TURISMUL DIN ZONA DORNELOR

COMPONENTĂ ESENŢIALĂ ÎN SISTEMUL TURISMULUI NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

Situată în inima Carpaţilor Orientali într-un culuar depresionar la 802 m altitudine staţiunea Vatra Dornei se află la intersecţia unor importante căi de comunicaţie ce fac legătura între Bucovina şi Transilvania sau Bucovina şi Moldova. Este aşezată la confluenţa Bistriţei Aurii cu principalul afluent – Dorna fiind mărginită de culmile munţilor Giumalău (nord), Suhard (nord vest) şi Călimani (sud).

Bazinul Dornelor a devenit cunoscut ca staţiune  balneară încă din a doua jumătate a sec XVIII când apele minerale din această parte a Imperiului Habsburgic  (Vatra Dornei – Candreni – Şaru Dornei), au fost studiate de Hacquette de Nurnberg.

Prima propunere de sistematizare a băilor de la Vatra Dornei s-a înaintat autorităţilor în anul 1810 de către doctor Plusch. În paralel s-a dezvoltat şi ramura de îmbuteliere a apelor minerale , astfel la Poiana Negrii în 1812 putând fi îmbuteliate 50000 de sticle pe an.

Prin modernizarea captărilor de izvoare şi a clăirilor destinate tratamentului, numărul sanatorizaţilor a crescut de la 57 de familii în 1847 la 270 de bolnavi în 1890. o nouă etapă în dezvoltarea staţiunii a început în anii 1883 odată cu refacerea şi modernizarea băilor, captarea a 7 noi izvoare de ape minerale iar în 1895 în urma audienţelor primarului Vasile Deac, la Curtea Imperială a început construcţia unor imobile ca nucleu de dezvoltare modernă a staţiunii (Stabilimentul Balnear, Cazinoul, Palatul Comunal, Izvorul Sentinela).

După 1900 populaţia ajunge la 5000 de locuitori, iar la 17 12.1907 localitatea este declarată oraş al Imperiului Austroungar.

Deşi şoseaua C-lung. Mold. – Vatra Dornei – Pasul Tihuţa – Bistriţa a fost construită încă din anii 1780 – 1785 (fiind necesară transportului fierului şi manganului din Bazinele Dornei şi C-Lungului ),  numărul turiştilor şi a sanatorizaţilor a crescut simţitor după octombrie 1902 când s-a terminat construcţia căi ferate până la Gara Mare. Următorul pas în privinţa dezvoltării transportului de călători şi implicit a staţiunii a fost definitivarea Gării Băi în anul 1910 cunoscută în acea perioadă sub numele de Gara de Vară. Acest lucru dovedeşte că autorităţile au susţinut în primul rînd dezvoltarea turismului balnear pe lângă industria extractivă şi industria lemnului ca o compomentă importantă  a economiei locale.

Un loc aparte in cadrul municipiului este ocupat de Parcul statiunii. Masuratorile efectuate au indicat parcul ca un loc cu un nivel calitativ maxim de aero-ionizare. Plimbarile in aer liber pe aleile parcului au fost considerate dintotdeauna elemental principal al tratamentului. Din anul 1847 pana in prezent Parcul a suferit multe modificari, dar actuala configurare a fost prefigurata in linii generale in prima parte a anului 1886.In vara anului 1899, data inaugurarii oficiale a statiunii balneoclimaterice, in Parc a concertat pentru prima data fanfara Regimentului de Infanterie Cernauti.

Incepand cu anii 1935 in Vatra Dornei a luat nastere o puternica miscare turistica axata pe dezvoltarea turismului activ. In acest sens s-au amenajat terenuri de sport iar in 1936 a fost editat un mic ghid al Dornei in care pe langa prezentarea statiunii si a unor agenti economici au fost enumerate si o serie de trasee turistice din masivele Giumalau – Rarau, Suhard si Calimani si adresele unor ghizi montani din zona.

Statiunea a cunoscut o perioada de regres in timpul celor doua razboaie mondiale, insa dupa 1945 a fost modernizata si dezvoltata continuu, astfel ca in 1950 statiunea era exploatata la intreaga capacitate.Pana in anul 1989 statiunea s-a dezvoltat pe toate planurile: medical, de agreement si de odihna, evidentiindu-se in lantul statiunilor balneoclimaterice printr-o paleta foarte larga de factori naturali:

• ape minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate si magneziene, feruginoase;
• mofete naturale de sonda cu o mare puritate si concentratie de CO2;
• namol de turba din Tinovul Mare,Poiana Stampei cu continut //mare de coloizi organici si acizi humici;
• ape minerale sulfuroase din zona Iacobeni;
• bioclimat tonic, stimulant, concentratie mare de aeroioni negativi.

In perioada 1990 – 1997 turismul dornean a suferit o perioada de regres in ceea ce priveste fluxul turistilor in statiune ceea ce a condus la o scadere semnificativa a investitiilor in turism.

Incepand cu anul 1997 statiunea inregistreaza o perioada de ascendenta economica, astfel ca investitiile private in domeniul turismului depasesc 300 miliarde lei,investitii facute in noi capacitate de cazare dar si in modernizarea celor existente si aducerea acestora la standarde competitive. Astfel capacitatea de cazare a crescut cu 15% iar numarul de turisti care ne viziteaza anual cu 25%

Ca o recunoastere a standardului statiunii in ceea ce priveste potentialul turistic si de agrement, a eforturilor  depuse de autoritati si agentii economici din zona, Guvernul Romaniei a hotarat prin HG 177/1999 ca Vatra Dornei sa fie atestata ca statiune turistica de interes national.

In anul 2017 statiunea Vatra Dornei beneficiaza de:

• 2600 de locuri de cazare in hoteluri de 2, 3 şi 4 stele precum şi o variata retea de pensiuni turistice si agroturistice;
• baruri, discoteci;
• 3 baze de tratament cu sectiide bai carbogazoase, impachetari cu namol, hidro terapie, sala de sport pentru medicina recuperatorie;

Muzeul de Ştiinţele Naturii din Vatra Dornei  a fost inaugurat în anul 1956.

În acest muzeu sunt prezentate vizitatorilor bogăţiile naturii din Ţara Dornelor.

În expoziţie pot fi întâlnite  familii de cerbi şi căpriori, urşi bruni, vulturul pleşuv brun, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn precum şi multe specii de păsări şi mamifere.

Muzeul Etnografic reprezintă în esenţa sa pe lângă frumuseţea portului popular al zonei şi meşteşugurile  şi  îndeletnicirile locuitorilor (creşterea animalelor, plutăritul).

În sezonul de iarnă staţiunea pune la dispoziţie turiştilor 3 partii de schi omologate in lungime de 850, 1500 si 3000 m, deservite de un tele scaun, doua teleschiuri si un baby schi, o partie de schi fond, un patinoar.

Trebuie sa amintim ca Vatra Dornei este polul plecarilor pe trasee turistice in trei masive importante: Suhard, Giumalău – Rarău, Călimani şi Bistriţei.

Reţeaua de trasee montane pe care turiştii o au la dispoziţie în Bazinul Dornelor   este de aproximativ 350 de km.. traseele sunt amenjate si patrulate periodic de către membrii formaţiei Salvamont Vatra Dornei

Diversitatea sporturilor care se pot practica la Vatra Dornei este completată din anul 2000 de o ramură nouă şi anume turismul de aventură şi al sporturilor extreme : river rafting, zbor cu parapanta , mountain bike, via -ferrata, tiroliana,  escalada. Începând cu anul 2012 s-au pus în valoare aproximativ 150 de km de trasee pentru ciclism montan.

În colaborare cu Universitatea Ştefan Cel Mare Suceava s-a inaugurat Parcul de Turism Activ – Vatra Dornei. Acest parc cuprinde 45 km de trasee de nordik walking amenajate în raza staţiunii Vatra Dornei, în formă de stea având toate caracteristicile europene ale acetui tip de activităţi.

Componenta culturală este formată dintr-un mare număr  de manifestări naţionale şi internaţionale precum: Serbările Iernii , Festivalul Naţional de Datini şi Obiceiuri Populare de Iarnă “PORNIŢI PLUGUL FEŢI FRUMOŞI” , Zilele Dornei, Festivalul Naţional al sporturilor extreme  DORNA X TREM, Festivalul naţional al Teatrelor Populare, Festivalul Naţional al Teatrelor de Păpuşi, Festivalul Naţional de Muzică Uşosră pentru Copii MUZRITM.

O completare a multiplelor ramuri ale turismului dornean este reprezentată de turismul ecumenic, Din Vatra Dornei organizându-se excursii de câte o zi la mănăstirile din Moldova, Bucovina sau Maramureş.

La ora actuală se poate vorbi de un adevărat PRODUS TURISTIC  cu marca DORNA care înglobează turismul balnear, turismul de agrement, turismul de afaceri, turismul cultural, turismul activ şi de aventură.

ALTE OBIECTIVE TURISTICE:

• MEGALITII DE LA GURA HAITII – reprezintă gravuri pe roci, urmele unor străvechi civilizaţii. Se află la aprox 25 km de Vatra Dornei, pe drumul de access s pre vechea exploatare Călimani (închisă).
• PARCUL NAŢIONAL CĂLIMANI – întins pe o suprafaţă de aprox 26.000 ha, cuprinde mai multe rezervaţii : rezervaţia geologică 12 APOSTOLI, rezervaţia de PINUS CEMBRA, rezervaţia de COCOŞ DE MESTEACĂN. Accesul auto se face pe drumul judeţean de acces către vechea exploatare Călimani (închisă) – 25 km.
• REZERVAŢIA RARĂU PIETRELE DOAMNEI- rezervaţie geologică, floră şi faună. Accesul se face 25 km pe DN 17 B pe Valea Bistriţei, apoi 13 km pe drum judeţean, sau potecă turistică (3 ore).
• MĂNĂSTIREA DE LA PIATRA TĂIETURII -28 km– aflată la aprox 1500 m altitudine în munţii Bistriţei, mănăstirea este un punct de atracţie pentru pelerinii sosiţi în staţiune. Accesul se face 20 de km pe drumul judeţean către com Panaci
• SCHITUL RARĂU – 29 km.- aşezământul monahal se află la altitudinea de 1300 în Masivul Rarău, pe drumul de acces către Pietrele Doamnei Rarău.
• REZERVAŢIA CHEILE ZUGRENI – PIETROSUL – rezervaţie geologică, floră şi faună . limitele cuprind Cheile Zugreni la altitudinea de aprox 720 m (râul Bistriţa) şi vf Pietrosul (1792 m. ) şi Pogolinul. În această zonă se află o plantă unică în lume – VULTURICA. Accesul se face 25 km pe DN 17 B pe valea Bistriţei, apoi pe traseu turistic 4 ore.
• REZERVAŢIA DE TURBĂ de la Poiana Ştampei – 25 km.

Prezentare generală:

Relaţii în teritoriu

Localitatea Sovata, una dintre cele mai renumite staţiuni balneoclimaterice din România, este situată în zona nord-estică a bazinului Transilvaniei, în extremitatea estică a judeţului Mureş. Al şaselea oraş după mărime al judeţului, Sovata se află la o distanţă de 60 km de reşedinţa de judeţ, municipiul Târgu-Mureş, fiind legat de reţeaua de localităţi a ţării prin drumul naţional DN 13-Bălăuşeri–Tg. Mureş într-o direcţie şi Odorhei–Miercurea Ciuc în cealaltă, respectiv DN 13A şi DJ 153, drum ce realizează legătura Sovata–Eremitu–Reghin.

Relieful

Asezată la poalele munţilor Gurghiului, pe valea Târnavei Mici, cu un potenţial balnear si terapeutic recunoscut în ţară si în afara hotarelor ţării, orasul Sovata reprezintă unul din elementele principale care recomandă judeţul Mures ca destinaţie turistică. Unitatea aparţine depresiunilor de tip subcarpatic din estul Podisului Târnavelor, depresiuni care fac legătura cu lanţul eruptiv Gurghiu – Harghita. Situat la o altitudine medie de 500 m, localitatea este mărginită la vest de dealul Becheci cu altitudine de 1078 m, la nord este încadrată de Dealul Ciresul (956 m), iar spre est de Dealul Stejarului (649 m), Dealul Capela ( 715 m ), Dealul Mic şi Muntele de Sare la nord-est. Dealurile împădurite care înconjoară localitatea sunt dominate de Masivul Saca (1777 m) aparţinând Munţilor Gurghiului. Pâraiele izvorâte din acest masiv, Sovata si Sebes, mărginesc localitatea spre sud si spre nord-est.

