parte din descărcarea ascendentă de-a lungul hornurilor zăcământului principal şi subordonat din infiltraţiile descendente de ape reci provenite din Clocota, precipitaţii şi ape de şiroire. Fără a se putea stabili cu exactitate raportul de amestec al celor două componente, studiile izotropice estimează că acesta variaza între 0 si 1/5 apă rece recentă. Determinările de vârstă aparentă au indicat valori de 5 – 50 de ani, identice cu cele ale apelor carstice reci din captarea de apă potabilă din sursa Clocota.

Exploatarea  resurselor de apa termală a continuat până în epoca modernă.  Astfel la 1927 prof Gh. Atanasiu aminteşte de trei izvoare (Minerva, Constanţa, Elisabeta) astăzi dispărute, iar după cel de-al II –lea război mondial au fost cunoscute 8 izvoare.

Din cele 8 izvoare 3 se află pe aleea ce conduce spre zonele  de agrement, astfel se poate beneficia de mişcare, sport, relaxare, dar în acelaşi timp şi de proprietăţile terapeutice ale apei necesare pentru hidratare de la aceste izvoare.

Apa izvoarelor de la Geoagiu Băi, principalul factor terapeutic,  este calcaroasă, termală şi feruginoasă cu o temperatură de 33 grade Celsius, făcând parte din rândul apelor oligometalice mezotermale. Temperatura şi încărcătura minerală şi în gaze a apelor se datorează contactului prelungit cu un corp magmatic intrusiv aflat în curs de răcire la adâncimi de câteva mii de metri (peste 3).

Din punct de vedere chimic, sunt ape bicarbonate calcice, magnezice, hipotone, cu conţinut de dioxid de carbon dizolvat ce ating câteva sute de mg/l, având mineralizaţii totale de 1.0-1.5 mg/l. ele sunt însoţite de gaze libere de asemenea de origine profundă, alcătuite în principal din azot şi dioxid de carbon şi subordonat dinixogen, metan, argon, heliu. Studiul compoziţiei chimice a apelor termale, a debitelor şi a temperaturilor s-a făcut începând cu anul 1954.

Din analizele efectuate de Institutul Central de Balneologie și Fizioterapie, rezultă că, apele minerale de aici sunt slab radioactive, ceea ce le mărește și mai mult valoarea terapeutică.

Prin proprietatile lor, sunt indicate atât în cura internă cât şi sub formă de băi pentru afecţiuni reumatismale, paralizii, etc. namolul feruginos ce se găseşte aici este întrebuinţat în scop terapeutic.

În cura externă se tratează afecţiuni reumatismale degenerative, inflamatorii, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, afecţiuni asociate – boli dermatologice, nevroze astenice, etc.

În cura internă se mai tratează şi afecţiuni gastrice, ulcer, afecţiuni cronice, hapatobiliare, colite, afecţiuni ale aparatului renal, afecţiuni asociate – endocrine, de nutriţie, metabolice.

Pe lângă proprietățile terapeutice ale izvoarelor minerale, stațiunea dispune și de nămol vegeto-mineral existent în terenul din imediata apropiere a Băilor Daco Romane. Acest nămol a luat naștere prin procese fizico-chimice și biologice, din amestecul unor particule fine anorganice și organice, mai ales plante, cu apă termală și carbogazoasă.

Componentele organice ale nămolului sunt substanțe vegetale descompuse complet sau incomplet, substanțe chimice, acizi organici, iar cele minerale conțin mai ales sulfuri de calciu, fier și iod. De aici rezultă și caracteristica specifică, aceea de nămol de turbă ioduro-feruginoasă, cu efecte din cele mai bune, în tratamentul complex al diverselor afecțiuni reumatice.

Namolul constituie cel de-al doilea factor natural de cură prezent în Staţiunea Geoagiu-Băi, căruia I s-a acordat însă insuficientă atenţie până in  anul 1983. Din anul 1988 este exploatat în zona omologată, grosimea stratului fiind de 13 m.

Specialiștii recomandă utilizarea namolului din straturile profunde ale zăcământului, mai valoroase din punct de vedere terapeutic.

Namolul terapeutic de la Geoagiu-Băi, este indicat în tratamentul stărilor preartrozice (tratament profilactic în profesiuni cu risc artrozic), reumatism degenerativ – artroze ale coloanei şi articulaţiilor periferice (in afara perioadelor de reactivare clinico-biologică), reumatism abarticular, periartrite (in afara perioadelor active) stari alergice dupa reumatism poliarticular acut sau prin infecţii de focar în fazele de stabilizare clinico-biologică, sechele musculo-articulare şi nervoase periferice dupa traumatisme, afectiuni dermatologice (eczeme cronice, psoriazis).

Această resursă naturală este insuficent pusă în valoare în special din lipsa fondurilor  pentru obtinerea avizelor și autorizațiilor necesare exploatarii, a tehnologiei de extracție și prelucrare dar si a specialiştilor în astfel de tratamente.

BIOCLIMATUL LOCAL constituie cel de-al treilea factor terapeutic, care vine să completeze zestrea balneară a staţiunii.

Statiunea Geoagiu Băi are o suprafaţă de 57,68 ha şi 366 locuitori şi este o zonă care aduce venituri importante la bugetul local în fiecare an.

Oferta turistică este axată în principal pe turismul balnear, în zonă existând numeroase hoteluri şi vile care au şi facilităţi de cură. Dintre acestea putem enumera:

• GERMISARA Hotel Resort & SPA - 144 camere si un centru de Wellnes & Spa
• Hotel Termal – 20 camere şi centru Spa
• Hotel BTT – 43 camere şi bazine cu apă termală
• Hotel Ceres – 125 camere şi bază de tratament
• Hotel Aida - 44 camere şi centru balnear de tratament și agrement
• Hotel Diana – 74 camere
• Hotel Vacanţa – 88 camere şi o bază modernă de tratament balnear

Pe lângă acestea există şi vile care oferă doar cazare ( în principal la condiţii de 2 **).

Din punct de vedere al activităţilor de divertisment există pe lângă restaurante şi baruri aflate în incinta unităţilor de cazare şi unităţi de sine stătătoare, dintre acestea cel mai renumit fiind Restaurantul Agrementul cu o capacitate de 350 locuri.

O sursa de atracţie importantă a staţiunii pe timp de vară este Complexul turistic Băile Daco Romane, ce include 4 bazine ( din care unul olimpic), cu apă termală la o temperatură de 29 grade. Capacitatea ştrandului este de peste 7000 de locuri, iar turiştii beneficiază de condiţii optime: terasa – 100 locuri, pizzerie, restaurant – 100 locuri, club Tarabostes – 2000 locuri, cabinet masaj, punct sanitar, plaja cu nisip şi full party în fiecare weekend.

Galerie foto:

Stațiunea Geoagiu Băi

Hotel Germisara

Hotel Aida

Hotel Vacanța

Hotel Ceres

STATIUNEA TURISTICA TIRGU OCNA, JUDETUL BACAU

Din punct de vedere administrativ oraşul este compus din localitatea principală Tîrgu Ocna şi alte două localităţi componente: Poieni şi Vâlcele.
Accesul în reţeaua feroviară este realizat prin magistrala de cale ferată electrificată Adjud – Ciceu legată de magistralele feroviare principale: Bucureşti – Adjud – Suceava şi Braşov – Ciceu – Deda – Baia Mare, cu trenuri zilnice în regim rapid, accelerat şi personal.

Legătura feroviară datează încă dinainte de 1900, mai întâi fiind realizat tronsonul Adjud – Tîrgu Ocna – Halta Salina, determinată de necesitatea transportului de sare şi apoi tronsonul Tîrgu Ocna – Ghimeş – Ciceu. Podurile de cale ferată peste râul Trotuş, inclusiv construcţia gării Tîrgu Ocna au fost proiectate de ing. Anghel Saligni.

Oraşul este deservit în circulaţia trenurilor de halta Salina, situată în apropierea zonei centrale a oraşului şi care deserveşte şi orasul Slănic Moldova.Accesul la transporturile aeriene este posibil prin aeroportul Bacău, unde operează zilnic curse aeriene cu Bucureşti şi alte centre urbane ale ţării.

Judeţul Bacău  este poziţionat în partea estică a României , pe coordonatele 26°- 27° longitudine estică şi 46° – 30° latitudine nordică. Teritoriul judeţului este traversat de bazinele raurilor Siret, Trotuş si Bistriţa  şi cuprinde în interiorul său versantul estic al Carpaţilor Orientali în partea vestică şi colinele Tutovei în partea estică.

Descriere Valea Trotuşului

Bazinul hidrografic al Trotuşului este situat în estul României, în partea central-vestică a Moldovei. Din punct de vedere administrativ, se extinde pe teritoriile a cinci judeţe (Bacău, Covasna, Harghita, Neamţ şi Vrancea).

Structura geologica complexă, justifică varietatea de materiale utile, concentrate mai ales în Subcarpaţi. Zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale sunt cantonate, cu precădere în gresia de Kliwa din zona externă a flişului , dintre Tazlău  şi Oituz: Geamăna, Zemeş, Moineşti, Lucaceşti, Solonţ, valea Slănicului, Valea Oituzului etc.

Zăcămintele nemetalifere sunt reprezentate prin sarea gema ce apare in depozitele subcarpatice : Moineşti, Zemeş, Sărata, Gura Slănicului, Slănic Moldova, Tîrgu Ocna , Poiana Sărată.Legate de formaţiunile salifere sunt numeroasele izvoare cu ape mineralizate (clorosodice, feruginoase, sulfuroase) de la Slănic Moldova, Tîrgu Ocna, Dofteana, Moineşti, Hârja, etc.

Tirgu-Ocna – vedere generala

Corespunzator structurii geologice, peisajul geomorfologic este alcătuit din culmi montane, dealuri subcarpatice şi de podiş ce se succed în trepte , de la V la E. Regiunea montană reprezintă circa 66% din suprafaţa bazinului hidrografic al Trotuşului şi cuprinde culmi şi dpresiuni ce aparţin, precumpanitor, grupei Munţilor Trotuşului. Sunt munţi de inalţime mijlocie, altitudinea medie fiind de 1.000-1.200 m.

Lacul îndeplineşte şi o funcţie de agrement (motel, vile, cabane).