Reţeaua hidrografică

Principalul colector al reţelei hidrografice din zona localităţii Sovata este râul Târnava Mică, care izvorăşte din munţii Harghitei şi este afluentul râului Mureş. Orasul Sovata s-a dezvoltat în amonte de confluenţa pârâului Sovata cu Târnava Mică, pe valea pârâului Sovata si afluenţi, cât si pe valea pârâului Sebes şi Iuhod, pârâuri care confluează cu râul Târnava Mică la sud de localitate.

Reţeaua hidrografică este foarte deasă, cu debite permanente si caracter puţin torenţial. Pârâul Sovata şi Sebeş culeg apele pâraielor cu debit mic permanent, apele provenite din torenţi şi apele de şiroire din zona băilor şi partea nordică a oraşului. Afluenţi de mică lungime a Pârâului Sovata sunt pâraiele Săcădat, Răchitiş, Restad, Sărat şi Vâlceaua Băilor.

Un aspect deosebit al reţelei hidrografice îl reprezintă existenţa lacurilor sărate pe teritoriul actual al staţiunii balneoclimaterice, lacuri care au luat naştere datorită faptului că oraşul este aşezat în întregime pe un masiv de sare.

Lacurile sărate de origine carstosalină (dizolvarea sării si tasarea materialului de deasupra) formate pe diapirul de la Sovata sunt lacurile Rosu, Verde, Ursu si Alunis (drenate de Pârâul Sărat), la care se adaugă si bazinetele izolate ce au la origine doline de dizolvare si tasare: Lacul Mierlei, Lacul Serpilor (actualmente o mlastină eutrofă) si Lacul Paraschiva (colmatat). Singurul lac de origine antroposalină este Lacul Negru, situat în partea sudică a Muntelui de Sare.

Date climatice

Trăsăturile climatice ale zonei sunt o consecinţă a poziţiei sale în centrul Transilvaniei, fapt care încadrează acest teritoriu în subprovincia climatic temperat-continental moderată, definită de circulaţia şi caracterul maselor de aer din Vest şi Nord-Vest.

Staţiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5°C) si ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5°C), temperatura medie anuală fiind de 7,5 °C. Numărul zilelor de vară oscilează între 60 – 85. Zilele tropicale sunt puţine, astfel că abia se însumează 18 zile din cursul unui an. Din cifra menţionată 6 zile revin exclusiv lunii august. Numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ este de 127. Numărul cel mai mare de zile cu îngheţ aparţine lunii februarie.

Precipitaţiile – cantitatea medie multianuală de precipitaţii atmosferice se situează în jurul valorii de 750 mm, cu valori maxime în perioada aprilie- iulie. Cantităţile medii din luna iulie se încadrează între 80-180 mm, iar în luna ianuarie între 30-50 mm. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 130, iar cel de zile cu strat de zăpadă de 70.

Regimul eolian este moderat, cu viteza medie de 10 m/s. Anual se înregistrează 113 zile cu vânt, dar numai 9 zile în care viteza vântului depăşeşte 35km/h. Direcţia predominantă a vânturilor este dinspre NE şi NV, primăvara fiind vânturi frecvente şi din direcţia SE.  Aerul este curat, foarte bine oxigenat, conţinând în cantităţi mare ioni negativi.

Populaţie

Conform datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică, la data de 1 iulie 2010 populaţia oraşului Sovata împreună cu localităţile componente a totalizat 9880 de locuitori.

La data ultimului recensământ al populaţiei, grupul populaţiei tinere (între 0 - 19 ani) a înregistrat un procent de 25 % raportat la totalul populaţiei. Grupul persoanelor aflate în prag de pensionare reprezintă 17% din populaţia localităţii, iar grupul celor cu vârstă activă este de 58%.

Structura pe sexe a populaţiei arată o majoritate a femeilor, la data recensământului din 2002 numărul locuitorilor de sex feminin reprezentând 51,01 % din populaţie. Etnia maghiară este prezentă într-un procent de 90,1 % raportat la numărul total al populaţiei, grupul etniei românilor constituie 7,82 % din totalul populaţiei, iar cea a rromilor de aproape 2 %.

Scurt istoric

Prima menţiune a aşezării datează din 13 septembrie 1578, anume în actul privilegial al principelui Cristofor Bathory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata, act confirmat mai târziu şi de Sigismund Bathory - “Confirmatio Assecurationis possessionis Zowatha”. În plângerea datată din anul 1581 adresată lui Bathory Istvan, principele Transilvaniei şi Regele Poloniei, şambelanul salinelor din Ţinutul secuiesc face referire la existenţa unui număr de 16 familii pe Câmpul Soveţii. Populaţia micii aşezări, format iniţial din paznicii exploatărilor de sare şi familiile lor, a sporit încet, ajungând de la 16 familii menţionate în documente istorice datate din anul 1602 la un număr de 400 familii aşa cum reiese din însemnările călătorului Orban Balazs care a vizitat localitatea în anul 1860. Ocupaţia de bază a populaţiei era exploatarea pădurilor, agricultura, creşterea animalelor şi cărăuşia, prima întreprindere industrială din localitate fiind tot una forestieră.

Apele izvoarelor şi lacurilor sărate erau folosite pentru băi încă din vremurile premergătoare secolului al XVIII–lea, apele sărate fiind utilizate iniţial mai ales de către populaţia locală, mai târziu au apărut însă şi vizitatorii înstăriţi, mica aristocraţie începând să-şi construiască rezidenţe de vară proprii la poalele muntelui de sare încă de la începutul anilor 1840.

În 1872 au fost puse bazele primei băi publice din localitate, denumită “Gera”, autorizată ca şi baie terapeutică în 1876. Staţiunea de Jos s-a dezvoltat în jurul acestei băi la foarte scurt timp după constuirea acesteia, localitatea însăşi cunoscând o dezvoltare nemaiîntâlnită în istoria sa de peste trei secole. În numai câteva decenii numărul locuitorilor săi s-a triplat, în jurul staţiunii au apărut zeci de vile, aşezarea fiind atestată oficial ca staţiune balneară în 1884, devenind un centru balnear de interes zonal cunoscut de locuitorii oraşelor şi comunelor din apropriere.

În perioada 1875-1881 a luat naştere Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat helioterm din Europa, în urma prăbuşirii terenului deasupra unei dizolvări subterane enorme şi acumulării apei a două pârâiaşe în golul rezultat. În urma efectuării unor studii complexe asupra proprietăţilor curative a apelor noului lac situat într-un peisaj pitoresc, fondatorul staţiunii moderne - Sofalvi Illyes Lajos - s-a decis asupra valorificării resurselor naturale unice, Staţiunea de Sus fiind întemeiată oficial în anul 1900. În 1902 el a cumpărat şi Băile Gera, unificând astfel cele două băi. Anii premergători primului război mondial au însemnat o perioadă de dezvoltare dinamică, Sovata ajungând în rândul celor mai renumite şi vizitate staţiuni balneare din Transilvania. În anul 1905, linia ferată care ajungea până la Sărăţeni a fost prelungită până la Praid, facilitându-se astfel legătura Sovatei cu zone mai îndepărtate. În 1908 s-a introdus apa curentă şi s-a trecut la canalizarea staţiunii.

După stagnarea din timpul primului război mondial, Sovata a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate, devenind în perioada interbelică cea mai cunoscută staţiune cu băi sărate din România, fiind vizitată în repetate rânduri de familia regală. În 1926 s-a introdus lumina electrică în staţiune, iar în 1925 datorită solicitărilor de tratamente reumatologice şi ginecologice, au fost construite baze de tratament lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru. Până în 1939 peste 100 de vile au fost construite de către investitori particulari.

Al doilea război mondial a adus o altă perioadă de stagnare, urmată de instaurarea regimului socialist : naţionalizarea pădurilor, întreprinderilor industriale şi a micilor ateliere meşteşugăreşti, precum şi a vilelor şi dotărilor balneare din staţiune.

În anul 1952, când localitatea a fost declarată oraş (datorită în primul rând notorietăţii sale de staţiune balneoclimaterică ), doar staţiunea propiu-zisă prezenta semne de urbanizare (reţea de apă, canalizare, electricitate)– acestea neafectând viaţa locuitorilor din comună. Situaţia urma să se schimbe în anii 1960, când s-au efectuat lucrări de extindere a reţelelor de apă, canalizare, electricitate pe teritoriul întregii localităţi, asfaltarea principalelor străzi şi amenajarea trotuarelor de-a lungul lor, precum şi asigurarea iluminatului public.

Între anii 1960-1980 staţiunea a beneficiat de dotări investiţionale majore, fiind construite 5 hoteluri şi o nouă bază de tratament, care i-au permis dezvoltarea capacităţii turistice la cote maxime, creându-se astfel numeroase locuri de muncă în sectorul serviciilor.

După 1990, staţiunea şi implicit şi oraşul au fost marcate de perioada de tranziţie, dotările din zona balneară fiind afectate de evidentul proces de îmbătrânire morală, favorizat şi de legislaţia din domeniul turismului, reperele activităţii economice din oraş complementare celor dezvoltate de staţiune, cunoscând un amplu proces de restructurare concomitent cu transferul de proprietate.

Perioada de după anul 2000 se caracterizează prin solicitări masive de construire de cabane şi case de vacanţă, dezvoltându-se în mod spontan microzone cu case de vacanţă sau dotări turistice de capacitate mică şi medie aparţinând preponderent sectorului privat.

Anul 2006 a marcat începutul unor investiţii majore în infrastructură : reabilitarea drumurilor urbane ale staţiunii şi a aleilor din jurul lacurilor sărate, reabilitarea şi extinderea retelei de apă şi canalizare, modernizarea uzinelor de apă şi a staţiei de epurare.

Turismul:

Funcţiunea turistică este de fapt funcţiunea de bază a localităţii Sovata – datorită existenţei staţiunii balneoclimaterice cu profil permanent situată într-un cadru natural deosebit de valoros şi cu resurse naturale remarcabile.

Folosirea apei sărate din această zonă la vindecarea unor boli datează încă din vremea romanilor.

Există 5 lacuri sărate cu calităţi curative în Sovata:

-         Lacul Ursu cu o suprafaţă de 46.000 mp;

-         Lacul Aluniş cu o suprafaţă de 9.000 mp;

-         Lacul Negru cu o suprafaţă de 3.700 mp;

-         Lacul Roşu cu o suprafaţă de 2.100 mp;

-         Lacul Verde cu o suprafaţă de 500 mp.

Cel mai mare dintre acestea este Lacul Ursu. Cea mai importantă caracteristică a acestui lac o constituie stratificaţia apelor conformă cu densitatea, cu concentraţie de săruri, fapt care a permis apariţia fenomenului de heliotermie.

Valoarea terapeutică a staţiunii Sovata s-a impus atenţiei generale încă din secolul trecut.În 1876 s-a primit autorizaţia ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884, Sovata a fost atestată oficial staţiune balneară.

Primele stabilimente au apărut după anul 1879, în zona Lacului Ghera, iar prima staţiune propriu zisă a fost fondată de Veress József.După obţinerea atestării ca staţiune balneară, a fost înfiinţată staţiunea Sovata de Sus, adică staţiunea de azi. În 1902 s-a obţinut autorizaţia ca apa sărată a lacurilor şi izvoarelor să fie folosite în scopuri terapeutice. În anii următori, staţiunea s-a dezvoltat treptat. Au fost construite hoteluri, restaurante şi pensiuni, dar despre o reală dezvoltare poate fi vorba începând din 1925, când datorită solicitărilor de tratament reumatologic şi ginecologic au fost construite vile şi bazele de tratament de lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru.

În 1932, în staţiune existau patru hoteluri şi 110 vile, cu 1600 camere şi 2600 paturi, activitatea fiind sezonieră, între 15 mai şi 30 septembrie. Perioada celui de-al doilea război mondial a însemnat o stagnare în dezvoltarea staţiunii. Astăzi însă, Staţiunea Sovata este una dintre cele mai vizitate staţiuni balneoclimaterice din România, bucurându-se de renume şi peste hotare.