Raul Trotuş , cu izvorul in Munţii Ciucului are o lungime totală de 162 km . Este unul din afluenţii principali ai Siretului, fiind al şaselea ca lungime , al patrulea ca bazin hidrografic şi al doilea ca debit multianual.Lacurile din bazinul trotuşean sunt puţin numeroase . Cel mai important şi cel mai mare din zona trotuşeană este lacul de la Poiana Uzului , construit în anul 1973 pentru a asigura alimentarea cu apa a localitaţilor de pe valea Trotuşului până la Oneşti.

După recensământul populaţiei din anul 2011, conform datelor centralizate de la Institutul Naţional de Statistică , populaţia oraşului Tg.Ocna este de 12.665 de locuitori din care în mediul urban 11.016 iar în mediul rural 1649 de locuitori.

Mediul economic este format în majoritate de microintreprinderi , prioritar fiind domeniul comerţului (74,6%), urmat de sectorul productiv (4,08%), construcţii (1,75%), şi turism (1,75%). Pentru firmele din zonă există o dependenţă puternică de piaţa regională şi naţională şi o accesare redusă a pieţei externe. Comerţul este una din ramurile economice care a cunoscut o dezvoltare continuă de-a lungul timpului. După anul 1990, dinamica activitaţilor de comerţ a cunoscut o tendinţa ascendentă prin modificările petrecute pe piaţa forţei de muncă din sfera activitaţilor de producţie în sfera comerţului şi a prestărilor de servicii. În acest context, activitatea de comerţ reprezintă activitatea predominantă desfasurată de operatorii economici. Alte activitaţi care se desfasoară sunt: valorificarea resurselor locale, exploatarea şi prelucrarea sării, realizarea produselor din lemn, activitatea de turism, construcţii, transport şi prestari servicii efectuate de operatori economici sau liber profesionişti.

Clima

Localitatea beneficiază, aşadar, de un climat cu temperaturi moderate, cu ierni destul de blânde şi veri răcoroase, precipitaţii reduse, cu odinamică redusă a aerului. În aceste condiţii climaterice, bioclimatul este unul dintre cele mai plăcute din ţară, caracterizat ca nesolicitant – sedativ, de cruţare, tonifiant. În concluzie se poate afirma că orasul Tîrgu Ocna are un climat subalpin, de adăpost, moderat, favorabil vieţii, care îl recomandă ca staţiune balneoclimatică importantă în tratarea afecţiunilor respiratorii. În ceea ce priveşte precipitaţiile atmosferice, media anuală este de 654 mm/an, cu un maxim de 110 mm în luna iunie (1935) şi un minim de 30 mm în luna februarie, numărul mediu anual de zile cu precipitaţii fiind de 120, iar cel al zilelor cu ninsoare de 30.

Forme de relief : Din punct de vedere geologic, zona Tîrgu Ocna se află la contactul a două mari unităţi geologice, aflate în raporturi tectonice de încălecare, respectiv pânza de Tarcău şi unitateamarginală.
Condiţiile geologice şi morfologice de formare a acestei zone de contact conferă caracteristici specifice, unice, ce nu se găsesc nici în depresiunea montană, nici în cea subcarpatică.
Depresiunea în care este amplasat oraşul Tîrgu Ocna are o formă alungită, cu partea îngustă în amonte în dreptul defileului Cireşoaia, constituind o lojă terasieră distinctă a depresiunii subcarpatice.
Orașul Tîrgu Ocna este străjuit din: trei părţi de prelungirile Munţilor Trotușului -Masivul Nemirei, în S și SV, Culmea Berzunţul în partea de V; dealurile subcarpatice, în partea de nord. Astfel, în partea de S şi SV munţii Nemirei coboară spre oraş prin culmile Cireşoaia, Măgura (678 m), Coşna (789m), Chichilău (535 m). Culmea Berzuntului, un masiv izolat, alungit pe direcţia NNV-SSE, domină cu circa 400 m zona învecinată. La vest este defileul Cireşoaia, pe partea stângă a râului şi partea de nord-vest a oraşului.
Munţii Berzunţiului ating localitatea Tîrgu Ocna prin dealurile Drăcoaia, Muncei şi Cărbunarul.
Dealurile subcarpatice din aproprierea orașului, Prislopu, La Fundătură, La Stupină, Feţele Tîrgului, Butnaru, flanchează culoarul Trotușului spre N, marcând limita acestuia cu depresiunea subcarpatică Tazlău.

Puncte de atractie turistica

Salina

Caracteristica principală a microclimatului salinelor este constanţa parametrilor fizici, chimici si microbiologici (fară variaţii zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din România sunt: temperatura, de aprox. 12° – 13°, umiditatea relativă, de cca. 60 – 80 %, curenţii de aer cu viteze reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei de la exterior sau cu diferenţe mici. Toate aceste caracteristici determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat şi pulmonar echilibrat. În concluzie, bioclimatul de salină are caracter sedativ de cruţare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, uşor răcoros ca temperatură şi echilibrat sub aspectul umezelii.
Studiul microclimatului de salină realizat in Salina Trotuş a evidenţiat:
– temperaturi cu variaţii minime (sub 1 0 C ), cuprinse între 12,8 – 12,90 C, în perioada toamnă – iarnă si între 13,2 – 13,40 C, în perioada de vară;
– valori ale umiditaţii relative a aerului cu variaţii sub 10 %, de la 74 – 75 % iarna, la 80 – 82 % vara;
– variaţia extrem de redusa a cantitaţii de oxigen, ca şi a conţinutului de aerosol salin (130 – 170 particole / cm3);
– presiunea atmosferică – 70 – 73 cm Hg;
– absenţa totală de alergeni (mucegaiuri şi germeni patogeni);
– curenţii de aer au viteze foarte reduse, in general imperceptibile.
Determinările chimice au arătat în general, absenţa aeropoluanţilor, un pH uşor acid al aerului, prezenţa ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât şi iarna.
Se apreciază astfel, pe baza rezultatelor studiului, că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab (corectat printr-un program de mişcare si vestimentaţie adecvată), cu indicele de stress cutanat hipotonic moderat şi indice de stress pulmonar echilibrat, aşadar un bioclimat sedativ de crutare.
Baza de turism precum şi obiectivele turistice din Mină Trotuş sunt amplasate la orizontul IX, la 240 m adâncime. Accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei.
Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:
Servicii de bază :
– transportul în salină;
– tratament cu aerosoli naturali;
– vizitare salinei şi agrement: terenuri de sport (baschet, mini-football, tenis de câmp, tenis de masă), spaţii de joacă pentru copiii (dotate cu leagăne, topogane).
Servicii conexe :
– punct de vânzare produse alimentare (bufet şi terasă) şi suveniruri;
– organizarea de expoziţii de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
– amenajarea spre vizitare a Muzeului sării;
– vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica „Sfanta Varvara”, amenajată într-una din galeriile salinei.
Turiştii beneficiază de serviciile unui cadru medical şi ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatură de specialitate pentru intervenţii de urgenţă şi un salon cu patru paturi.
Programul de tratament cuprinde : odihnă, gimnastică medicală generală şi respiratorie, jocuri distractive şi sportive ( şah, tenis, baschet ), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educaţie sanitară.

TARIFE:

– Vizitatori adulti = 22 lei/pers
– Vizitatori copii = 14 lei/pers
– Vizitatori in regim de abonament, minimum 8 zile: adulti=20 lei/pers si copii pana la 18 ani= 12 lei/pers
– Grupuri de minim 8 persoane: adulti= 20 lei/zi/pers, copii pana la 18 ani= 12 lei/zi/persoana

Tarife inchirieri:
– Mese billiard: 10 lei/30 min
– Mese tenis: 5 lei/30min
– Jocuri electronice: 3 lei/fisa
– Tobogane gonflabile: 3 lei/15 min
– Karturi copii: 7 lei/15 min si 13 lei/30 min
– Karturi tineri: 9 lei/15 min si 15 lei/30 min
– Acces la calculatoare cu jocuri si internet: 3 lei / ora

PROGRAMUL DE ACCES IN BAZA TURISTICA:
– 01 Octombrie – 30 Martie, orele 7-15, ultima intrare la orele 14
– 01 Aprilie – 30 Septembrie, orele 7-17, ultima intrare la orele 16

Tarife de intrare strand cu apa sarata de luni – vineri: 20 lei/zi/adult si 12 lei/zi/copil

Weekend: 25 lei/zi/adult si 15 lei/zi/copil

Web: www.salina.ro

Rezervatia naturala SIT NATURA 2000

Rezervaţia naturală SIT NATURA 2000 Măgura -Tîrgu Ocna se află pe malul drept al râului Trotuş şi malul stâng al Slănicului, judeţul Bacău  este o rezervaţie mixtă, de protecţie floristică,  faunistică si peisagistică.
Rezervaţia se află între altitudini de 310 si 700 metri şi se întinde pe o suprafaţă de 210 hectare.
Rezervaţia a fost infiinţată pentru a proteja pădurile, formaţiunile ierboase dar şi tufişuri si stîncării.
Rezervaţia naturală Măgura -Tîrgu Ocna este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi in apropiere.

Manastirea Sf.Eftimie cel Mare

Este singura mănăstire din Mitropolia Moldovei si Bucovinei închinată acestui sfânt.
Mănăstirea a fost construită în anul 2000 la punctul numit Cireşoaia, în partea de vest a cartierului Poieni, la o altitudine de 600 metri , înscriindu-se în aceeaşi curbă de nivel cu Mănăstirea Măgura Ocnei.
Scopul pentru care a fost ridicată a fost acela de a omagia şi a întreţine cultul eroilor în zona Cireşoaia.
De numele Cireşoaiei se leagă amintirea luptelor sângeroase ale Regimentului 27 Infanterie Bacău şi a glorioaselor atacuri ale Vânătorilor de Munte din timpul Primului Razboi Mondial.

Biserica Sf. Treime

Biserica filială Sf.Treime, din cartierul Gura- Slănic, oraşul Tg.-Ocna, este construită din piatră la anul 1820 cu o turlă şi acoperită cu tablă.
Forma bisericii este de corabie şi nu secunoaşte numele constructorului. Este tencuită şi văruită în exterior.
Este ctitoria Arhimandritului Iacob, şi a celor care s-au milostivit. Acest arhimandrit era superiorul mănăstirii Măgura Ocnei, iar biserica Sf. Treime se află imediat la poalele muntelui
Măgura la depărtare de mănăstire de cca. 1km. La început a fost metocul Mănăstirii Măgura, iar apoi a devenit biserică filială a bisericii Răducanu după care în anul 1967 a devenit biserica de parohie deservind enoriaşii din cartierul Gura- Slănicului, al oraşului Tg. Ocna.
Pictura a fost renovată în anul 1977 de către pictorul Zărnescu.
Catapeteasma este din lemn de tei, cu icoane şi starea ei este bună. În cafas se află tabloul ctitorului arhimandrit Iacob pictat pe pânză de mărime naturală.
Biserica este înzestrată cu toate obiectele necesare cultului.