Staţiunea actuală se compune dintr-un amestec al construcţiilor din secolul trecut tradiţionale pentru staţiune, complexul hotelier cu grad de confort adaptat anilor 1980, dotări răspândite în plantaţia bogată de multe ori spontană rămasă din vechea pădure.

Zona de cazare şi de tratament cuprinde în primul rând zona înconjurătoare Lacului Ursu, a Lacului Negru şi este de fapt inima staţiunii. În ipoteza realizării de noi investiţii trebuie avut grijă de repartizarea uniformă a punctelor de atracţie în teritoriu şi de evitarea supraaglomerării, efectul de suprasolicitare a potenţialului natural conducând la pierderea prin uzură a valorii existente.

În perioada de după 1990, activitatea turistică a încercat să se integreze economic în tranziţie, cu eforturi din ce în ce mai mari, datorită îmbătrânirii morale a fondului construit pentru care înscrierea în categoriile de confort contemporan ar fi necesitat investiţii din ce în ce mai mari.

Construcţiile noi în domeniu se remarcă totuşi printr-o adaptare estetică şi de confort la standardele actuale.

Serviciile de balneofizioterapie se bazează pe apa sărată curativă şi nămolul extras ale lacurilor sărate.

La Sovata există 4 baze de tratament, din care unul dotat şi înzestrat conform standardelor europene, cu asigurarea tratamentului la nivelul celui practicat la aceeaşi standarde.

Oferta turistică se limitează la serviciul de balneofizioterapie, piscină, cazare, dar resursele naturale, lacul heliotermic, peisajul de o frumuseţe rară conferă condiţii pentru o dezvoltare spectaculoasă. Pe lângă balneofizioterapie şi turismul de sezon există posibilităţi reale pentru dezvoltarea turismului montan, a sporturilor de iarnă, iar în zona periferică a oraşului, se poate practica agroturismul.

Datorită perioadei de privatizare  a unităţilor existente principalele unităţi de cazare sunt societăţi comerciale cu capital privat.

Rezervația naturală Lacul Ursu

Descriere generală:

Aria protejată “Lacul Ursu şi arboretele pe sărături” este amplasată pe teritoriul intravilan al oraşului Sovata, în staţiunea turistică. Aria este definită ca rezervaţie naturală de interes naţional conform Legii 462/2001- privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, corespunzând categoriei IV IUCN (Internaţional Union for Conservation of Nature). Suprafaţa ei este de 79 ha, din care 73,3 ha pădure şi 5,7 ha suprafeţe acvatice. Are ca obiective de conservare şi protecţie lacurile Ursu, Aluniş, Roşu, Verde, Mierlei şi Paraschiva, respectiv pădurea situată pe substraturile saline adiacente acestor lacuri. Aria protejată se află în custodia Primăriei Oraş Sovata şi Direcţia Silvică Mureş – Ocol Silvic Sovata.

FLORA

Stratul subţire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă care acoperă masivul de sare face posibilă existenţa pădurii seculare cu vegetaţie foarte bogată. Coexistenţa sării, a solului sărat si a pădurii este un fenomen rar întâlnit, întrucât terenurile sărate sunt de regulă pustii, cu vegetaţie halofită slab dezvoltată.

În stratul relativ subţire de sol se ancorează rădăcinile speciilor lemnoase cele mai des întâlnite: stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea) – în proporţie de 37.61%, fagul (Fagus syilvatica) – 26.41%, carpenul (Carpinus betulus)-34.25%. În anumite locuri întâlnim si molizi (Picea abies)-1.71% cât si pini (Pinus silvestris, Pinus nigra). Molizii dar şi exemplarele foioase ajung la dimensiuni considerabile, astfel nu sunt rare exemplare de stejar cu dimensiuni de peste 1 m diametru si molizi cu diametru de peste 60-70 cm.

Surprinzător de bogată si abundentă este şi vegetaţia ierboasă a pădurilor. În luna iulie solul este acoperit în proporţie de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Alături de speciile obisnuite, ca Urtica dioica, Chelidonium majus, Taraxacum officinale, Gallium sp., Veronica sp., etc remarcăm si prezenţa unor flori endemice, ca lăptucul oii (Telekia speciosa - endemism intracarpatin) şi specii rare, ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) si crinul de pădure (Lilium martagon).

Alte specii lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: ciresul sălbatic (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mărul pădureţ (Malus sylvestris), cornul (Corus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Coryllus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). Dintre speciile lemnoase căţărătoare amintim curpenul (Clematis vitalba) si iedera (Hedera helix).

FAUNA

Fauna este caracteristică pădurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii. În zonele adiacente se pot întâlni carnivorele mari: ursul (Ursus arctos arctos L), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx). Căpriorul (Capreolus capreolus) pătrunde frecvent pe teritoriul arie protejate, cerbul comun (Cervus elaphus) găsindu-se în zonele adiacente. Alte specii ce se regăsesc în această zonă: mistreţul (Sus scrofa), bursucul (Meles meles), jderul de copac (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisica sălbatică (Felis sylvestris), etc.

Ornitofauna este bogată, putând întâlni speciile comune ca mierla (Turdus merula), Oenanthe oenanthe, piţigoi (Parus sp), Nucifraga cariocatactes, Coracias garullus, Cuculus canorus, iar dintre răpitoare Buteo buteo, Pernis apivorus, etc.

LACURI

Lacul Ursu Este cel mai mare lac sărat, heliotermal din România, cu o suprafaţă de 40.235 mp, circumferinţa de 1180 m şi o adâncime maximă ce depăşeşte 18 m. S-a format în în perioada 1875-1880 în urma unor complexe evenimente geologice, meteorologice şi hidrologice, prin dizolvarea treptată a masivului de sare de către apele a două pâraie (Auriu şi Criş-Topliţa), urmată de surparea terenului. Golul rezultat a fost umplut de cele două pârâiaşe, într-o perioadă de aproximativ 5 ani luând naştere actualul lac având formă asemănătoare unei piei de urs întinse, de unde a căpătat şi denumirea sa.

Apa dizolvă în continuare sarea din masivul de sare, astfel salinitatea Lacului Ursu prezintă o variaţie mare în funcţie de adâncime: 0-2 m până la 100 g/l , de la 2 m până la fundul apei 220-300 g/l. Apa dulce a pârâurilor Auriu şi Topliţa, având densitatea specifică mai redusă decât apa sărată, se menţine la suprafaţă şi acţionează ca izolator termic: permite penetrarea radiaţiilor solare care încălzesc straturile de apă sărată din interior, dar totodată previne pierderea căldurii acumulate, acest fenomen fiind cunoscut sub denumirea de heliotermie.

Lacul Aluniş

Se situează la o distanţă de 60 m de limita vestică a Lacului Ursu. Geneza acestui lac este strâns legată de cea a Lacului Ursu: surplusul de apă din Lacul Ursu s-a scurs spre vest, într-o altă dolină carstosalină, care prăbuşindu-se, a dat naştere Lacului Aluniş. Suprafaţa lacului este de 0,37 ha, adâncimea maximă de 6,4 m, oglinda apei se află cu cca. 4 m sub nivelul Lacului Ursu. Surplusul de apă al lacului se scurge prin Valea Frumoasă şi Pârâul Sărat, ajungând în pârâul Sovata. Concentraţia de sare este mai redusă, totodată şi fenomenul heliotermiei este mai slabă, aici neexistând stratificarea apei caracteristic Lacului Ursu.

Lacul Roşu şi Lacul Verde

Lacurile Roşu şi Verde sunt situate în partea nord-vestică a Lacului Ursu, într-o vale lungă de aprox. 120 m. Aceste două lacuri, legate între ele, au luat naştere în urma dizolvării superficiale intense a masivului de sare pe locul unor doline. Lacul Verde are o suprafaţă de 0,14 ha şi adâncime maximă de 2,1 m, Lacul Roşu situat imediat în aval are dimensiuni mai reduse cu o suprafaţă de 0,029 ha şi adâncime maximă de 1,05 m.

Cele două lacuri sunt alimentate dintr-un izvor sărat din apropiere, iar surplusul lor de apă se scurge în Lacul Ursu, constituind sursa de apă sărată al acestuia. Denumirea Lacului Roşu provine de la prezenţa oxizilor de fier, abundenţi în structura sedimentară aferentă. De asemenea, nu este exclus faptul ca toponimul să fie derivat şi din asocierea cu abundenţa de crustacee (Artemia salina) ce îl populează în sezonul estival.

Lacul Paraschiva

Situat la nord de Lacul Ursu, lacul Paraschiva s-a format în anul 1980, în urma acumulării de precipitaţii în mijlocul unei doline de sare. Stratul sedimentar al lacului este atât de gros, încât apa adunată nu a atins substratul de sare, astfel aceasta este un lac dulcicol. A fost amenajată pentru pescuit sportiv, fiind populată cu peşti.

Lacul Mierlei

Este cel mai tânăr lac sărat, luând naştere la începutul anilor 1950 într-o dolină de sare. Aflat în mijlocul pădurii, lacul are o suprafaţă de 0,147 ha şi adâncime maximă de 1,85 m, fiind alimentat de câteva izvoare sărate de mici dimensiuni.

MUNTELE DE SARE

În zona cuprinsă între văile p.Răchitiş şi Vâlceaua Băilor, sarea ca rocă masivă de zăcământ de pe fundul depresiunii Transilvaniei, se apropie şi chiar străbate la suprafaţă datorită forţelor geologice. Formaţiunea geologică denumită Muntele de sare se află în imediata apropiere a Lacului Roşu, în partea nord-vestică a acestuia. În urma infiltraţiilor de apă şi a ploilor torenţiale, depozitele deluviale din această parte a masivului au fost afectate de alunecări de teren superficiale, în urma căruia a fost decopertat versantul, blocuri de sare apărând în lumina zilei. Ca urmare a solubilităţii ridicate a sării, apele de precipitaţii au săpat mii de şanţuri separate de creste mai mult sau mai putin late, numite de specialişti lapiezuri.

Galerie foto:

Despre Staţiunea Covasna

Atestată documentar în anul 1548, localitatea Covasna avea în anul 1567, 61 de case. În prezent, oraşul se întinde pe 15.800 hectare (din care 796 hectare de teren intravilan), de la râul Negru din şes până la vârful Lăcăuţi (1.777m), având 11.207 locuitori (2002), dintre care etnici maghiari 66,58 %, români 32,03 %, alte nationalitaţi 1,38 %. Pârâul Covasna împarte staţiunea în două. Aşezarea propriu-zisă este compusă din oraşul Covasna şi satul Voineşti, astăzi cartier al oraşului. Tot de oraş aparţine şi satul Chiuruş, aflat la 2,5 km către sud, locul de naştere al savantului orientalist Körösi Csoma Sándor. 

Staţiunea Covasna beneficiază de resurse turistice importante, cu precădere naturale. Varietatea resurselor hidrominerale şi carbogazoase, cu mare valoare terapeutică, a impulsionat atât dezvoltarea turismului balnear, cât şi a turismului montan, inclusiv cel de scurtă durată, de sfârşit de săptămână. Pe teritoriul staţiunii sunt valorificate izvoarele de apă minerală carbogazoasă, bicarbonatată, clorurat-sodică, feruginoasă, calcică, magneziană, hipotonă şi hipertonă. 

 
Pentru explicarea numelui localităţii, au fost create mai multe teorii, cea mai plauzibilă fiind însă originea slavă a denumirii: în limbile slave, "cvasna" inseamnă "acru", posibilă referire la apele minerale acide (cu dioxid de carbon). Această variantă este susţinută de frecvenţa mare în zonă a numelor de origine slavă: Lisnău, Boroşneu, Dobolii, Păpăuţi, Cernat etc.

Oraşul Covasna este cunoscut şi sub denumirea de „Staţiunea celor 1000 de izvoare de sănătate", datorită climatului blând, a aerului puternic ionizat negativ, a cadrului natural deosebit de pitoresc. Resursele naturale curative sunt valorificate în bazele de tratament active, pe întreaga durată a anului. În 1882, apa minerală provenită de la izvorul Horgasz a fost medaliată la Trieste.