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Biserica “Adormirea Maicii Domnului “, fostă Mănăstire “Precista” a fost construită de marele vistier Gheorghe Ursache , pe la 1662, şi a fost inchinată Mănăstirii Ivir de la Muntele Athos în 1683. A fost înzestrată cu peste 74 de moşii in 9 ţinuturi ale Moldovei, cu mori, case si prăvălii de către unii domni şi mari boieri. Veniturile Mănăstirii “Precista” sunt consemnate în unele statistici din sec.al XIX-lea.
Mănăstirea a trecut prin momente dificile datorită războaielor şi jafurilor făcute de trupe invadatoare: tătari, poloni, austrieci, turci.
Până la secularizare, mănăstirea a fost condusă de 16 egumeni greci.
Costache Negruzzi , cu prilejul unei vizite la Tg. Ocna in 1850, face o interesantă descriere a turnului “Precistei”: “Turnul e o zidire curioasă. El este pătrat, de o circonferinţă de 12 stânjeni şi de o înălţime de 5-6. Se cunoaşte că a fost zidit cu mult înainte de monăstire şi că menirea lui n-a fost de a servi de clopotniţă. Gios are o încăpere mare , care a fost, cum se vade , magazie sau închisoare. Dinspre nord te sui pe o scăriţă la o înalţime de 15 palme şi între, într-o săliţă îngustă, unde cel dintâi lucru ce ţi se înfăţişează este spânzurătoarea!…..În dreapta acestui coridor este o uşiţa pe care te cobori …..într-o închisoare sub pământeana, fără lumină , fără aer şi de o adâncime grozavă…..”

Biserica de lemn “Cuvioasa Parascheva”

Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva din Tg.Ocna este cea mai veche biserică de lemn şi a fost numită ulterior Biserica Domnească.
Biserica a fost construită din bârne, pe malul drept al Vâlcicăi, pentru savgai. Tradiţia spune că biserica a fost refăcută pe locul alteia mai vechi care a ars.
Biserica este pardosită cu dale de piatră iar pereţii căptuşiţi cu scândură cu nervuri care se grupează în cheia de boltă dublă. Remarcabil este iconostasul alcătuit din icoane de o mare frumuseţe, fiind renovate in anii 1789, 1800, 1810 si 1830.
În prezent, biserica este folosită drept capelă mortuară, fiind poziţionată în mijlocul cimitirului parohiei, unde se odihnesc o serie de personalităţi de bază de altădată.
Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva din Tg. Ocna este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi in apropiere.

Biserica de lemn Sf.Gheorghe

A fost construită, după pomelnicul ctitorilor în 1752 de către monahul Ghenadie, ieromonahul Ioil şi alţi slujitori ai bisericii, cele mai multe surse indicând însă anul 1761, ca an al ridicării edificiului. Inscripţia pusă în pridvorul bisericii, cu ocazia reparării acesteia din anul 1924, menţionează şi alte intervenţii asupra monumentului. Iniţial, biserica a avut formă dreptunghiulară, abia în 1895 zidindu-se cele două abside laterale din cărămidă, în anul 1924 realizându-se un pridvor închis, deasupra căruia s-a înălţat clopotniţa.

Biserica Sf.Nicolae

Biserica Sfântul Nicolae , situată in apropierea centrului oraşului a fost ridicată între anii 1758 şi 1772 de către preotul Harapu si hatmanul Vasile Ruşeţ ( unul dintre ctitorii bisericilor “Sfânta Treime” din Doljeşti-Neamţ şi “Sfântul Spiridon” din Iaşi , boier cu dragoste de ţară şi cu mare credinţă , urmaş al domnitorului Antonie Ruşeţ si stramoş al doamnei Elena Cuza).
În curtea bisericii se află Cimitirul cu Tunuri, unde sunt ingropaţi 69 de eroi morţi in Primul Razboi Mondial in luptele de la Cireşoaia şi Cosna, un monument dedicat eroilor si 2 tunuri din timpul războiului.

Manastirea Raducanu –Buna Vestire

Mănăstirea Răducanu – Buna Vestire

Mănăstirea Raducanu – Buna Vestire, numită ulterior şi „Biserica Buna Vestire” sau „Răducanu”, a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în oraşul Tg. Ocna.
Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc.
Din cele doua clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripţie în limba greacă – din 10 noiembrie 1810 – este expus in fata bisericii.

În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se gaseşte mormântul marelui om politic şi scriitor, Costache Negri – 1812-1876.
Biserica Răducanu este singura biserică din Romania cu text francez în pisanie.
Biserica a trecut şi printr-o perioadă mai dificilă aceasta fiind devastată de către atacurile turcilor în 1821, însă a fost repictată şi refăcută în 1830 odată cu catapeteasma. Sunt păstrate părţi din vechea incintă a bisericii, un zid de 5.20 metri prevăzut cu porţi de stejar, câteva construcţii anexe şi un turn cu gang boltit.

Preot Pantaru Vasile
Adresa: Strada Raducanu Nr.6

Tratament balnear

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1072 din 11 noiembrie 2013, oraşul Târgu Ocna este atestat ca și stațiune balneoclimatică.

Crearea unui Centru National de Informare si Promovare Turistica vizeaza aplicarea principiului egalitații de tratament si respectarea tuturor politicilor si practicilor prin care sa nu se realizeze nici o deosebire, excludere, restricție sau preferință, respectarea principiului egalitații de sanse prin neoperarea niciunui criteriu subiectiv cu potential de discriminare.

In conditiile respectarii si promovarii principiilor de dezvoltare durabila, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare si valorificare al potentialului cultural, istoric, folcloric si arhitectural al tarii. Turismul reprezinta unul dintre sectoarele prioritare care prin resursele sale pe care le antreneaza si prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei nationale, constituie un factor important pentru progresul economic.

Turismul este total dependent de mediul inconjurator, el constituind “materia prima” a turismului. Mediul inconjurator constituind obiectul, domeniul de activitate si locul de desfasurare a turismului. De aceea, o mare importanta este acordata calitatii mediului, deoarece orice modificare produsa acestuia ducand la diminuarea , iar uneori chiar anularea resurselor sale.

Declararea localității ca stațiune balneoclimatică are la bază factorii naturali terapeutici, precum cele 7 izvoare minerale. Aceste izvoare dispun de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalaţii specifice pentru cură şi de o organizare ce permite acordarea asistenţei medicale balneare în condiţii corespunzătoare. De asemenea, în definirea localității, Salina și bioclimatul stațiunii conferă orașul Târgu Ocna premisele necesare dezvoltării celei mai importante stațiuni balneoclimatice din Regiunea Nord-Est.

Izvoarele minerale cu efecte benefice asupra sănătăţii şi Sanatoriul Salina, constituie elementele care au determinat funcţionarea localităţii ca staţiune de interes local încă din 1894 iar apoi, din 2002, ca staţiune de interes naţional.

Cele 7 izvoare minerale din Târgu Ocna izvorăsc la poalele dealului Măgura, în Parcul Balnear Măgura şi sunt amenajate modern în apropierea Centrului Balnear. Analizele realizate de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie – INRMFB au arătat că au arătat că izvoarele minerale au conţinuturi mineralogice cuprinse între 4,139 -12,793 g/I şi prezintă interes terapeutic pentru cura internă şi externă.

 Potrivit acestor analize care sunt afișate la fiecare izvor, apele minerale sunt recomandate în diverse afecțiuni, după cum urmează:

• IZVORUL NR. 7
  • Tipul de cură: internă
  • Indicaţii terapeutice: enterocolite cronice nespecifice, dischinezii biliare, sechele postoperatorii ale căilor biliare, constipaţie atonă.
• IZVOARELE NR. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 
  • Tipul de cură: externă
  • Indicaţii terapeutice: afecţiuni reumatismale degenerative, afecţiuni reumatismale abarticulare, afecţiuni musculo-articulare posttraumatice, afecţiuni ginecologice cronice, afecţiuni ale căilor respiratorii ORL (sub formă de aerosoli).

Izvoarele minerale sunt inventariate în domeniul public al localității și sunt administrate de Primăria orașului Târgu Ocna.

Salina Târgu Ocna – profilul principal îl constituie tratamentul afecţiunilor respiratorii cum ar fi bronşitele cronice, astm, sinuzite etc.

Salina este situata la circa 2 km de oraș, în masivul de sare Vâlcele, la 240 m adâncime pe o suprafață de 13.000 mp și reprezintă, prin microclimatul de salina, un important factor natural de cura utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii. Recunoașterea și utilizarea în scop terapeutic a mediului de salina, cu precădere în ultimele decenii, a pornit de la o serie de observații începând încă din secolul al XIX-lea. Salina oferă condiții optime pentru: relaxare, mișcare, tratarea afecțiunilor respiratorii, reculegere în lăcașul sfânt al bisericii ortodoxe „Sfânta Varvara” și cunoaștere în cadrul Muzeului sării.

Caracteristica principala a microclimatului salinelor este constanța parametrilor fizici, chimici și microbiologici (fără variații zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din Romania sunt: temperatura, de aproximativ 12^o-13^o C, umiditatea relativă, de circa. 60-80%, curenții de aer cu viteze, reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei din exteriorul amplasamentului.

Toate acestea determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat si indice de sres pulmonar echilibrat. In concluzie, bioclimatul de salina are caracter sedativ de curatare , cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, usor racoros ca temperatura si echilibrat sub aspectul umezelii.

Caracteristicile mediului subteran din Salina Târgu Ocna se prezintă astfel:

• temperatura între 12-13 grade C;
• distanța de la punctul de plecare este de 3,1 km;
• adâncimea pe verticală este de 240 m;
• diferența de nivel față de punctul de intrare este de 136 m;
• altitudinea față de nivelul mării este de 138 m;
• suprafața utilă este de 8.900 mp;
• înălțimea camerei este de 8m.

Baza de turism precum și obiectivele turistice din mină sunt concentrate în orizontul IX al Salinei, la o adâncime de 240 m, astfel fiind oferite condiții optime pentru:

Determinările aeroionizării din incinta salinei se situează cantitativ între 250-400 ioni pozitivi/cm³. Determinările chimice au arătat în general, absența aeropoluanților, un pH ușor acid al aerului, prezența ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât și iarna.

Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:

• Servicii de bază:
  • transportul în salină – accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei;
  • tratament cu aerosoli naturali halini;
  • vizitare salină și agrement: terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masa), spații de joacă pentru copiii (dotate cu leagăne, tobogane);
• Servicii conexe :
  • punct de vânzare produse alimentare (bufet și terasă) și suveniruri;
  • organizarea de expoziții de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
  • vizitarea Muzeului sării;
  • vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica „Sfânta Varvara”, amenajata într-una din galeriile salinei.

Turiștii beneficiază de serviciile unui cadru medical și ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatura de specialitate pentru intervenții de urgență și un salon cu patru paturi. Programul de tratament cuprinde: odihnă, gimnastică medicală generală și respiratorie, jocuri distractive și sportive (șah, tenis, baschet), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educație sanitară.

În anul 2010, la Salina Târgu Ocna serviciile turistice s-au diversificat prin amenajarea la suprafață, în incinta sucursalei, a unei moderne baze de agrement. Locația dispune de: un ștrand cu apă sărată, dușuri, cabinet medical, terasa, magazin și internet wireless free.
Pentru un ambient plăcut sunt puse la dispoziția vizitatorilor șezlonguri și umbrele de soare.

Complexul Balnear Parc Măgura

Centru de tratament balnear Parc Măgura are o suprafață de 1.019 mp cuprinzând:

• Baza de tratament cu spațiile de testare medicală, spațiile de fizioterapie, întreținere și recuperare precum și spatiile tehnice aferente. Acest corp de clădire este construit din doua aripi dispuse simetric în fiecare dintre ele urmând a funcționa cabinete pentru tratamente de fizioterapie, kinetoterapie, electroterapie, bai galvanice, împachetări cu parafină, dietoterapie, masaj recuperator, duș subacvatic, tratamente aerosoli, cabinet de înfrumusețare, drenaj limfatic etc.;
• Serviciile sunt completate cu funcțiuni complementare – două piscine în aer liber, amplasate în incinta interioară a bazei de tratament, una pentru adulți și cealaltă pentru copii;
• Corpul social adăpostește grupurile sanitare pentru public și bateriile de dușuri și vestiare pentru utilizatorii piscinelor amplasate în incinta ansamblului;
• Corpul tehnic adăpostește spațiile pentru instalațiile de tratare a apelor uzate, pompele și instalațiile de filtrare pentru apa piscinelor, centrala termica și un vestiar cu grup sanitar pentru personalul tehnic.

În staţiunea Târgu Ocna, în cadrul Complexului Balnear Măgura, turiştii pot beneficia de următoarele proceduri utilizate în tratamente: aerosoloterapie, electroterapie, hidroterapie, masaj, împachetări cu parafină.

În prezent baza de tratament nu este funcțională deoarece lipsesc dotările necesare funcționării complexului balnear.

Efectele benefice asupra sănătăţii ale izvoarelor minerale, mediului salin și biclimatului specific zonei sunt recunoscute pe plan naţional dar şi internaţional.

În oraşul Târgu Ocna mai pot fi pot fi amintite şi următoarele obiective turistice naturale care nu au fost valorificate încă la adevărata lor importanță:

• PARCUL „MĂGURA” – este principalul parc al oraşului. Se află situat în partea de sud–vest a oraşului, la poalele muntelui cu aceeaşi denumire, flancat la sud de drumul DN 12B Târgu Ocna – Slănic Moldova, la nord de râul Trotuş, la vest de intersecţia DN 12A – DN 12B şi podul peste râul Trotuş, iar la est de râul Slănic. Este o zonă deosebit de pitorească şi cu posibilităţi de agrement deosebite. Aici se află cele 7 izvoare cu ape minerale cu indicaţii terapeutice în afecţiunile: aparatului digestiv, hepatobiliare, căilor respiratorii, metabolice şi de nutriţie, rinichilor şi căilor urinare, neurologice periferice, post-traumatice, cardiovasculare, endocrine, ginecologice, profesionale, nevroze astenice, reumatisme degenerative. De asemenea, în parcul Măgura se află și Complexul Balnear Măgura și lacul sărat ”Lacul fără fund” sau ”Groapa Burlacu”;
• MUNTELE MĂGURA – domină oraşul spre SV şi este acoperit de mari păduri (fag şi carpen pe versantul nordic şi pâlcuri de mesteceni şi plantaţii de pini la poalele sale). Acesta constituie o atracţie turistică prin bogăția fondului forestier, priveliștea pitorească și oportunitățile de amenajare în scop turistic;

1. salina.ro

Mina Trotuș dispune de 11 etaje/orizonturi. In prezent, în cadrul minei de sare, exploatarea sării se realizează la orizonturile X și XI, iar activitatea de turism este concentrata la orizontul IX .

Calitatea aerului

Atmosfera este pură, aerul este tonifiant şi uşor ozonificat datorită pădurilor ce înconjoară oraşul şi munţilor din apropiere. Datorită aşezării oraşului într-o depresiune, nu a pătruns aici nici aerul înnecăcios de la Combinatul chimic Borzeşti şi nici fumul de la Dărmăneşti sau Comăneşti, bariera defileului Cireşoaia şi direcţia vânturilor îndreptând atmosfera poluată înspre partea laterală a cursului Trotuşului şi nu spre aval unde se află Târgu Ocna.

Aerul specific regiuni Târgu Ocna este bogat în aerosoli,rășini și ioni negativi de oxigen ceea ce recomandă orașul ca și stațiune de interes național. Aerul alături de climatul specific regiunii conferă stațiuni-oraș Târgu Ocna un bioclimat plăcut, caracterizat ca nesolicitant-sedativ, cu ușoare nuanțe de stimulare.

Hotel Măgura

foto: Hotel Magura

Hotelul Măgura, plasat în centrul oraşului, la 200m de gară, dispune de 230 locuri în 115 camere.95 cu 2 paturi şi 20 matrimoniale)  ,cu Tv color,baie,telefon,balcon, centrală termică proprie.
Acest hotel se recomandă în primul rând celor care se tratează de astm bronşic în sanatoriul din mina salină ,precum şi celor care călătoresc pe Valea Trotuşului în grupuri organizate sau pe cont propriu.
Hotelul Măgura deţine o Secţie de recuperare  – reabilitare a sănătăţii umane cu o capacitate de 100 locuri şi care ofera servicii medicale de Ambulatoriu BFT şi Internări – recuperare . Serviciile medicale ambulatorii de recuperare a sănătăţii oferite sunt :

Servicii efectuate la cerere contracost ( care nu sunt decontate de casa de asigurări de sănătate) :

–    Tratamente injectabile
–    Obezitatea
–    Sindrom tropostatic
–    Gimnastică de intreţinere (fitness)

Cazare

Pensiunea si Satul de Vacanta „Casa Creanga”

Adresa: Targu Ocna – Strada: Galean nr. 33
Telefon: 0234 341 795
Web: http://www.casacreanga.ro/

Pensiunea „Casa Andreea”

Pensiunea Casa Cristal

foto: Pensiunea Casa Cristal

Adresa: Targu Ocna, Strada: Valeni Nr. 10
Telefon: 0234.348.004
Web: Complex-cristal.ro

Motel ANDA

foto: Motel ANDA

Adresa: Targu Ocna – Strada: Costache Negri nr 217A
Telefon: 0234344144; 0744338085; 0735007106
Web: http://www.motelanda.ro/

Pensiunea ELENA

foto: Pensiunea ELENA

Adresa: Targu Ocna – Str. Stefan Comanescu Nr 14
Telefon: 0744 582 095

Pensiunea PORTILE OCNEI

foto: Pensiunea PORTILE OCNEI

Adresa: Targu Ocna – Strada: Mosoare Nr 25
Telefon: 0751.230.490 / 0747.250.646 / 0747.254.547
Web: http://www.portileocnei.ro/

Pensiunea Agroturistica Cioca

foto: Pensiunea Agroturistica Cioca

Adresa: Targu Ocna – Strada: Poieni 46bis
Telefon: 0234341190 / 0720721371
Web: Pensiunea Agroturistica Cioca

 Piscina Parc Măgura

Foto: Piscina Parc Magura

Centrul de tratament balnear Parc Magura din Târgu Ocna este o investiţie recentă a autorităţilor locale şi este situată în Parcul Balnear Măgura, în imediata apropiere a izvoarelor minerale. Centrul are o suprafaţă de 1.019 mp şi cuprinde o bază de tratament, un corp social şi un corp tehnic.

Serviciile oferite de dotările bazei de tratament sunt completate cu funcţiunile complementare, respectiv două piscine în aer liber, amplasate în incinta interioară a bazei de tratament, una pentru adulţi şi cealaltă pentru copii.

HERCULANE ARC PESTE TIMP

Scurt istoric

Băile Herculane reprezintă cea mai veche staţiune balneară din România şi una dintre cele mai vechi din lume, prima menţiune epigrafică datând din anul 153 d. C.  AD AQUAS HERCULI SACRAS AD MEDIAM (APELE SFINTE ALE LUI HERCULES DE LÂNGĂ MEHADIA) au fost descoperite de către romani, din timpul războaielor daco-romane (101 – 102; 105 -106 d.C.), dar se presupune că erau cunoscute şi folosite şi de către daci.

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, tabule votive, ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare, în special lui Hercules, protectorul staţiunii, considerat de ei cel mai popular erou al antichităţii, prototipul ideal al echilibrului între forţa şi înţelepciune, perfecţiune fizică şi voinţă. Romanii au început să folosească efectul tămăduitor al apelor termominerale de pe Valea Cernei, după cucerirea Daciei.

A doua etapă importantă a dezvoltării staţiunii, a reprezentat-o perioada austriacă, începută după 1718. După 1736, grănicerii bănăţeni au construit majoritatea edificiilor din centrul istoric al staţiunii, purtând amprenta unui impresionant stil baroc austriac.

La sfârşitul sec. XIX, Băile Herculane era o staţiune consacrată pe plan internaţional, devenind o destinaţie solicitată atât de oamenii simpli, care-şi căutau leacul pentru bolile de care sufereau, cât şi de mari personalităţi politice ale vremii care găseau aici locul ideal atât pentru întâlniri de stat cât şi pentru relaxare şi tratament.