Poziţie geografică

Oraş balnear de interes naţional şi una dintre cele mai importante staţiuni balneoclimaterice din ţară, Covasna este situată în curbura Carpaţilor Orientali, partea sud-estică a judeţului cu acelaşi nume, la o distanţă de 35 km de oraşul Sfântu Gheorghe, 19 km de Târgu Secuiesc, 60 km de Braşov şi 250 km de Bucureşti. Oraşul este deservit de calea ferată Braşov-Breţcu. 

Staţiunea Covasna beneficiează de resurse turistice importante, cu precădere naturale. Numărul şi varietatea resurselor hidrominerale şi carbogazoase, cu mare valoare terapeutică, conduc către dezvoltarea continuă a turismului balnear, ca principală activitate turistică din oraş.

Relief

Covasna este situată la o altitudine de 550 - 640 m de la nivelul mării, în zona submontană a Carpaţiilor de Curbură, înconjurată de Munţii Covasnei (Vrancei). Peisajul cu ''dealurile'' verzi oferă posibilitatea excursiilor, drumeţiilor, picnicurilor etc. Datorită reliefului foarte variat din zona Covasnei, se pot practica diverse tipuri de turism, cum ar fi turismul de vânătoare, traseele de mountain-bike, caiac-canoe, schi, alpinism. O destinaţie deosebit de frumoasă este Comandău, aflat la numai câţiva kilometri de oraş, de unde se poate ajunge pe Vf. Lăcăuţi, situat la o altitudine de 1.777m, fiind cel mai înalt vârf din judeţ. Iarna se poate schia, localitatea fiind dotată cu schi-lift şi echipament adecvat. 

Alte înălţimi importante şi care prezintă interes în zonă sunt: Dealul Pilişce (920m), Vf. Şiclău (1113m), Dealul Gecse (569m), Pilişul Covasnei (1360m), Chiuzul Păpăuţului. 

Partea de est submontană a văii Covasnei poartă numele de Valea Zânelor şi este traversată de o cale ferată îngustă care ajunge până la planul înclinat. 

Clima

Covasna are un climat de depresiune intramontană, cu veri răcoroase şi ierni reci. Temperatura medie anuală este de 7°C. Media lunii iulie este de cca. 17°C, iar a lunii ianuarie, aproximativ -5°C. Precipitaţiile medii anuale ating 600 l/mp2, cele mai reduse înregistrându-se în luna febriarie, iar cele mai însemnate în lunile mai-iunie.

Staţiunea este adăpostită de curenţi şi vânturi puternice, datorită culmilor împădurite din împrejurimi. În staţiunea Covasna, se simte şi briza de munte, care provine din diferenţa de temperatură şi presiune atmosferică între munţi şi depresiuni.

Autobus

Cu microbuzele firmei ECOSIL puteţi călători pe ruta Covasna - Sfântu-Gheorghe, Covasna - Braşov.

Programul complet al autobuzelor şi alte detalii le puteţi găsi accesând pagina web:  www.ecosil.ro.

Tren

În Covasna se poate ajunge cu trenul din direcţia Braşov - Sfântu-Gheorghe, până la staţia Covasna. Trenul circulă pe ruta Sfântu-Gheorghe - Breţcu.

Pentrul mersul trenurilor, vă rugăm să consultaţi rubrica "detalii".

Balta Dracului

Balta Dracului

Simbol al oraşului Covasna, Balta Dracului este o erupţie de noroi şi gaze (oxizi de carbon şi sulf), deschisă pentru public în 1881 şi folosită iniţial pentru tratament, oraşul intrând astfel în rândul staţiunilor balneoclimatice. Conform tradiţiei, în anii 1700, acest fenomen al naturii era mai spre nord, dar în mod enigmatic s-a mutat în centru, lăsând în vechiul său loc un frate mai mic, "Mica Balta a Dracului". După opinia geologilor, Balta Dracului este o emanaţie de dioxid de carbon: apa minerală izvorată din adâncuri şi cea freatică sunt menţinute de gaze în vârtej, colcăind. În secolul al XIX-lea s-au produs mai multe erupţii: în 1837, 1857, 1864 şi 1885, cea mai mare fiind în anul 1837. În prezent, vulcanul Balta Dracului este complet inofensiv, ultima mare erupţie având loc în 1984.

Statuia lui Kőrösi Csoma Sándor şi Casa Memorială din Chiuruş

Bustul lui Körösi Csoma Sándor se află în faţa Casei de Cultură orăşenescă Covasna. Este ridicat în memoria celebrului călător orientalist, fondatorul Tibetologiei, cel care a plecat pe jos, din satul său natal, în căutarea originilor poporului maghiar, considerată a fi undeva în Asia Centrală. Acest maghiar remarcabil a ajuns la graniţa de vest a Tibetului, dedicându-şi restul vieţii studiilor tibetane.

El a fost primul om care a realizat un dicţionar tibetan-englez şi a contribuit semnificativ la cunoaşterea acestei civilizaţii atât de puţin cunoscute până la aceea dată. A murit acolo, la poalele Himalayei şi este înmormântat tot acolo, în oraşul Darjeeling, India.

În Chiuruş, satul natal a lui Körösi Csoma Sándor, se poate vizita Casa Memorială Kőrösi Csoma Sándor.

Planul Înclinat - Şiclău
Monument tehnic unic în Europa, situat în zona Văii Zânelor, planul inclinat sau Şiclăul cum este numit de localnici, a fost construit din iniţiativa lui David Horn, de către inginerul Emil Lux în 1886. 

Obiectivul a fost terminat de către baronul Groedel. Acest plan înclinat folosea forţa gravitaţiei pentru a transporta vagoanele încărcate cu lemne pe o pantă, fără a utiliza alte surse de energie. Cu toate că a funcţionat din anul 1889, inaugurarea oficială a avut loc în 1890. Macheta acestui monument tehnic excepţional a fost prezentată la expoziţia universală din 1896. Volumul de material lemnos transportat pe vremea când planul înclinat funcţiona la întreaga sa capacitate se apropia de 30 de vagoane, a câte 10 metri cubi.

Momentan, planul înclinat nu funcţionează, poate fi doar vizitat, iar pe sectorul de cale ferata Covasna - Subşiclău (Planul Inclinat), de vineri până duminică,  circulă o mocăniţă (locomotivă cu aburi), care este folosită pentru agrement. 

Cetatea Zânelor

Cetatea Zânelor este o veche cetate dacică situată pe un pisc montan, în apropierea oraşului Covasna, în partea superioară a Văii Zânelor. În prezent, sunt vizibile zidurile scoase la iveală de către arheologi prin săpături. Cercetările efectuate aici au scos la iveală numeroase fragmente de ceramică şi monezi datând din perioada dacică şi romană. Cercetătorii cred însă că cetatea a fost construită şi locuită cu mult înainte de acea perioadă.

Traseul până la cetate durează aproximativ 2 ore şi se poate parcurge pe câteva drumuri forestiere, cu porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţie fizică neadecvată.

Muzee din judeţ

Muzeul Naţional Secuiesc

Muzeul este deschis vizitatorilor din 1875. Ca instituţie ştiinţifică, Muzeul Naţional Secuiesc şi-a propus cercetarea şi prezentarea comunităţii şi a memoriei culturale regionale din Ţinutul Secuiesc. Data care figurează în ştampila muzeului, 1879, reprezintă anul în care instituţia a devenit bun public al comunităţii secuieşti. În prezent funcţionează ca muzeu regional finanţat de Consiliul Judeţean Covasna şi constituie un important obiectiv turistic atât al judeţului, cât şi al întregului Ţinut Secuiesc.
Clădirile Muzeului, proiectate de Károly Kós, aflate pe strada cu acelaşi nume din municipiul Sfântu Gheorghe, găzduiesc biblioteca, secţia de ştiinţele naturii, cea de arheologie-istorie şi cea de etnografie. http://www.sznm.ro

Galeria de Artă „Gyárfás Jenő”, Sfântu Gheorghe

Ca secţie autonomă de artă plastică, cu sediul în clădirea „Bazarului” din centrul oraşului, Galeria gestionează şi expune sculpturi şi grafică din sec. XIX–XX. Expoziţia de bază, „Panteon”, conţine opere de Miklós Barabás, Jenő Gyárfás, Albert Nagy, Imre Nagy, artiştii coloniei de artă de la Baia Mare, Nándor Lajos Varga, Hans Mattis-Teutsch, Imre Baász, Sándor Plugor.

 Muzeul Breslelor din Târgu Secuiesc

Găzduieşte colecţii şi expoziţii valoroase din istoria oraşului, a breslelor şi a meşteşugurilor. Alături de utilaje de intervenţie a pompierilor din sec. XIX–XX, Muzeul Breslelor se laudă şi cu o celebră colecţie de păpuşi în port popular, „Zsuzsi şi Andris”, (peste 350 exponate). Specialiştii Muzeului au făcut un punct de atracţie al oraşului şi din Studioul foto „Bogdan” de la sfârşitul sec. al XIX-lea, unde se lucrează numai la lumină naturală.

Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat

Acest muzeu etnografic în aer liber prezintă patrimoniul de arhitectură populară din judeţul Covasna, inclusiv stâlpi funerari de piatră şi de lemn, respectiv meşteşuguri populare tradiţionale şi valoroase expoziţii de artă populară şi de istorie locală. Colecţiile de maşini agricole şi de sobe din fontă sunt unice în felul lor. Muzeul este vestit şi datorită şcolii populare de artă, organizată de instituţie.

Muzeul Depresiunii Baraolt din oraşul Baraolt

Gestionează şi expune mărturii din domeniul istoriei mineritului şi breslelor, precum şi colecţii de istorie locală. Deţine piese rare din produsele glăjăriilor din Ţinutul Secuiesc şi ale olarilor din Bazinul Baraolt. În prezent, se lucrează la expunerea corespunzătoare a scheletului de mastodont, de trei milioane de ani, descoperit recent în cariera de lignit de la Racoşul de Sus.

Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala

Prezintă o colecţie unică din arta populară a maghiarilor din Moldova şi despre viaţa cotidiană a acestor comunităţi. Porturile populare, produsele meşteşugăreşti, interioarele tradiţionale mobilate caracteristic ne dau şansa să aruncăm o privire asupra modurilor de trai a comunităţilor din satele ceangăieşti. Alături de această expoziţie, o veche casă secuiască găzduieşte şi o bogată colecţie de etnografie şi istorie locală din Zăbala.

Muzeul Carpaţilor Răsăriteni

Cercetările din domeniile istoriei, arheologiei și etnografiei desfășurate de-a lungul timpului au dus la formarea și îmbogățirea patrimoniului național administrat de muzeu, care în prezent se ridică la circa 17.000 de poziții inventariate. Deși până în prezent accentul s-a pus pe salvarea și conservarea patrimoniului material mobil, muzeul își concentrează tot mai mult eforturile pe salvarea patrimoniului imaterial, aflat în pericol iminent de dispariție.

 Factori de cură balneară

• Apele minerale carbogazoase, bicarbonate, clorurosodice, iodobromurate, feruginoase, arsenicale, uşor sulfuroase cu o mineralizare totală de 3.2-22.4g/l pe care le aplicăm sub formă de cură externă ca băi şi sub formă de cură internă ca ape buvabile, apele minerale de la Covasna, sunt foarte bogate în acid carbonic de origine vulcanică (2.5 g/l);

• Mofetele: emanaţii de gaze naturale în principal bioxid de carbon 80-90%;

• Aerul puternic ozonat bogat în ioni negativi pe care îl aplicăm în cadrul curei de teren.

Mecanismul de acţiune

Mecanismul de acţiune al băilor şi mofetelor este în primul rând vasodilataţia periferică prin acţiunea directă a bioxidului de carbon asupra vaselor mici din tegument (capilare, arteriole) ceea ce duce la încălzirea tegumentului, dar şi vasodilataţia sistemică (musculară, cerebrală) prin inhalarea unei mici părţi din bioxidul de carbon din mofetă (2.5-9%), care pătrunzând în torentul circulator, se dizolvă în plasmă şi produce vasodilataţie în musculatura scheletică şi curculaţia cerebrală. Acest experiment prin care s-a dovedit şi vasodilataţia sistemică s-a făcut chiar la mofeta de la Hotelul Dacia din Covasna (metoda Clearence xenon 133) şi s-a constatat o creştere a fluxului muscular scheletic cu 40% şi o creştere a fluxului cerebral cu 75%. La baia CO2 se mai adaugă efectul mecanic al bulelor de CO2 (micromasaj) şi efectul termic al apei.