Pavilioanele din jurul statuii lui Hercules, construite încă din prima jumătate a sec. XIX, precum şi cel de-al doilea ansamblu arhitectonic monumental, alcătuit din clădirea Casinoului, Băile Imperiale Austriece, hotelurile Franz Iosef (Decebal) şi Carol (Traian), finalizate spre sfârşitul sec. XIX, conturau Centrul Imperial Istoric, ale cărei dotări edilitare rivalizau cu cele ale celor mai moderne staţiuni balneare din Europa.

În anul 1878 se finalizează construcţia gării din Băile Herculane, edificiu care, prin originalitatea şi eleganţa stilului arhitectonic, îşi păstrează până în zilele noastre, locul printre cele mai frumoase gări din ţară. Astfel, staţiunea de pe Valea Cernei, a devenit accesibilă şi pe calea ferată, în afara căilor rutiere şi fluviale (aflându-se la o distanţă de numai 20 de km de portul Orşova) deja  existente.

În anul 1893 se construieşte uzina electrică, aflată în amonte de Hotelul Roman de astăzi, lângă podul de peste Cerna, staţiunea numărându-se astfel printre primele localităţi iluminate electric, din ţările române.

Bineînţeles că principala atracţie turistică, cea care a dus faima staţiunii peste hotare, o constituiau atunci, ca şi acum, miraculoasele ape termominerale, cunoscute şi utilizate încă de pe vremea cuceririi Daciei de către romani, Băile Herculane, atestată documentar din anul 153 d. C., fiind cea mai veche staţiune balneară din ţară şi una dintre cele mai vechi din lume. Deşi nu există dovezi materiale, se presupune că strămoşii noştri daci cunoşteau şi utilizau efectul terapeutic al apelor termominerale din zonă, prin îmbăierea în aşa-numitele „gropane”, care colectau apa izvoarelor termale aflate pe malul Cernei. Chiar şi-n zilele noastre se pot vedea oameni, care, fie iarnă, fie vară, fie noapte, fie zi, preferă această formă de tratament în natură, sub cerul liber.

După cum scria dr. G.Vuia în gazeta Transilvania, din anul 1900: „Mult timp înainte de a fi fost analizate apele de aici şi de a fi fost recomandate de vre-un medic, izvoarele erau deja botezate de popor: baia de picioare, baia de ochi, baia de răni, baia de friguri, etc.” 

Începând cu ultimele decenii ale sec. XIX, o serie de oameni de ştiinţă au venit la Băile Herculane să studieze caracteristicile apelor termale de la Băile Herculane. Astfel, în 1871, a apărut lucrarea doctorului A. Popoviciu, „Băile lui Ercule sau scaldele de le Meedia”, lucrare importantă, datorită amploarei descrierii făcute proprietăţilor fizico-chimice ale apelor din staţiune. De altfel, în următoarele decenii,  zeci de specialişti au avut ca obiect de cercetare miraculoasele ape termale de pe Valea Cernei, aducându-şi o contribuţie importantă la descifrarea efectului tămăduitor al apelor termominerale de pe Valea Cernei.

Deşi era încă o staţiune cu activitate sezonieră, în anul 1895, Băile Herculane înregistrează un record pentru acea vreme, de 10.440 vizitatori. Ofiţeri, ţărani, salariaţi, vizitatori bolnavi sau convalescenţi, atât din ţările române cât şi din toate colţurile Europei, odată cu sosirea primăverii se grăbeau să găsească un loc în renumita staţiune de pe Valea Cernei. Aşa cum consemnează cronicarii vremii era un privilegiu să beneficiezi de un sejur la Herculane, pentru care se dădeau bani grei, chiar aur.

Numărul vizitatorilor a crescut, datorită gradului de confort şi serviciilor la nivel european: camere elegante, băi luxoase, bine înzestrate, posibilităţi de distracţie şi agrement. Începând cu anii 1864 – 1865, funcţionau, în cadrul complexului Casino, salonul de cură cu săli de distracţie (bacara, chemin de fer, ruletă, etc.), cafeneaua, ospătăria şi bazarul-terasă care constituiau un veritabil pol de atracţie pentru lumea mondenă din acea perioadă, vizitatorii găsind aici un excelent prilej de distracţie şi agrement. Salutul roman „SALUTI  ET LAETITAE” („Sănătate şi Bucurie), inscripţionat pe frontispiciul clădirii, arăta menirea acestui loc, de a lecui prin puterea veseliei.

La toate aceste atracţii se adaogă cadrul natural deosebit de pitoresc al staţiunii, cu păduri seculare de brazi, pini, stejari şi arini, la adăpost de vânturi puternice, prin munţii din jur, cu un climat cu acţiune calmantă, de cruţare, cu influenţe submediteraneene. Traseele de drumeţie din jurul staţiunii, amenajate cu foişoare şi băncuţe pentru odihnă, frumuseţea peisajului precum şi aerul proaspăt şi curat, cu o puternică concentrare de ioni negativi, ofereau condiţii excelente pentru relaxare, refacerea forţelor fizice şi intelectuale ale vizitatorilor. Este binecunoscut faptul că  împărăteasă Elisabeta (sau Sisi, cum mai era cunoscută) era îndrăgostită de aceste locuri, fiind oaspetele staţiunii de cinci ori, ultima dată, în anul 1896, împreună cu soţul ei, împăratul Franz Iosef. Fiind pasionată de frumuseţile naturii,  împărătesei îi plăcea să se plimbe pe traseele din jurul staţiunii, însoţită numai de o doamnă de onoare şi de o călăuză locală. În timpul sejurului ei din anul 1887, petrecut la vila care-i poartă numele, din Băile Herculane, se întâlneşte cu regele Carol I al României şi cu soţia acestuia, regina Elisabeta (cunoscută sub pseudonimul de Carmen Sylva), găzduiţi la Hotelul Franz Iosef (actualmente, Hotelul Decebal).

Dezvoltarea la care ajunsese staţiunea în acea perioadă, precum şi renumele dobândit, explică interesul pe care-l manifestau suveranii vremii nu numai de a vizita Băile Herculane ci şi de a beneficia de efectul curativ al apelor termominerale.

În acest context, nu este de mirare faptul că în anul 1896, trei personalităţi politice importante ale vremii, împăratul Austro-Ungariei, Franz-Iosif, regele Carol I, al României şi regele Alexandru I al Serbiei şi-au dat acordul pentru a se întâlni la Băile Herculane şi pentru a avea loc, la Salonul de cură din cadrul complexului Casino, prânzul oficial, de gală, cu ocazia festivităţilor de deschidere a canalului navigabil Porţile de Fier. Aşa cum consemnează cronicile vremii ”La ora 6, s-a ţinut prânzul în elegantul salon de cură, participând suitele, diplomaţii, miniştrii, înalţi demnitari bisericeşti…cam 120 de persoane”.

S-au făcut pregătiri mari pentru această festivitate, staţiunea a fost frumos împodobită şi un număr mare de trăsuri au fost puse la dispoziţia publicului. S-au ţinut toasturi care marcau importanţa evenimentului şi al întâlnirii, pentru relaţiile dintre cele trei ţări.

Suveranii au venit, s-au întâlnit, au toastat şi a plecat fiecare spre capitala ţării sale. Au rămas însă, în mintea şi sufletul oamenilor, imaginea unei staţiuni, Băile Herculane, cu vocaţie internaţională, aflată în plină dezvoltare, precum şi celebrele cuvinte ale împăratului Franz – Iosef:

„Acum, în această vale a Cernei, există cea mai frumoasă staţiune de pe continent”.

Sursa: Dorin Bălteanu, „Herculane – arc peste timp. Turism și istorie la Băile Herculane” – vol. I, 2007, Ed. Printex Craiova

PREZENTARE GENERALĂ

Coordonate geografice

Situată pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră ce leagă vestul ţării de Bucureşti-E 70 şi de calea ferată internaţională Bucureşti-Timişoara-Budapesta-Viena, staţiunea Băile Herculane este accesibilă şi pe calea fluvială a Dunării fie dinspre vest: Viena-Budapesta-Belgrad-Orşova, fie dinspre est: Sulina-Galaţi-Drobeta Turnu Severin-Orşova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeş (80 km), Timişoara (170 km), Craiova (160 km).

Staţiunea Băile Herculane este amplasată într-un cadru natural excepţional, parte integrantă a Parcului Naţional Valea Cernei-Domogled, beneficiind de aer şi climă cu valoare terapeutică indicată pentru toate vârstele şi maladiile, izvoare termominerale ale căror proprietăţi curative au fost verificate încă de pe vremea romanilor. Aşezarea staţiunii pe Valea Cernei, la o altitudine de 168 m, pe aceeaşi paralelă cu Nisa şi Veneţia, îi conferă staţiunii un climat agreabil cu influenţe mediteraneene. 

Scurt istoric

Băile Herculane este una dintre cele mai vechi staţiuni balneare din lume. Eficienţa terapeutică a izvoarelor termominerale din staţiune a fost cunoscută şi utilizată de către romani încă din cele mai vechi timpuri, prima menţiune epigrafică datând din anul 153 d. Ch. În perioada înfloritoarei civilizaţii romane, staţiunea de pe Valea Cernei, purtând denumirea AD AQUAS HERCULI SACRAS AD MEDIAM, a constituit un punct de atracţie pentru aristocraţia Romei Antice. De fapt, ca dovadă a renumelui de care se bucura pe plan internaţional, staţiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi care s-au bucurat de virtuţile terapeutice ale băilor existente aici. Din perioada romană amintim doar pe împăratul Marcus Aurelius şi mama sa Iulia, iar din perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii, pe împăratul Franz Iosif şi împărăteasa Elisabeta (Sissi). Referitor la perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii, nu putem omite cuvintele împăratului Franz Iosif, care, în 1852, considera Băile Herculane ca fiind “cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. De fapt, valoarea acestor locuri este atestată de istorie, care garantează eficienţa terapeutică a apelor termominerale, căci nu întâmplător romanii au construit această staţiune la marginile imperiului lor, lucru care l-au făcut mai târziu şi austriecii, reconstruind şi dezvoltând staţiunea, de asemenea la marginea Imperiului austriac. 

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, tabule votive, ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare, în special lui Hercules, protectorul staţiunii, considerat de ei cel mai popular erou al antichităţii. Din perioada austriacă, datează edificiile din centru istoric al staţiunii, ce poartă amprenta unui stil baroc austriac impresionant: Pavilionul 1811 (Direcţiunea Băilor, 1811), Hotelul Apollo (Pavilionul 4-Hotel Francisc, 1824 şi Pavilionul 3- Hotel Teresiana, 1853), Hotel Ferdinand (Hotel Ferdinand, 1838), Cazinoul (1864), Hotel Decebal (Hotel Franz Iosif, 1865), Hotel Traian (Hotel Rudolf, 1871), Pavilionul 6 (1906).

Între 1936-1939 se ridică hotelul Cerna, după planurile arhitectului Ion Precup.

A treia etapă de dezvoltare a staţiunii a reprezentat-o perioada deceniilor 7-8 din sec. XX, când a avut loc o nouă renaştere a staţiunii, în urma investiţiilor realizate înregistrându-se o afluenţă extraordinară de turişti interni şi internaţionali. Din această perioadă datează Hotelul Hercules (1968), restaurantul Hercules (1971), restaurantul Grota Haiducilor (1973), Hotelul Roman (1975), Hotelul Diana (1977), Hotelul Afrodita (1979), Hotelul Minerva (1985), precum şi Hotelurile Domogled (1973) şi Dacia (1982).

Tratamentul

Băile Herculane se situează printre cele mai eficiente staţiuni din lume în tratarea unei game largi de boli, aici practicându-se, cu succes deplin, tratamente preventive, curative şi recuperatorii. Staţiunea dispune de personal medical cu o bogată experienţă în balneologie, care tratează cu succes boli ale aparatului locomotor şi ale sistemului nervos periferic, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice cronice, boli ale aparatului digestiv, boli oculare, sindromul supraponderal. Dacă la această gamă largă de tratamente, adăogăm şi alte elemente, cum ar fi şi ionizarea negativă ridicată, climatul relativ blând-care influenţează favorabil evoluţia nevrozelor şi a hipertensiunii, stimulează procesul de creştere la copii şi care în acelaşi timp sunt sedative, de cruţare, cu unele elemente de stimulare tonică-avem un tablou complet al posibilităţilor de tratament.

Factorii de cură

• Apele termosulfuroase sunt ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, hipertermale, hipotone utilizate pentru cură externă şi internă.
• Apele termosaline sunt ape minerale cu conţinut de sodiu, calciu, magneziu şi altele, fiind utilizate pentru agrement.

Sulful (hidrogen sulfurat) termal, agentul terapeutic principal al apelor minerale termosulfuroase din Băile Herculane are o calitate deosebită faţă de cel conţinut de apele minerale termale din alte staţiuni din ţară şi străinătate. Acesta este un sulf solubil, dizolvat în apele termale de mare adâncime, cu o a mare putere de pătrundere şi de difuziune în organism, în timpul îmbăierii.

Acţiunea antioxidantă, progresivă, la nivel molecular, a sulfului termal, poate reduce procesele celulare de îmbătrânire. 

La Băile Herculane, pe lângă binecunoscuta cura externă există şi izvoare pentru cură internă, cum ar fi, Izvorul Diana III pentru tratarea unor afecţiuni ale aparatului digestiv şi Izvorul de ochi Argus pentru unele afecţiuni oculare incipiente, izvor care a făcut şi obiectul unui studiu, încă din anul 1860 realizat de Academia de Medicină din Franţa, autor, doctor în medicină, J.M.Caillat.

• Cercetările efectuate au stabilit că la Băile Herculane există cea mai ridicată ionizare negativă din ţară şi una dintre cele mai ridicate din lume, element determinant în favoarea unei cure balneare în staţiune.

A avea peste 2000 de ioni negativi pe cmc, la înălţimea de 168 m, sau mai bine zis, a respira la această altitudine mică un aer corespunzător unei înălţimi de 2000-3000 m, este într-adevăr mai mult decât un dar pe care natura îl oferă omului, sănătăţii lui, aici la Băile Herculane.

• Climatul blând de cruţare-constituie un alt factor terapeutic în tratamentul balneoclimateric din staţiune. De-a lungul coridorului Văii Cernei, la adăpost de vânturile puternice şi zăpezile crestelor, s-a creat o enclavă de climat cu influenţă meridională.

Cura de ioni negativi asociată curei de teren (drumeţii pe traseele din jurul staţiunii, jogging, etc) are un important efect de bioenergizare a organismului uman, cu rezultate remarcabile în tratarea stresului cotidian.  

Toţi aceşti factori de cură, împreună cu pitorescul şi varietatea peisajului conferă staţiunii Băile Herculane privilegiul unui loc ideal pentru o cură balneară, relaxare şi odihnă activă.

Oferta turistică a staţiunii Băile Herculane include:

Tratamente medicale pe toată durata anului şi pentru toate vârstele.

• Organizarea de întâlniri, seminarii, conferinţe pentru organizaţii profesionale.
• Recuperare şi tratament pentru sportivi.
• Activităţi de agrement în aer liber:

- piscine cu apă termală

- tiroliană peste Strada Romană şi râul Cerna organizată de Asociaţia de Turism Băile Herculane (ATBH).

- drumeţii montane efectuate pe trasee de mare atractivitate (“La Crucea Albă”, “Traseul împărătesei”, “Cheile Ţăsnei”, etc.), urmăresc ca turiştii să beneficieze de aer şi climă cu proprietăţi terapeutice deosebite precum şi de cadrul natural excepţional în care se află staţiunea, parte integrantă a Parcului naţional Valea Cernei – Domogled.

- excursii în zonă cu microbuzul, cu vizitarea obiectivelor importante: Defileul Dunării (Parcul Natural Porţile de Fier, Megastatuia marelui rege dac Decebal, Mânăstirea Mraconia, etc.), Orşova - 20 km (Mânăstirea Sf. Ana, Catedrala Catolică), Gura Văii – 35 km (Hidrocentrala Porţile de Fier I, Muzeul), Drobeta –Turnu- Severin la 45 km (Muzeul Regiunii „Porţile de Fier”, Castelul de Apă – monument istoric, Cetatea medievală, Palatul Cultural Theodor Costescu, etc.), Ponoarele (Rezervaţia naturală Ponoarele: „Podul lui Dumnezeu”, Peştera Podului, Lacul fantomă Zaton, Pădurea de liliac), Târgu-Jiu - 105 km (Complexul sculptural „Constantin Brâncuşi”), Morile pe apă de pe Valea Rudăriei (60 km) aflate în Patrimoniul UNESCO, etc.

- croaziere cu nava din portul Orșova, într-unul dintre cele mai fascinante teritorii ale României, Defileul Dunării, pe traseul: Orşova, Ieşelniţa, tabula Traiana, Golful Mraconia, Megastatuia regelui Decebal, Mânăstirea Mraconia, Cazanele Mici, Golful Dubova, Cazanele Mari, Peştera Veterani, Peştera Ponicova.

OBIECTIVE TURISTICE ÎN BĂILE HERCULANE

• Centrul Imperial Istoric al staţiunii, alcătuit din clădiri, monumente istorice de arhitectură balneară, construite, în sec. XIX, în perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii.
• Statuia lui Hercules, montată în 1847, operă a maeştrilor Ramelmayer şi Glantz din Viena.
• Vila Elisabeta (1875) - Împărăteasa Elisabeta a vizitat în mai multe rânduri staţiunea, iar în 1887, a petrecut un sejur de şase săptămâni, în vila special amenajată pentru ea (clădirea necesită a fi reabilitată).
• Băile Imperiale Austriece (1883 -1886) – unde au făcut tratament împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta (clădire ce necesită a fi reabilitată).
• Strada Romană – reabilitată cu fonduri europene, în cadrul unui proiect transfrontalier în colaborare cu oraşul Veliko Gradişte din Serbia. Pe strada Romană se pot vizita vestigiile apeductului roman, aflat la cca. 50 m de Hotelul Roman, basoreliefuri (copii) de pe Columna lui Traian, izvorul Hygeea, pe frontispiciul căruia este inscripţionată prima denumire romană a staţiunii AD AQUAS HERCULI SACRAS (LA APELE SFINTE ALE LUI HERCULES) şi punctul muzeistic de la Parterul Hotelului Roman.
• Punctul muzeistic de la parterul Hotelului Roman, unde se află Băile Imperiale Romane, basorelieful lui Hercules sculptat în stâncă, prima reprezentare a celebrului erou antic, precum şi copii după tabulele votive din perioada romană, descoperite pe teritoriul staţiunii.
• Parcul Central al stațiunii, reabilitat în 2016 cu Pavilionul muzical unde timp de 10 ani (1896 – 1906), în timpul sezonului estival, austriacul Jakob Pazeller, cel care a compus faimosul vals ”Souvenir de Herkulesbad”, a dirijat fanfara Regimentului de infanterie din Arad.
• Arborele mamut Wellingtonia Gigantea din Parcul Central, originar din California, printre puţinele exemplare aclimatizate la noi în ţară, plantat pe vremea împăratului Franz Iosef
• Gara CFR, construcţie inaugurată la 20 mai1878.
• Peştera Grota Haiducilor (Peştera Hoţilor) în care s-au descoperit urme de locuire umană din paleolitic.
• Centrul de vizitare al Parcului Național Domogled – Valea Cernei, inaugurat în 2015, cu trei secții de vizitare: Sala peșterilor (demisol), Sala cu flora și fauna Parcului (parter), Sala comunităților.

RESURSELE DE APE TERMOMINERALE

La Băile Herculane, principalul factor terapeutic îl constituie apele termominerale, indicate atât în cura externă cât şi în cura internă. Aceste ape se impun atât prin bogăţia izvoarelor, cât şi prin varietatea compoziţiei chimice.

• Izvoarele pentru cura internă

-DIANA III (lângă Rotonda)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, sodică, calcică, hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice:

• afecţiuni ce necesită cure de colereză (diskinezii biliare, colecistite cronice, sechele postoperatorii ale căilor biliare).
• afecţiuni ce necesită cure de diureză (infecţii urinare, sechele postoperatorii ale căilor urinare)

Apa poate fi utilizată şi în cura externă în următoarele afecţiuni:

• reumatism cronic degenerativ.
• reumatism abarticular.
• sechele musculo-articulare post-traumatice.

-NEPTUN III (de ochi)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice:

• unele afecţiuni oftalmologice (conjunctivite cronice , blefarite cronice)
• idem DIANA III.

NEPTUN II (de stomac)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice: -idem DIANA III.

• Izvoarele pentru cura externă

-FORAJ 511 H

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurară, calcică, sodică,         hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice:

• reumatism cronic degenerativ
• reumatism abarticular
• sechele musculo-articulare post-traumatice
• afecţiuni neurologice periferice

-FORAJ TRAIAN (la Podul Roşu)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

      Indicaţii terapeutice: idem Foraj 511 H.