Prin aceste efecte vasodilatorii scade tensiunea arterială, se îmbunătăţeşte activitatea inimii prin scădere presarcinii, creşte circulaţia periferică şi sistemică, se îmbunătăţeşte capacitatea de rezistenţă la efort şi creşte capacitatea de concentrare.

Indicaţii

1. Afecţiuni cadiovasculare ca HTA esenţială st. 1 şi 2.; sechelari de la AVC; cardiopatia ischiemică cronică dureroasă şi nedureroasă;  sechelarii de infarct miocardic la minimum 3 luni de la externarea din spital; insuficienţă mitrală şi aortică compensată; valvulopatii operate la minimum 3 luni de la operaţie, stări după flebite superficiale şi profunde, boală varicoasă, ulcer varicos; arteriopatii prin ateroscleroză; tulburări curculatori periferice;
2. Afecţiuni ale tubului digestiv – gastrite cronice hiperacide, ulcer gastroduodenal, dischinezie biliară, colecistite cronice litiazice şi nelitiazice, stări după ficat operat, pancratite cronice;
3. Afecţiuni metabolice – diabet zaharat;
4. Afecţiuni ale sistemului neuropsihic – nevroze;
5. Afecţiuni reumatice: reumatisme cronice degenerative şi inflamatorii;
6. Afecţiuni ginecologice: metroanexite, sterilitate;

În cadrul acestor afecţiuni, se face cură profilactică, terapeutică şi recuperatorie
Pe lângă terapia cu factori naturali de cură, bolnavii care vin la Covasna mai beneficiază de o serie de proceduri ajutătoare de electrofizioterapie, inhaloterapie, kinetoterapie :

Electroterapie (joasă, medie şi înaltă frecvenţă), ionogalvanizare,curenţi diadinamici, Tens, Trabert, băi galvanice, curenţi interferenţiali, unde scurte, ultrasunete, câmpuri magnetice;

Proceduri de termoterapie: solux, parafină, unde scurte, biostimulare laser;

Proceduri de hidroterapie: duş subacval jacuzii;

Aerosoli cu apă minerală alcalină;

Kinetoterapie în grup şi individuală, masaj, saună, bazin kinetoterapeutic.
Aceste proceduri ajutătoare se efectuează cu aparatură modernă de înaltă performanţă.

Durata unei cure balneare este de 18 zile şi este indicat să fie repetată la 6 luni.

"Metoda Covasna"

Combinând tratamentul obişnuit în cazul afecţiunilor cardiovasculare cu elemente ambiente specifice oraşului Covasana (mofete, cură de apă minerală etc.), Benedek Géza a creat "metoda covasna". Obiectivul este eliminarea factorilor de risc prin: normalizarea hipertensiunii, renunţarea la fumat, normalizarea nivelului lipidelor din sânge şi a greutăţii corporale.
Un regim de viaţă ordonat, o dietă sănătoasă şi mişcarea zilnică stau la baza tratării bolilor cardio-vasculare fără medicamente.

Despre Mofete

Existenţa mofetelor în staţiune conferă o particularitate deosebită oraşului staţiune. Datorită caracterului geologic specific, mofetele sunt foarte bogate în manifestări postvulcanice, care se prezintă sub forma unor degajări puternice de bioxid de carbon (mofete), sau dizolvate în ape (ape carbogazoase). Emanaţiile carbogazoase sunt legate de fenomenul vulcanic care a avut loc în regiunea Harghita-Căliman-Gutâi, la sfârşitul poliocenului şi la începutul cuaternarului.

Gazele naturale emanate conţin bioxid de carbon (CO₂), care ating o puritate de 98%. Aceste gaze folosite în spaţii special amenajate, denumite mofete, în concentraţii şi durată de timp ştiinţific şi riguros stabilite, constituie un excelent factor natural pentru tratarea unor multiple afecţiuni.

Mofetele se găsesc şi în Franţa, Italia,  Parcul Naţional Yelowstone, dar cercetările susţin că Mofetele din Covasna sunt unele din cele mai puternice mofete din lume.

Evenimente organizate în Oraşul Covasna:

1. Zilele “Kőrösi Csoma Sándor”
2. Festivalul Folcloric “Izvoare Covăsnene”
3. Deschiderea Sezonului Turistic
4. Nedeia Mocănească
5. Ziua Cetăţii Zânelor (Cetate Dacică)
6. Zilele Oraşului Covasna

Metoda Covasna

Factori de cură balneară

• Apele minerale carbogazoase, bicarbonate, clorurosodice, iodobromurate, feruginoase, arsenicale, uşor sulfuroase cu o mineralizare totală de 3.2-22.4g/l pe care le aplicăm sub forma de cură externă ca băi şi sub formă de cură internă ca ape buvabile, apele minerale de la Covasna, sunt foarte bogate în acid carbonic de origine vulcanică (2.5 g/l).
• Mofetele: emanaţii de gaze naturale în principal bioxid de carbon 80-90%
• Aerul puternic ozonat bogat în ioni negativi pe care îl aplicăm în cadrul curei de teren.

Mecanismul de acţiune

Mecanismul de acţiune al băilor şi mofetelor este în primul rând vasodilataţia periferică prin acţiunea directă a bioxidului de carbon asupra vaselor mici din tegument (capilare, arteriole) cea ce duce la încălzirea tegumentului, dar şi vasodilataţia sistemică (musculară, cerebrală) prin inhalarea unei mici părţi din bioxidul de carbon din mofeta (2.5-9%) care pătrunzând în torentul circulator se dizolvă în plasmă şi face vasodilataţie în musculatură scheletică şi curculaţia cerebrală. Acest experiment prin care s-a dovedit şi vasodilataţia sistemică s-a făcut chiar la mofeta de la Hotel Dacia din Covasna (metoda Clearence xenon 133) şi s-a constatat o creştere a fluxului muscular scheletic cu 40% şi o creştere a fluxului cerebral cu 75%. La baia CO2 se mai adaugă efectul mecanic al bulelor de CO2 (micromasaj) şi efectul termic al apei.

Prin aceste efecte vasodilatorii scade tensiunea arterială, se îmbunătăţeşte activitatea inimii prin scădere presarcinii, creşte circulaţia periferică şi sistemică se îmbunătăţeşte capacitatea la efort si calitatea vieţii creşte capacitatea de concentrare.

Indicaţii

1. Afecţiuni cadiovasculare ca HTA esenţială st. 1 şi 2.; sechelari de la AVC; cardiopatia ischiemică cronică dureroasă şi nedureroasă;  sechelarii de infarct miocardic la minim 3 luni de la externarea din spital; insuficienţă mitrală şi aortică compensată; valvulopatii operate la minim 3 luni de la operaţie stări după flebite superficiale şi profunde, boala varicoasă, ulcer varicos; arteriopatii prin ateroscleroză; tulburări curculatori periferice.
2. Afecţiuni ale tubului digestiv – gastrite cronice hiperacide, ulcer gastroduodenal, dischinezie biliară, colecistite cronice litiazice şi nelitiazice, stări după ficat operat, pancratite cronice.
3. Afecţiuni metabolice – diabet zaharat
4. Afecţiuni ale sistemului neuropsihic – nevroze
5. Afecţiuni reumatice: reumatisme cronice degenerative şi inflamatorii
6. Afecţiuni ginecologice: metroanexite, sterilitate

În cadrul acestor afecţiuni se face cură profilactică, terapeutică şi recuperatorie

Pe lângă terapia cu factori naturali de cură bolnavii care vin la Covasna mai beneficiază de o serie de proceduri ajutătoare de electrofizioterapie, inhaloterapie, kinetoterapie ca :

Electroterapie: joasă, medie şi înaltă frecvenţă : ionogalvanizare,curenţi diadinamici, Tens, Trabert, băi galvanice, curenţi interferenţiali, unde scurte, ultrasunete, câmpuri magnetice.

Proceduri de termoterapie: solux, parafină, unde scurte, biostimulare laser

Proceduri de hidroterapie: duş subacval jacuzii

Aerosoli cu apă minerală alcalină

Kinetoterapie în grup şi individuală, masaj, saună, bazin kinetoterapeutic.

Aceste proceduri ajutătoare se efectuează cu aparatură modernă de înaltă performantă.

Durata unei cure balneare este de 18 zile şi este indicat să fie repetată la 6 luni.

Idei Pentru excursii în Zona Covasna pentru turiştii din staţiunea Covasna

1. Covasna –  Lacul Siriu  – Focul viu de la Lopătari – Vulcanii Noroioşi - Covasna    - 132x2 km

2. Covasna – Braşov : Piaţa Sfatului (Clădirea Sfatului) – Casa Hirscher - Biserica Neagră – Strada Sforii (0268 419 078 ) –Bastionul Funariilor – Bastionul Ţesătoriilor -  Poarta Schei – Poarta Ecaterina – Bastionul Fierarilor – Bastionul Graft - Turnul Negru- Turnul Alb - Covasna   - 57x2 km  

3. Covasna – Zăbala (Muzeul Ceangăiesc) – Ghelinţa (Bis.Cat Emeric) – Târgu Secuiesc (Muz.Breslelor) - Covasna - 18*2 km

4. Covasna – Băile Balvanyos – Lacul Sfânta Ana – Tinovul Mohoş  -Covasna- 71x2 km

5. Covasna – Târgu Secuiesc(Muzeul Breslelor) – Cernat (Muzeul Haszmann Pal)- Covasna – 28x2 km

6.Covasna – Reci (lacul Reci şi rezervaţia de mestecăniş ) – Sfântu - Gheorghe (Muzeul Național Secuiesc) şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni – Sfântu Gheorghe - Covasna  35x2 km

7. Covasna – Corund – Salina Praid – Sovata (Lacul Ursu) -Covasna  -  178x2 km

8. Covasna – Castelul Bran - Covasna - 86x2 km

9. Covasna – Reci – Arcuş (Castelul Szentkereszthy ) - Covasna- 48x2 km

10. Covasna – Cheile Vârghişului – Castelul Daniel - Covasna - 85x2 km

11. Covasna – Lacul Roşu – Cheile Bicazului – Covasna - 174x2 km

12. Covasna – Braşov – Râşnov – Cheile Râşnoavei – (Castelul Râşnov)- Poiana Braşov - Covasna - 83x2 km

13. Covasna – Slănic Moldova (Parcul, Cheile și Cascada) – Târgu Ocna (Mina Salina) – Valea Uzului (Barajul şi Poiana Uzului)   - Covasna - 155x2 km

14.Covasna – Zagon (Castelul Mikes) – Vama Buzăului (Valea Zimbrilor Rezervaţia Naturală) – Mărcuş (Mănăstirea Mărcuş) - Covasna   -  68x2  km

Galerie foto

Oraşul Gura Humorului este una dintre cele mai importante destinaţii turistice ale Bucovinei.

Cu o evoluţie zbuciumată de peste 500 de ani, localitatea Gura Humorului era cunoscută, încă din secolul al XIX-lea, pentru proprietăţile curative ale aerului şi ale apelor sale iar, în perioada interbelică, ca o staţiune balneo – climaterică de referinţă.

În anul 2005, prin HG 114, oraşului Gura Humorului i s-a recunoscut statul de staţiune turistică de importanţă naţională.

Oferta cultural-turistică a staţiunii este remarcabilă.

Pe teritoriul său se află biserica Sfintei Mănăstiri Voroneţ, Capela Sixtină a estului european, parte integrantă a patrimoniului cultural universal.

Gura Humorului este o adevărată placă turnantă a turismului cultural – religios bucovinean, de aici putând a fi accesate traseele către toate celelalte bisericile cu frescă exterioară din România, aflate sub patronaj UNESCO : Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Pătrăuţi, Probota, Sfântul Gheorghe – Suceava .