            -FORAJ NEPTUN I+IV (lângă Izvor stomac)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică,  hipertermală, hipotonă.

Indicaţii terapeutice: idem FORAJ 511 H

     -SURSA APOLLO II (în spatele Restaurantului Grota Haiducilor)

Caracterizarea apei: apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă.

SURSE DE APE TERMOMINERALE FOLOSITE LA AGREMENT

      -FORAJUL CRUCEA GHIZELEI (Ştrand 7 Izvoare)

      Caracterizarea apei: apă oligominerală, mezotermală.

      -SURSA HERCULES I (Hotel Roman)

      Caracterizarea apei: apă minerală naturală clorurată, calcică, sodică.

Povestea valsului „Souvenir de Herkulesbad”

Sursa: Dorin Bălteanu, ”Herculane – arc peste timp.Turism și istorie la Băile Herculane”, vol. III, 2017, Ed. Info Craiova

În vara anului 1903, staţiunea de pe Valea Cernei era, ca de obicei, plină de vilegiaturişti care-şi petreceau vacanţa în hotelurile luxoase ale „celei mai frumoase staţiuni de pe continent” aşa cum o caracteriza împăratul Franz Iosef în anul 1852.

Femei îmbrăcate în rochii lungi cu mâneci bufante, cu pălării mari şi înflorate, cu umbreluţe de soare în mână, bărbaţi eleganţi cu gulere înalte, pălării şi baston, se plimbau prin parcul din faţa Cazino-ului, ascultând fanfara ce ataca partituri celebre în pavilionul de muzică din parc. Animație mondenă, acorduri înaripate ale muzicii împreună cu peisajul montan spectaculos ce încadrează staţiunea de o parte şi de alta, edificiile monumentale, toate acestea constituiau o atmosferă ideală pentru vacanţă, atracţie irezistibilă pentru vizitatorii care veneau la Băi, din toate colţurile Europei, uitând de grijile şi problemele lor cotidiene. An de an, circa 10.000 de vilegiaturişti căutau să-şi facă din timp rezervare pentru a prinde un loc în faimoasa staţiune. În anul 1896, staţiunea înregistrase un număr record de 11.036 vizitatori.

Seara peisajul devenea feeric. Se aprindeau lampadarele din parc, de pe stradă, cele de la podul de fier forjat, toate iluminate electric. Cele 24 de ferestre ale Sălii de argint şi ale Salonului de cură, parcă luau foc de atâta lumină. În luna iunie, zeci de licurici brăzdau cerul iluminat de stele, iar când luna îşi trimitea razele argintii pe meterezele de calcar ale muntelui Domogled, chiar deasupra Cazinoului, salutând maiestuos mulţimea multicoloră a vilegiaturiştilor, totul devenea parcă un tablou desprins din lumea basmului. Concertul fanfarei din Pavilionul de muzică, completa sonor, în mod armonios, acest decor magic, lăsând amintiri de neuitat oaspeţilor staţiunii.

Între orele 21,00 - 23,00 programul distractiv se muta în Salonul de cură, astfel ca: „...greuluşii melancoliei să nu cuprindă pe cel ce vine la Băile Herculane. Este dans, petrecere pentru toate neamurile. Tinerimea se veseleşte dansând, iar bătrânii privesc cu plăcere. Obiceiul de a se îngriji de buna – dispoziţie a publicului care vine la băi, tot romanii  l-au introdus.”[1] SALUTI ET LAETITIAE (SANATATE ŞI BUCURII) era deviza romană, inscripţionată pe frontispiciul Salonului de cură, cu care erau întâmpinaţi vilegiaturiştii.

Este ora prânzului, în iunie 1903. Vilegiaturiştii îşi efectuaseră deja procedurile balneare recomandate de medicii staţiunii şi după servirea mesei la unul din numeroasele restaurante, fiecare îşi făcea siesta. Unii se retrăgeau în camerele hotelurilor, alţii la o ceaşcă de cafea pe terasa Cazinoului, citind jurnalele vremii, alţii la sala de lectură a bibliotecii, alţii la  biliard, tenis sau popice, beneficiind de oferta de agrement variată a staţiunii din acea perioadă. În clădirea somptuoasă a complexului Cazino, cu Salonul de cură şi Sala de argint cu jocurile de ruletă, baccarat chemin de fer, etc., era concentrată, în principal, oferta de agrement pentru cei veniţi în staţiune.

O vedere nostimă de epocă prezintă în partea stângă a imaginii, turiştii, la sosire în staţiune, cu portofelul doldora de bani, la mijloc zona centrală a staţiunii cu clădirea Cazino-ului, restaurantul, terasa, bazarul cu buticuri şi Pavilionul de muzică din centrul parcului, iar în

partea dreaptă a vederii, la plecare, turiştii cu portofelul golit[2]...O imagine sugestivă pentru posibilităţile de distracţie oferite de faimoasa staţiune de pe Valea Cernei.

În acea zi de iunie a anului 1903, compozitorul Jakob Pazeller, dirijorul orchestrei regimentului 33 de infanterie de la Arad care concerta în pavilionul din Parcul Central (Parcul Gisella) se găsea într-o pauză între două sesiuni muzicale, cea de dimineaţă, între orele 10,00 -12,00 şi cea de după-amiază, între orele 17,00 – 19,00.

Fusese detaşat la Arad de şapte ani, în timpul verii având misiunea să încânte cu muzica sa lumea din înalta societate a Europei, venită în vacanţă, în Băile Herculane.

Încă de la sosire (1896), tânărul ofiţer de 27 de ani se îndrăgostise efectiv de pitoreasca staţiune. Impresionat de frumuseţea peisajului, Jakob Pazeller se plimba în timpul liber în natură, pe potecile traseelor de drumeţii, marcate şi prevăzute cu băncuţe şi foişoare de odihnă. Astfel, pentru Jakob Pazeller, staţiunea Herkulesbad devenise un loc preferat în care, în fiecare an, în sezonul estival, îmbina datoria de ofiţer al armatei imperiale cu plăcerea de a petrece  un sejur într-una din cele mai frumoase și mondene staţiuni ale continentului.

La 27 septembrie 1896, a avut şansa de a participa la un eveniment marcant din viaţa staţiunii: întâlnirea împăratului Franz Iosef, cu regele Carol I şi cu regele Alexandru I[3], cu ocazia ceremoniilor de la Salonul de cură din Băile Herculane, desfăşurate în urma inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier. O întâlnire memorabilă a celor trei mari suverani, la care tânărul dirijor a avut o mare responsabilitate, delectarea Înalţilor Oaspeţi pe durata sosirii acestora şi în timpul mesei festive de la Salonul de cură cu muzică adecvat aleasă pentru fiecare moment al întâlnirii. O sarcină dificilă, având în vedere importanţa evenimentului, dar de care tânărul ofiţer s-a achitat cu succes, primind aprecierile suveranilor. Regina Elisabeta a României care scria poezii sub pseudonimul de Carmen Sylva, l-a solicitat chiar să-i compună muzică pentru poeziile sale. Astfel, s-au născut numeroase piese muzicale dedicate reginei.

 Poate că aceste plăcute amintiri îi reveneau în minte lui Jakob Pazeller, la ora când acesta îşi făcea siesta, savurându-şi cafeaua după masa de prânz, pe terasa Cazinoului, în acea zi de iunie a anului 1903.

Şi, desigur că se mai gândea şi la plăcuta întâlnire cu doamna Aranka von Hets Ödönné, soţia notarului Hets Ödön, notar în cadrul Judecătoriei Regale Maghiare pe care o cunoscuse în vara anului 1902 şi cu care se împrietenise. Scrisoarea cu felicitări de Anul Nou împreună cu partitura valsului „Souvenir de Herkulesbad” trimise ulterior doamnei Aranka, denotă sentimentele de simpatie pe care compozitorul austriac le nutrea faţă de tânăra doamnă, sentimente care, probabil că au constituit una din sursele de inspiraţie ale acestuia atunci când a compus valsul Souvenir de Herkulesbad.

Iată ce-i scria Jakob Pazeller doamnei Aranka cu ocazia Noului An[4]:

 Mult stimată doamnă,

          Permiteţi-mi să vă adresez cele mai bune urări de Anul Nou. În acelaşi timp, vă rog, stimată doamnă, să-mi scuzaţi impoliteţea şi să primiţi compoziţia alăturată. O să  vă trimit luna viitoare partiturile de pian pentru ambele compoziţii. ,,Souvenir de Herkulesbad,” trebuie să fie interpretat de orchestră foarte încet şi rar.
           Deci încă odată scuzaţi-mi tăcerea.

           Cu sărutări de mâini,  al Dvs. devotat,

                               Pazeller

Jakob Pazeller nu a uitat nici la vârsta senectuții de dragostea platonică ce l-a animat în tinerețe, titlul ultimului vals compus la vârsta de 88 de ani fiind... ”Aranka”.

Dar să revenim în luna iunie a anului 1903 când amintirile frumoase împreună cu atmosfera de vacanţă din staţiune, peisajul montan fascinant, femei frumoase îmbrăcate elegant, îi creau lui Jakob Pazeller o stare de bună –dispoziţie şi inspiraţie.

Sedus de aceste amintiri, compozitorul Jakob Pazeller se ridică de la masă și intră în  somptuosul Salon de cură, străbătu sala maiestuoasă și se aşeză, relaxat, la pian cu gândul de a-și transpune starea sufletească în câteva note muzicale improvizate.  Degetele sale au început să alunece aproape involuntar pe clapele pianului. Sunetul pianului îi trezea reveria amintirilor,  umplându-i sufletul de nostalgii.

La un moment dat, şi-a dat seama că din improvizaţiile sale s-a dezvoltat o temă interesantă. A început să fie mai atent, dându-și seama că a apărut, surprinzător, un vals boem, o melodie uşor dansabilă, un flux de note muzicale romantice. Temei principale, care, iniţial, i s-a părut cam melancolică, i-a găsit un final mai dinamic cu surprinzătoare armonii. Într-o jumătate de oră, piesa era gata, cu partitura scrisă. S-a îndrăgostit pe loc de melodia sa, pe care s-a decis să o orchestreze și să o prezinte în public. La prima repetiţie cu orchestra, deja valsul a căpătat nuanţe noi, îmbogăţit fiind cu sonorităţile ample ale veşmântului orchestral.