Staţiunea turistică Gura Humorului are, pe lângă o structură hotelieră de invidiat, numeroase  oferte de agrement:

• Complexul de agrement ”Ariniş”, organizat cu fonduri europene, ce oferă posibilităţi nelimitate de petrecere a timpului liber, în toate cele patru anotimpuri, dispunând de:

1. o pârtie de schi – Pârtia „Şoimul” – 1478 m lungime, 35 m lăţime, 283 m diferenţă de nivel, dotată cu un telescaun de     1280 m şi cinci tunuri de zăpadă, deservită de o parcare de peste 350 de locuri
2. două săli polivalente de sport
3. o piscină acoperită, de dimensiuni olimpice, prevăzută cu saună şi jacuzzi, în care funcţionează o şcoală de înot şi o şcoală de iniţiere în scufundări
4. un ştrand cu  piscină în aer liber şi bazin de înot pentru copii
5. un patinoar natural ce funcţionează, în timpul verii, ca spaţiu pentru role şi skateboard-uri
6. terenuri de baschet, handbal, volei, tenis de câmp, fotbal ce dispun, inclusiv, de iluminat nocturn

• Piatra Pinului – una dintre cele mai importante rezervaţii paleo-oligocene din România,
• Piatra Şoimului – structură megalitică în care Daniil Sihastrul, ajuns egumen al Mănăstirii Voroneţ, după plecarea sa de la Putna, şi-a săpat o chilie ca loc de refugiu şi meditaţie,
• Dealul Cetăţii şi împrejurimile sale –  o reţea de cetăţi de piatră şi puncte întărite ce făceau din Gura Humorului o adevărată fortăreaţă la intrarea în Munţii Orientali,
• Un vechi cimitir evreiesc, al doilea ca mărime din judeţul Suceava, cu stele funerare impresionante, unde doarme, întru eternitate, mama celebrului tenor Joseph Schmidt,
• Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina – singurul muzeu al spiritualităţii populare bucovinene,
• Cea mai veche biserică catolică, în funcţiune, din Bucovina,
• Monumente de arhitectură urbană din secolul al XIX-lea.

Tot aici, în Gura Humorului, se organizează evenimentele culturale importante:

• Zilele Oraşului Gura Humorului (Festivalul Festivalurilor în inima Bucovinei) organizate, de regulă, în al doilea week-end al lunii iulie dar care  vor avea loc, anul acesta, în perioada 2-5 septembrie 2010,
• Festivalul Internaţional de caricatură şi literatură umoristică Umor la…Gura Humorului( ediţia a XX-a, în 2010 ), ce se desfăşoară concomitent cu Zilele oraşului Gura Humorului,
• Festivalul Inter-Naţional de Film documentar Toamnă la  Voroneţ( ediţia a XXX-a, în 2010 ) organizat, de regulă, în cel de-al doilea week-end al lunii octombrie dar care, în acest an, se va desfăşura, concomitent cu Zilele Oraşului, în perioada 2-5 septembrie 2010,
• Târgul de Paşti – târg al ouălor închistrite ( ediţia a XII-a, în 2010 ), organizat în marţea Floriilor ortodoxe,
• Sărbătoarea coşurilor pascale ( ediţia a II-a, în 2010), organizată în a doua zi a Paştelui ortodox,
• Concursul de ciocnire a ouălor pascale ( ediţia a II-a, în 2010), organizat în parteneriat cu localitatea Mănăstirea Humorului,
• Barabula de Aur ( ediţia a II-a, în 2010), festival-concurs de gastronomie bucovineană, organizat în cadrul Zilelor oraşului Gura Humorului,
• Festivalul Naţional „Doină, doină, cântec dulce” (ediţia a XIII-a, în 2010) organizat în cadrul Zilelor oraşului Gura Humorului,
• „Iarnă bucovineană”- Festival al tradiţiilor de înnoire a timpului calendaristic ( ediţia a XV-a, în 2010), organizat la sfârşit de an.

POTENȚIALUL TURISTIC

Despre Băile Tușnad

Băile Tușnad este una dintre cele mai frumoase staţiuni montane nu numai din judeţul Harghita, ci şi din ţară, accesibilă pe DN 12 sau pe linia CF 400 Braşov - Deda și se află la 32 km sud de Miercurea-Ciuc, 37 km nord de Sfântu Gheorghe, 67 km de Braşov şi 35 km de Baraolt. Băile Tuşnad a fost declarat oraş în anul 1968, fiind şi cel mai mic din România (1641 de locuitori conform recensământului din 2011). Staţiunea, de importanţă internaţională, se află într-un loc deosebit de frumos, pe versantul vestic al masivului vulcanic Ciomad , în defileul Oltului la 656 m altitudine, în mijlocul unor păduri de brazi şi foioase, având un aer deosebit de curat, foarte bogat în ioni negativi. Oltul este cursul de apă principal al staţiunii, iar Lacul Ciucaş care este plasat în mijlocul staţiunii a fost creat în scop turistic. Masivul Ciomad  este una dintre cele mai tinere formaţiuni vulcanice din Carpaţi, fenomenele vulcanice în zona Tuşnadului au avut un rol important în formarea şi dezvoltarea staţiunii, iar cele postvulcanice fiind foarte active, reprezintă un factor important în viaţa staţiunii Băile Tuşnad. Prezenţa emanaţiilor de CO2 şi a apelor minerale au permis practicarea tratamentelor terapeutice şi au creat condiţiile necesare pentru ca oraşul să devină o staţiune balneoclimaterică importantă.

Etape importante din viaţa staţiunii

    1842: legenda pretinde că primul care ar fi atras atenţia asupra efectelor curative ale apelor de aici ar fi fost un cioban. Zona atunci era denumită Câmpul Vorbirii iar vestea izvoarelor trecea de hotarele comunei Tuşnad;

    1845: Élthes Lajos iniţiază înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni cu şase membri din satele Tuşnad, Vrabia, Cozmeni şi Lăzăreşti şi închiriează zona pe timp de 99 ani. Cu timpul numărul membrilor cooperaţiei creşte la 42 şi încep construirea primelor 40 de vile. În scurt timp a fost ridicată Casa Episcopului (donaţia episcopului de Alba Iulia, Kovács Miklós, originar din Tuşnad) şi Casa Oaspeţilor;

    1848-49: evenimentele revoluţionare opresc pentru un timp dezvoltarea staţiunii. Locuitorii satului Tuşnad au dat foc stabilimentelor existente pentru că autorităţile anulează dreptul de folosire gratuită a băilor minerale;

    1852: împăratul Ferenc József a admirat priveliştea de pe Piatra Şoimilor şi a sugerat reamenajarea localităţii. Magnaţii din judeţul Trei-Scaune au înfiinţat o societate pe acţiuni a căror preşedinte era baronul Szentkereszthy Zsigmond şi patronul era contele Mikes Benedek. Pe stânca Alvég (dealul Ludmilla) s-au construit o serie de vile de tip elveţian (Szentkereszty, Vajna, Demeter, Konopaczek, Tompa, Szőcs, Trei Husari), zona fiind cunoscută şi până azi ca “Mica Elveţie”;

    1864: staţiunea a trecut în administrarea lui Nagy Dániel din Târgu Secuiesc;

    1866: contele Mikes Kelemen a trimis apă din opt izvoare la Zürich la chimistul Dr. Dietrich H. Gustav pentru analize. Din analize a rezultat că apa din izvorul principal (Siloe, actualul izvorul Stănescu) se aseamănă mult cu apa din Borsec care era deja cunoscut la acel moment. Începe înbutelierea apei izvorului Siloe dar izvorul îşi pierde treptat din debit, ceea ce determină încetarea îmbutelierii la începutul anului 1900. Izvorul nr. 3 primeşte denumirea de „Mikes”. La acel moment erau 892 de turişti în staţiune din care 597 din străinătate;

    1868: se construieşte aleea acoperită între vilele elveţiene (între cofetăria Veveriţa şi restaurantul Laleaua de azi);

    1870: se construieşte drumul  naţional între Miercurea-Ciuc şi Sfântu Gheorghe;

    1872: se ridică pavilionul Ludmilla, care este denumit după soţia unui acţionar majoritar, contele Kőröspataki Kálnoky Félix;

   1875: un eveniment cu implicaţii deosebite privind dezvoltarea staţiunii a fost prezentarea istoricului şi valorilor balneo-climaterice ale staţiunii de către specialistul balneolog dr. Lengyel Gyula, la conferinţa naţională a medicilor şi naturaliştilor maghiari;

    1883: mulţumită contelui Apor Károly a fost construit în partea de jos a vârfului Surduc, Turnul Apor, un punct panoramic şi de odihnă, care nu a fost folosit niciodată ca obiectiv strategic;

    1890: este amenajat primul edificiu balnear Ştefania, cu instalaţii de hidroterapie şi dotat cu 4 piscine acoperite, 4 băi reci, 14 vane de porţelan, acesta funcţionând până în anul 1975;

    1891: comerciantul braşovean Tache Stănescu a început lucrări de interes comunitar, s-au amenajat parcuri, s-au captat izvoare şi au fost construite alei în vederea servirii optime a turiştilor. În prezent izvorul nr. 1 poartă numele comerciantului. Staţiunea avea 103 rezidenţi;

    1893: au început lucrările de captare ale izvorului mezotermal “Rezső” şi de construire a băilor mezotermale “Rezső” din izvoarele Ilona, fiind numit ştrandul mezotermal , care in momentul actual nu mai functioneaza.

    1897: a fost finalizată calea ferată Sfântu Gheorghe - Miercurea-Ciuc, care a rezultat creşterea numărului de turişti. În acelaşi an s-a construit primul salon de cură balneară cu numele “Kurszalon”, care avea o alee de 70 m, sală de dans şi scenă proprie, dar în anul 1913 a fost devastată de un incendiu;

    1900: lacul artificial Ciucaş a fost amenajat între 1882-1893, amenajare continuată ulterior în anii 1920 cu un ştrand în aer liber (Baia Săracilor) iar pe lac se putea plimba cu barca. În 1912 pe malul lacului Ciucaş s-a construit un Complex de agrement ce cuprindea restaurant, teatru, cinema, sală de festivităţi şi cazinou. În albia lacului sunt prezente izvoare de apă minerală şi emanaţii de dioxid de carbon. La începutul secolului al XX-lea în 33 de vile, 700 de locuri de cazare aşteptau turişti din întreaga Europă, numărul cărora depăşea frecvent 2000 de plătitori pe an;

    1902: s-a organizat Congresul Secuiesc cu 500 de participanţi la care a fost discutat situaţia economică dificilă a zonei.

    1913: folosirea denumirii „Tuşnad Băi” este legalizată pentru staţiune;

    1928: prin donaţii s-au construit o capelă catolică cu 60 de locuri;

    1932: după datele din foaia informativă „România balneară şi turistică”, staţiunea avea o capacitate de 800 de locuri în 40 de vile;

    1933-35: un domn, pe numele Experszid, a construit vila Etel şi tot el a pus în funcţie prima staţie electrică care a asigurat electricitate staţiunii între orele 19-24 în fiecare seară;

    1934: staţiunea Băile Tuşnad a dobândit statut de localitate de sine stătătoare din punct de vedere administrativ, separându-se de comuna Tuşnad;

    1939: Şerban Mihai a început construirea bisericii ortodoxe dar munca a fost întreruptă şi reluată în anul 1955. Biserica a fost finalizată abia în anul 1977, iar icoanele au fost pictate între 1971-1977 de câtre Eugen Profeta din Bucureşti;

    1941:  Băile Tuşnad are deja 724 de locuitori iar între 1941 - 1943 staţiunea devine din nou foarte populară;

   1948: staţiunea trece printr-o dezvoltare rapidă. Regimul comunist a adus cu sine naţionalizarea vilelor şi restaurantelor, alimentarea cu energie electrică şi apă potabilă a staţiunii. S-a  înfiinţat atunci prima Întreprindere Balneară, transformată în 1973 în Întreprindere Balneară Judeţeană;

    1956: populaţia localităţii era de 956 locuitori, iar peste 10 ani era de 1096;

    1960: au modernizat drumul naţional asigurând un acces plăcut spre zona staţiunii pentru turişti cu automobile;

    1968: perioadă importantă în istoria staţiunii,  Băile Tuşnad a fost declarată oraş;

   1971: s-a înfiinţat Oficiul Judeţean de Turism – OJT a cărui centru era Băile Tuşnad. În oraş a început că crească numărul construcţiilor prin investiţii de stat. A devenit un agrement important a sindicatelor naţionale de comerţ. Vila Trei Husari a fost transformată în bibliotecă şi cămin cultural iar pe ambele maluri ale Oltului se amenajează tabere de camping. Se modernizează vilele, apar parcările şi în anii ’70-’80 se construiesc hotelurile Ciucas, Tuşnad şi Olt. S-au construit magazine şi unităţi de alimentaţie publică, iar hotelul Tuşnad este legat cu un coridor cu Baza de tratamente balneare, care a fost dotat cu cel mai modern echipament la acel timp, medici de specialitate, asistente medicale şi maseuri vindecau pacienţii;

    1977: în urma unui foraj de prospecţiuni geologice lângă Lacul Ciucaş, la adâncimea de 1100 m, s-a găsit apă termală cu temperatura de 63°C, fapt care a generat construirea unui ştrand termal dar din păcate puţul s-a înfundat la sfârşitul anilor 1980. În anii 70’ se construieşte o şcoală şi o farmacie nouă;

    1980: fostul restaurant-cafenea “Eldorado” a fost renovată şi dată în folosinţă ca restaurant cu numele de “Laleaua” şi se mai construiesc Complexul Ana şi restaurantul Moara la Făgădău. Pentru îmbunătăţirea confortului şi a deservirii au fost investiţi milioane de lei. Toate vilele au fost renovate, fiind dotate în întregime cu mobilier nou. Mai bine de 80 la sută din vile au fost echipate cu instalaţii de încălzire centrală şi apă caldă. În timpul sezonului de vară au fost cazaţi zilnic 2000 de oameni;

    1982-83: a fost construită biserica modernă romano-catolică în locul capelei vechi, construite în anul 1929;

    1987: date memoralistice spun că la acel moment staţiunea găzduia zilnic 4000 de turişti. Totalul turiştilor care au vizitat staţiunea anual în această perioadă era de peste 60.000, peste 300.000 nopţi de cazare pe an.