După numai două zile, a avut loc premiera valsului în faţa publicului din staţiune. Emoţia artistică a compozitorului s-a transmis aproape instantaneu  celor prezenţi. A fost un succes de zile mari... Publicul a recepționat cu emoție mesajul autorului pe care l-a apreciat cu ovaţii minute în şir, cerând reluarea de mai multe ori a valsului.

Ce a urmat, a fost ca o poveste de succes... Cea de-a 124-a compoziţie a autorului, intitulată inspirat „Souvenir de Herkulesbad”,  a avut un succes cu totul neaşteptat, trezind interesul iubitorilor de muzică din toată lumea. Valsul a fost interpretat la Viena, Leipzig, având succes în S.U.A. și chiar în îndepărtata Japonie. În provincia Nyiregyhaza din Ungaria, era cântat la începutul fiecărui bal, iar în staţiunea de pe Valea Cernei devenise un fel de imn al staţiunii.

Purtând în inimă melodia îndrăgită şi apropiată de suflet, oaspeții Băilor au răspândit faima valsului şi a staţiunii în toate colţurile lumii.

Editorul Kálmán Nádor care a publicat valsul în 1903, la Budapesta, a încheiat mai multe contracte peste hotare, la Viena, Stockholm, Praga.

Celebritatea valsului ajunge şi la regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea care îi solicită autorului să compună muzica pentru nunta sa cu prinţesa de origine scoţiană, Victoria Eugenia de Battenberg, eveniment ce are loc la 31 mai 1906. În semn de apreciere atât pentru muzica compusă, cât şi pentru întreaga sa activitate, în anul 1908, regele Alfonso al XIII-lea îl decorează pe Jakob Pazeller cu cea mai mare distincție militară, medalia jubiliară Ordinul Meritul Militar Regal Spaniol, clasa I.

În Ungaria, Zerkovits Béla scrie un text pentru vals care începe cu versul:

“Priveşte-mă în ochi şi spune-mi, dragă: mă mai iubeşti?”…

Totuşi, atât textul lui Zerkovits Béla, cât şi cele care au urmat, în mai multe limbi, nu au avut succesul melodiei, nefiind reţinute de public. Se pare că cei care au scris aceste texte nu au înţeles că succesul extraordinar pe care l-a avut valsul „Souvenir de Herkulesbad” se datorează emoţiilor plăcute trăite de compozitor într-un loc special, în binecunoscuta staţiune de pe Valea Cernei, de care acesta s-a legat afectiv. Sentimentele trăite au fost transpuse remarcabil, de autor într-o melodie accesibilă, de mare popularitate, cu priză directă la publicul vizat, oaspeţii staţiunii Herkulesbad. Aceștia au apreciat încă de la prima audiție, melodia romantică ce reflecta, cu o intuiţie genială, stările sufleteşti trăite de vilegiaturiști în faimoasa staţiune de pe Valea Cernei. Probabil că acest lucru nu l-au înţeles textierii care au încercat, fără succes, să cuprindă în cuvinte mesajul transmis de autorul melodiei prin limbajul universal al muzicii.

În anul 1910, editura Nádor Kálmán din Budapesta tipăreşte partitura valsului vânzând-o în peste 10.000 de exemplare în toată lumea. Editura Rhöder din Leipzig şi-a dat seama de potenţialul uriaş al compoziţiei şi a cumpărat drepturile de autor pentru teritoriul Germaniei. Astfel, partitura a apărut succesiv în limba engleză, suedeză, franceză, bulgară, cehă, italiană. Aşa a început odiseea mondială a acestui adevărat şlagăr al începutului de veac XX, fiind îndrăgit şi fredonat instantaneu de către public.

Celebrul compozitor italian Giacomo Puccini fiind în anul 1908 în turneu la Budapesta, a cerut orchestrei să interpreteze valsul, avându-l pe el ca dirijor deoarece încântătoarea melodie îl vrăjise în timpul unui sejur în Veneţia.

Jurnaliştii vremii, uimiţi şi ei de succesul compoziţiei, l-au întrebat pe autor :
« D-le Pazeller, aţi avut sentimentul că aţi compus ceva extraordinar, ceva care vă va face faimos în toată lumea ?»

Răspunsul autorului a fost sincer şi foarte ferm :

« Nu ! Am compus o mulţime de valsuri frumoase ca acesta şi nimeni nu a observat ! În schimb audienţa de la Băile Herculane, a fost foarte impresionată»[5].

Şi iată cum staţiunea Băile Herculane faimoasă deja şi căutată la sfârşitul sec. XIX, datorită apelor termale miraculoase, a climatului blând cu efecte deosebite în refacerea organismului, a peisajului deosebit de pitoresc şi, nu în ultimul rând, a edificiilor balneare de nivel european, a ajuns să facă celebru, prin asociere, acest vals “Souvenir de Herkulesbad”. 

Un nou element de imagine, a făcut ca faima bimilenarei staţiuni de pe Valea Cernei să ajungă în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, împreună cu simbolul său din acele vremuri, valsul “Souvenir de Herkulesbad”.

BIBLIOGRAFIE:

- Színház és Mozi, 1956. február 24.

- Ország Világ, 1957. augusztus 6.

- Magyar Nemzet, 1957. szeptember 27.

- Neue Zeitung, 1957. szeptember 27.

- Film Színház Muzsika, 1957. november 2.

- Österreichische Blasmusik, március 1973.

- Badische Tagblatt, 2007. november 5.

- Józsefvárosi Újság,  2008.

- Magyar Nemzet, 2013. augusztus 3.

----------------------------------

[1] Din comunicarea doctorului George Vuia la Adunarea generală a asociaţiei ASTRA la Băile Herculane, din 9-10 sept. 1900 – Biblioteca Astra Română din Sibiu

[2] Dorin Bălteanu – „Herculane – arc peste timp”, Editura INFO, Craiova, 2007, vol. 1, pag. 94

[3] Idem, vol. 2, pag. 175

[4] Traducerea din germană gotică, Lavinia Micu, Caransebeș

[5] Bajor Nagy Ernő- Ország Világ,6 august 1957, anul 1, nr. 11

Galerie foto:

Centrul istoric

Vedere generală + Peisaje Valea Cernei

Vestigii + Foto vechi

De ce Baile Govora?!

Stres, agitație, poluare, ritm nebunesc…. Uitați de ele, pentru că, odată ajunși în stațiunea Băile Govora, toate acestea vor părea că fac parte dintr-o lume îndepărtată. Aici veți găsi locuri unice și condiții menite să vă ofere o relaxare totală. Și tot aici vă puteți ocupa inclusiv de refacerea dumneavoastră fizică. Stațiunea balneo-climaterică Băile Govora este recomandată de specialiști pentru binefacerile apelor minerale și ale aerului. Apa minerală, bogată în iod, sulf, bicarbonați, calciu și concentrația sănătoasă a aerului sunt secretele unei bioterapii de excepție. Stațiunea este binecunoscută pentru confort și servicii, precum și pentru frumusețea peisajelor care taie respirația oricărui călător.

Stațiunea este azi o oază de liniște și sănătate, păstrând tradiția și punând în valoare în special ceea ce natura are de oferit.

De aceea, vom depune în continuare eforturi pentru a asigura turiștilor confort, servicii de calitate, oportunități de agrement și petrecere a timpului liber.

Prin urmare,

”Luați o pauză de la viața de zi cu zi. Odihniți-vă mintea și revigorați-vă trupul în acest mic colț de rai unde apele tămăduitoare se îmbină perfect cu aerul purificat de pădurile de un verde nemărginit și unde puteți descoperi secretele bioterapiilor de excepție”. 

Vă invităm, așadar, să redescoperiți Băile Govora – o oază de liniște și sănătate!

Filmul de mai jos a fost realizat în anul 2014 și a fost finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013 în cadrul proiectului ”Dezvoltarea și consolidarea turismului în orașul Băile Govora prin promovarea potențialului turistic local”.

Este primul film de promovare a stațiunii Băile Govora în care au fost folosite filmări aeriene realizate cu ajutorul dronei și unul dintre cele mai complexe ca scenariu, regie și conținut. Filmul este, de asemenea, subtitrat în limbile engleză, franceză și germană. Versiunea în limba engleză poate fi urmărită aici … Celelalte versiuni urmează să fie încărcate în curând.

Filmul ”Băile Govora – Un popas de viata lunga!” a fost realizat în anul 1992 de Studioul Alexandru Sahia din București, finanțat de SC Băile Govora SA și este primul film de promovare a stațiunii realizat după anul 1989. Filmul a avut și versiuni în limba engleză și franceză.

Asezare geografica

Orașul Băile Govora este aşezat în partea centrală a județului Vâlcea, în zona Subcarpaților Getici ai Vâlcii, străjuit de dealurile Piscupia la sud – vest, Baba Floarea la vest, Păuşeşti şi Bârlogului la nord – vest, Huniei la nord, Tătarul şi Stogşor la est, la o altitudine de 330 – 380 m.

Băile Govora se află la 22 km distanță de reședința județului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea și 195 km față de București, capitala României. Din punct de vedere geografic, Băile Govora se găsește la intersecția paralelei de 45⁰ 5^’ 49^’’ latitudine nordică, cu meridianul de 24⁰ 9^’ 20^’’ longitudine estică.

Vecinii orașului Băile Govora sunt:

• în partea de nord – est comuna Bunești;
• în partea de nord comuna Stoenești;
• în partea de nord – vest comuna Pietrari;
• în partea de vest comuna Păușești;
• în partea de sud – vest comuna Frâncești;
• în partea de sud – est comuna Mihăești.

Orașul Băile Govora are în componență următoarele localități: stațiunea Băile Govora – reședința administrativă, localitățile Curături și Gătejești, întinzându-se pe o suprafață administrativă de 1.380 ha și având înregistrată o populație de 2.449 locuitori.

Principalele căi de acces către orașul Băile Govora sunt:

DN 67 Râmnicu Vâlcea – Horezu – Târgu – Jiu

DJ 649 Mihăești – Pietrari

DC 126 Băile Govora – Păușești

La 12 km se află Gara CFR Govora de pe linia ferată Sibiu – Piatra Olt.

Scurt istoric

„Loc mai frumos și mai deosebit ca Borsecul și împrejurimile, abia dacă mai poți visa: unde atotștiutoarea natură a avut dorința să cuprindă într-o grădină fermecată, bunăvoința dumnezeiască prin fapte și proprietăți benefice și frumoase atât pentru ochi cât și pentru corp și suflet” a scris contele Orbán Balázs despre Borsec.