    1990: după revoluţie se construieşte turnul de clopot lângă bisericia catolică. S-a desfiinţat Oficiul Judeţean de Turism şi s-au format mai multe firme cu capital privat. La sfârşitul anilor ’90 se începe din nou reamenajarea oraşului prin renovarea vilelor vechi , construirea unor pensiuni noi,

 Cu ocazia Mileniului se construieşte un parc de sculpturi vizavi de biserica catolică.

Se ridică o piaţă modernă, se renovează şcoala generală Jókai Mór şi se modernizează mai multe hoteluri.

Vila Anna (Vila Zakariás) este cumpărată de Fundaţia Sfântul Francisc din Deva.

În ultimi ani oraşul dă loc unor conferinţe şi reuniuni internaţionale ca Universitatea de Vară 'Bálványos';

     2005 - 2011:  a fost înfiinţată Asociaţia de Turism Băile Tuşnad cu 18 membri fondatori a căror număr în timp de 5 ani a crescut la 30. Scopul iniţial al asociaţiei a fost dezvoltarea turismului în oraş.

În perioada următoare oraşul a trecut prin mai multe schimbări. A fost construită o sală de sport modernă, locuinţe ANL cu 32 de apartamente şi s-au demarat lucrările pentru construirea locuinţelor sociale. S-a amenajat o pârtie de schi care este dotată cu: instalaţie de iluminat pentru schi nocturn, schi pass cu cartele magnetice, centru de închiriere schiuri, schibar, instalaţie cu tunuri de zăpadă artificială.

Mai multe clădiri au fost renovate şi modernizate, printre care: Complexul Ana, Complexul Ciucaş cu baza de tratament, grădiniţa, Gara CFR.

Reţeaua de canalizare a oraşului este în curs de amenajare, de asemenea a început şi construirea staţiei de decantare şi a renovării reţelei de alimentare cu apă potabilă.

În centrul oraşului s-a construit un birou de informare turistică (InfoTur), coordonat de Asociaţia de Turism Băile Tuşnad.

Bastionul Apor a fost restaurat şi, de curând, iluminat ecologic (cu un panou solar fotovoltaic).

În ultimii ani s-au organizat diferite evenimente (concurs de atelaj canin; Zilele Gastronomiei; concurs cu parapanta - Tuşnad PG; semimaraton şi ştafetă; Competiţia Internaţională X-terra; Mountain Bike Maraton - MTB Tuşnad), care atrag numeroşi turişti atât din ţară cât şi din străinătate.

Deloc de neglijat este şi oferta de ecoturism (drumeţii pe traseele turistice marcate; rafting şi kayaking pe râul Olt; zborul cu parapanta; mountainbike, observare de urşi în natură; schi de tură; plimbări cu sania trasă de cai; schi şi snowboard etc).

S-au demarat lucrările la amenajarea şi modernizarea centrului oraşului (Drumul Apelor Minerale), şi nu în ultimul rând, menţionăm şi faptul că,  s-au finalizat lucrările la Centrul Wellness de pe malul lacului Ciucaş. Se doreşte ca acesta să fie un punct forte pentru turismul localităţii, astfel încât staţiunea să-şi redobândească numele de „Perla Transilvaniei” sau de „Mica Elveţie” cum a mai fost denumită.

sursa:

http://www.eco-turism.ro/?l=ro&m=3&sm=2

http://ghid-bailetusnad.viaromania.eu/

Pucioasa, cochetă şi liniştită este aşezată pe valea râului Ialomiţa, la numai 20 km de fosta cetate de scaun a Ţării Româneşti, Târgoviste. Prin aşezarea geografică, staţiunea este punct de legătură între capitala ţării, Bucureşti şi oraşele Braşov şi Piteşti, distanţa faţă de fiecare dintre oraşele menţionate fiind de 100 de km.

De-a lungul timpului, Pucioasa s-a remarcat prin bogăţia pe care dealurile sale le adăposteşte; respectiv izvoare de apă curativă de sulf şi iod, bogăţie ce a determinat includerea sa în rândul staţiunilor balneare. Totodată, aşezarea între dealurile subcarpatice uşor vălurite cât şi clima blândă,  au fost factori esenţiali ce au contribuit la includerea Pucioasei în rândul staţiunilor balneoclimatice .

Pentru prima dată numele de ”pucioasă”  este menţionat în 1649 sub numele de “piatra pucioasă “ . Însuşi numele aşezării provine de la acestă piatră, de la sulful descoperit în 1828 şi datorită căruia oraşul s-a dezvoltat ca staţiune balneo-climatică. În limba română “ pucioasă “ înseamnă “sulf”.

1 Ianuarie 1930 este data istorică marcantă a oraşului. An în care prin Decretul Regal  nr. 9431, din 7 decembrie 1929, Pucioasa devine oraş, continuându-și activitatea ca staţiune balneoclimaterică.

În anul 1999 orașul Pucioasa a primit în mod oficial statutul de stațiune turistică de interes național, fiind o stațiune balneoclimaterică de tip integrat.

Pucioasa a devenit cunoscută pe harta țării prin proprietățile curative ale apelor minerale sulfuroase, intrate în circuitul european datorită academicianului Bernarth Lendway Alfred care le popularizează cu ocazia expoziției de la Viena din anul 1973. În urma acestui eveniment, stațiunea a ocupat locul I prin cel mai mare procent de substanțe minerale la litru, elementele sulfo-ferice conținute de aceste izvoare determinând ca apele să fie superioare curativ celor mai renumite din stațiunile europene.

H₂S (acid sulfhidric) este singurul dintre compușii sulfului care se absoarbe în organism pe cale cutanată, pulmonară și digestivă eliminându-se ulterior prin piele, intestin și rinichi.

Apele sulfuroase reci de la Pucioasa sunt captate și conservate pentru a-și păstra nealterate proprietățile curative.

• tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative, inflamatorii, post-traumatice şi post-operatorii ale aparatului locomotor;
• tratarea afecţiunilor respiratorii;
• tratarea afecțiunilor neurologice periferice şi ale sistemului nervos central;
• tratarea afecțiunilor ginecologice;
• tratarea afecțiunilor ORL.

Oferă o clipă de răgaz sănătăţii tale !

De vizitat în oraş!

Parcul Independenţei,– aminteşte de eroii Pucioasei, căzuţi în timpul războiului de la 1877- 1878. Parcul central al oraşului, are valoare istorică din sec XIX, perioada de referinţă fiind 1875 -1888, când în parc s-au  plantat arbuşti. Se simte mirosul florilor de tei şi parcă se aude, uşor, sunetul fanfarei militare ce cu ani în urmă încânta întregul oraş.

Marele pictor Nicolae Grigorescu,  a îmbogaţit oraşul cu talentul său  pentru o perioadă de timp. Capela Cazinoului din parc a purtat semnătura marelui maestru, aşternută pe pictura intitulată ,,Nouă  muze “ bogăţie ce s-a distrus în urma incediului din 1965.

În prezent, Parcul Central este destinat relaxării locuitorilor şi turiştilor sosiţi în staţiunea balneoclimatică Pucioasa.

Lacul de acumulare  Pucioasa

Lacul Pucioasa reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice ale județului Dâmbovița și este un punct de mare atracție al zonei. Lacul a fost construit în anul 1974, la o altitudine de circa 400 metri, în scop de acumulare a apei ce curge pe râul Ialomița.

Odată ajunși aici, frumusețea locului,  fauna și vegetația care îl înconjoară uimeşte şi creează senzaţia transpunerii în Delta Dunării.  Pădurile de foioase și conifere din jur întregesc atmosfera peisagistică  a lacului Pucioasa.

Muzeul de etnografie şi folclor Pucioasa

5. Primăverii, nr.1, Jud. Dâmboviţa
   Tel: 0245.61 39 46; Fax: 0245. 61 28 77

 În centrul oraşului Pucioasa, la intersecţia străzii principale, numită cândva Strada Regală cu Bulevardul Castanilor, se află Muzeul de Etnografie, adăpostit în ”Casa Dobrescu”.Muzeul adăposteşte piese vestimentare şi de uz casnic ce amintesc de viaţa de odinioară a locuitorilor din Pucioasa.

Miercuri – Duminică:
program :  9.00 – 17.00

excepţie : ziua de Luni, Marţi, primul şi al treilea weekend din fiecare lună

Cost Bilet– 6 Lei pers

*Pentru grupurile organizate de minim 10 persoane - adulţi, elevi, studenţi şi pensionari se aplică o reducere de 50%. Preşcolarii şi copiii instituţionalizaţi au intrarea gratuiă.

Clubul Copiilor "Casa Nicolae Mateescu"

Adresa: Str. C-tin Olănescu nr.9, Pucioasa, Telefon / Fax : 0245/760856, Jud. Dâmboviţa                                                                                                                                                                            Clădirea este o bijuterie din perioada interbelică, operă a cunoscutului arhitect Joja, în anul 1938, pe proprietatea celui mai mare negustor al acelor vremuri – Nicolae Mateescu. Cladirea pastrează înca elemente de mobilier din perioada menţionată  şi atestă bunul gust şi calitatea.

Muzeul de aviaţie “Dumitru Dorin Prunariu”

Adresă: Strada Olănescu 13, Pucioasa 135400

Telefon: 0245 761 038,

http://www.pucioasa-modelism.ro/muzeul-aviatic

Muzeul poartă numele primului și singurului român care a zburat vreodată în spațiul cosmic.

Dacă gândul vă duce spre zbor aici puteţi descoperi abilitatea copiilor noştri de a construi machete de avioane, rachete şi elicoptere.

Este un muzeu unic în țară și în Europa prin faptul că exponatele sunt realizate numai de copii.

http://www.pucioasa-modelism.ro/muzeul-aviatic/

Program :

Luni - Vineri 09:00 – 12:00 ; 15:00 -17:00- în timpul anului şcolar;

Sâmbătă 09:00 -11:00

Preţ bilet : 5 lei/ pers

Gara feroviară Pucioasa, situată pe Bulevardul Gării, este o impresionantă clădire utilitară, datată încă din anul 1894 şi înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România şi inclusă în itinerariul „Gări de Poveste”.

Biserica Şerbăneşti cu Hramul Sf. Voievozi Mihail şi Gavril, Sf. Nicolae  situată pe Strada Ion Heliade Radulescu, în Pucioasa, cartier Şerbăneşti, este ridicată în anul 1806 şi restaurată în 1894 şi face parte din  Monumentele Istorice ale României.

Biserica Noul Ierusalim reprezintă un obiectiv turistic şi religios renumit al staţiunii, reper arhitectural construit de artiştii plastici Marian şi Victor Zidaru, în care nu au acces decât oamenii care respectă o listă de canoane foarte stricte.

Adresa: Pucioasa, Str. Glodeni Vale, 65B, Dâmboviţa, www.noul-ierusalim.ro

Casa Pietroşanu  casă veche de peste două veacuri şi jumătate, în care a fost reţinut Ion Heliade Rădulescu – 1848. Casa este situată lângă biserica Şerbăneşti, pe strada ce poartă numele marelui scriitor.

Activităţi de recreere:

Biblioteca “ Ghe. N Costescu “ Pucioasa

Str. Fântânelelor, Pucioasa

Sunt puse la dispoziţia iubitorilor de lectură peste 45000 de volume iar activitatea se desfăşoară  într-o frumoasă cladire cu valoare istorica din secolul  al XIX lea, în sediul fostei Primării a oraşului Pucioasa de altadată.

Contact: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. Tel contact 0734.450.877

Centrul Cultural European Pucioasa

Iniţiază şi desfăşoară proiecte şi programe culturale în domeniul educaţiei permanente, culturii tradiţionale şi moderne.

Contact: 0734450895

CENTRUL NAŢIONAL  DE INFORMARE ŞI PROMOVARE TURISTICĂ PUCIOASA

1. Republicii , Nr 61, http://www.turismpucioasa.ro

TEL: 0345117223, 0734450894

UNITĂŢI DE CAZARE

Hotel Marina 4*

„ Lux şi relaxare „ – cu Bază de tratament proprie

Adresa: B-dul. Garii, Nr. 4 Pucioasa, Dâmbovița, Romania

Tel. 0040722 895 825, 004245 762 030

Fax: 0245 762 031

Hotel CARP 2*

 “ Intimitate și bucurie”

Localizare : central

Servicii: cazare, masă și tratament,parcare

-acces la biblioteca hotelului cu peste 3500 de volume

- jocuri: table, remi

organizarea de excursii la obiectivele turistice din imprejurimi

-tratament ( în curând): împachetări cu nămol și parafină, electroterapie, chinetopterapie, masaj, băi de plante

Adresa: str. Avram Iancu, nr. 1 Pucioasa, Dâmbovița, Romania

Tel0040245761706, 004 0787643227

Hotel  CERES 2*

Localizare : central

Cura in incinta unitatii

-instalatii pentru bai calde cu apa minerala la cada si bazin;

-impachetari cu parafina;

-instalatii cu aerosoli cu apa sulfuroasa;

-instalatii de kinetoterapie si hidroterapie;

-sala de cultura fizica medicala

Adresa :Str. Republicii nr. 1, Pucioasa, Dâmbovița, Romania
Cod postal: 135400
Tel./Fax:004 0245760552
E-mail:
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

1. hotel-ceres-pucioasa.ro

Pensiunea LA FAMILIA 3*

-  „Răgaz de relaxare în familie”

Capacitate cazare: 4 camere duble și 2 apartamente fiecare cu nume specific: Arte, La Musica , Amore , Aqua, Lavanda, Nonna.

Dotări:  Living și bucatărie utilată corespunzător,

gradină de meri și pruni, loc de joacă pentru copii, grătar, internet

Adresa: str Barajului, nr 14,Pucioasa, Dâmbovița, Romania

1. pensiunealafamilia.ro;

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Tel 0040732363348

Pensiunea MARINA 3*

Localizare : central       

Adresa: B-dul. Garii, Nr. 4 Pucioasa, Dâmbovița, Romania

Tel. 0040722 895 825, 004245 762 030

Fax: 0245 762 031

http://www.romania-turistica.ro/Cazare-Pucioasa/Pensiunea-Marina

Vila PANSELUȚA 3*

Localizare :central

Adresa: Str. C.Olanescu, nr. , Dâmbovița, Romania

Tel:0040245 760 874, 0040245 762440

Site:www.romania-turstica.ro,

email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.">This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Capacitate cazare 3 camere duble și 2 apartamente . Dotări:  -gradina cu facilități gratuite pentru grătar, masă ping pong, tablă de darts. Serviciile  de masă si tratament sunt asigurate de HOTELUL TURIST 3*

Pensiunea Agroturistica Casa PISCUL LUPULUI

Localizare: Cartier Miculeşti, aprox 10 min de centru (cu autoturism),

Adresa: str. Miculesti, nr. 155, Pucioasa, Dâmbovița, Romania

Tel 0040769535443

Casa Turistica SABINA

Localizare:Cartier Miculeşti, aprox 10 min de centru

 ( cu autoturism),

Adresa: str. Miculesti, nr. 69, Pucioasa, Dâmbovița, Romania

Tel 0040737 514 744

Bază Agrement Green Heaven

Răsfaţ şi relaxare , piscine pentru adulţi-copii dar şi un teren de minifotbal.

Capacitate de 200 locuri,

Program: Luni – Sâmbătă 09:00 –18:00; Duminică : 09:00 – 19:00

Tel contact: 0722570408

Galerie foto:  

SCURT ISTORIC AL ORAŞULUI BĂILE OLĂNEŞTI.

Statiunea Baile Olanesti este una dintre putinele localitati din tara care intruneste in chip armonios doi factori naturali de cura: factorul climatic si topoclimatic local, si factorul hidromineral constituit din apele minerale. Calitatile de exceptie ale izvoarelor fac ca statiunea Baile Olanesti sa se numere printre primele cinci statiuni balneare din Romania ca numar de turisti veniti la tratament si pe primul loc in ceea ce priveste numarul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca si varietatea compozitiei si a concentratiei apelor minerale. In statiune se gasesc peste 35 surse hidrominerale, atat ca izvoare naturale, cat si ca rezultat al unor lucrari de foraje si miniere (puturi si galerii), din care 13 izvoare minerale sunt captate pentru cura interna, iar trei izvoare si patru sonde cu ape minerale sulfuroase, hipertone sunt folosite pentru cura externa (balneatie).).

In anul 1873 la indemnul dr. Carol Davila au fost trimise mostre ale apelor minerale de la Olanesti la Expozitia Internationala de la Viena, unde a obtinut medalia de aur. Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olanesti au fost efectuate in anii 1829 -1830 de catre dr. Karl Friedrich Siller, ceea ce a determinat cresterea numarului de beneficiari ai tratamentului de aici. In anul 1868 dr. Carol Davila l-a indemnat pe chimistul Bernath londway sa execute studiul chimic al apelor minerale din Olanesti. Renumitul chimist a evidentiat 40 de izvoare minerale si a analizat un numar de 23 de surse hidrominerale distribuite in 4 zone: Valea Olanesti, Valea Tisei, Valea Buduroiu si Valea Ripuroasa.

In 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale in mai multe categorii dupa compozitia chimica si actiunea lor asupra organismului:

• 14 izvoare iodurate
• 6 izvoare sulfurate si clorurat sodice
• 4 izvoare cu ape diuretice
• 1 izvor bicarbonat, cu emanatii abundente de gaze
• 2 izvoare purgative
• 2 izvoare feruginoase
• 2 izvoare avand compozitie mixta.

In anii 1920-1922 hidrogeologul dr. Knetl de la firma "Rumpel" din Viena in urma studiilor efectuate la Baile Olanesti, a ajuns la concluzia ca debitul si temperatura apelor minerale raman constante sau variaza foarte putin. Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate pe Valea Olanesti ( izvoare minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30) pe Valea Tisei (izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18). Odata terminata captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigatiilor fizice si chimice de catre dr. Krizon din Praga, chimistii Meta si Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihailescu, dr. L.Alexiu, dr.P.Petrescu.

In urma analizelor, in 1926 izvoarele minerale din Olanesti dupa concentratie au fost clasificate in 3 grupe:

• ape hipotone (izvoarele minerale nr: 24,12,11,14,10,6)
• ape izotone (izvoare minerale nr: 5,7,30)
• ape foarte usor hipertone ( izvoare minerale nr: 19,3,20).

Istorie

Orașul este relativ nou, aici neaflându-se terme romane sau altceva care să ducă la concluzia că este o așezare veche (nu același lucru se poate spune de localitatea acum componentă, Olănești - sat). Se află așezat pe valea Olanestiului(cunoscută mai mult sub denumirea de râul Olănești) afluent al Oltului, înconjurat de munții Gerea, Folea și Căprăreațadin Carpatii Meridionali ale căror înalțimi se pierd în dealuri împădurite. Aceasta face ca iernile să fie blânde și verile răcoroase.

Vechimea orașului se indentifică cu existența descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olănești sunt menționate prima datăîntr-un hrisov din 1760 și sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moșia clucerului Toma Olănescu care construiește primele camere de băi. De aici și numele de Băile Olănești.

Conducătorul revoluției din 1821, Tudor Vladimirescu se retragea aici, pe moșia Olăneștilor, cu un grup de boieri fideli și astfel s-a răspândit vestea efectului tămăduitor al apelor miraculoase în Tra Romaneasca.

Primele analize ale apelor s-a făcut pe la 1830, punându-se în evidență prezența iodului.

În 1868 dr. Carol Davila împreună cu un chimist, Bernath Lonway, fac analiza chimică a apelor, evidențiind 40 de izvoare. Se ridică primele stabilimente de tratament.

Anul 1873 se poate socoti anul apariției stațiunii, deoarece în acest an apele locului duse la diferite expoziții ale Europei, revin cu medalii de aur (Expoziția Internațională de la Viena), astfel că așezare intră în atenția lumii, fiind comparată cu tratamentele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary și Aix de Bains.

Însă anul 1895 va aduce stațiunii uitarea pentru aproape 30 de ani. În acest an fatidic, o rupere de nori provoacă mari torente de apă care astupă izvoarele. Acestea vor fi regăsite și destupate după primul razboi mondial, recaptate, iar stațiunii i se dă o nouă viață. S-au făcut noi amenajeri hoteliere, s-au amenajat izvoarele și s-a construit un pavilion de băi minerale cu apă sulfuroasă, s-au făcut analizarea izvoarelor noi descoperite, cel mai important și totodată renumit izvorul nr.24 (descoperit prin anii 1950). Se spune că stațiunea are treizeci de "vene" ale sale care sunt rațiunea existenței sale.

Aceste izvoare binefăcătoare au dus la construcția în anii 1950a unei baze de tratament pentru ocupanții sovietici și nomenclatura comunistă, cunoscută ca "Vila 1 Mai". Ulterior, după 1970din nu se știe ce rațiuni s-au admis și alți turiști, totuși destul de selecționați, familii de activiști comuniști în general. Intrarea a fost păzită de trupele de securitate până la 1989. După 1989 a fost dată M.Ap.N.-lui un timp, după care a devenit secție a spitalului „Elias” din Bucuresti.

Tot în aceasta zonă a fost construită una din vilele destinate Ceausestilor, terminată în vara anul 1989, astăzi vilă de protocol.

Un mare necaz s-a abătut asupra orașului în vara anului 1969, când o rupere de nori pe versant a dus la formarea unui torent care nu numai că a îngropat o serie de izvoare, dar a făcut și victime omenești (șase turiști).

Dar omul a biruit în final prin dorința sa pentru mai bine, pentru mai frumos. Izvoarele au fost dezgropate și reamenajate, s-a mărit baza de tratament prin construcția unui mare complex hotelier cu bază de tratament, „Parângul”, care a putut asigura cazarea unui mare număr de turiști. Au urmat construcția și a altor hoteluri; chiar și în momentul de față sunt în construcție noi locații.

Din cele relatate mai sus reiese că activitatea de bază a orașului este turismul, activitate care este și a localității componente Olanesti sat. Mai se remarcă ca activități ale locuitorilor pomicultura și creșterea animalelor, mai ales în localitatea componentă Cheia.

Aşezare geografică:

Băile Olăneşti, perla staţiunilor româneşti, este situată în nord-estul Olteniei, judeţul  Vâlcea la o distanţă de 18 km de Râmnicu Vâlcea şi la o altitudine de 450 m, într-o zonă cu păduri de foioase
Acces rutier:
- Bucureşti - Râmnicu Vâlcea pe E 7, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti pe DN 64A
- Sibiu - Râmnicu Vâlcea pe E 7, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti pe DN 64A
- Drobeta - Turnu Severin - Motru - Târgu Jiu - Horezu - Râmnicu Vâlcea pe DN 67, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti pe DN 64A
- Câmpulung - Curtea de Argeş - Râmnicu Vâlcea pe DN 73C, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti pe DN 64A
- Caracal - Drăgăşani - Râmnicu Vâlcea pe DN 64, Rm.Vâlcea - Băile Olăneşti pe DN 64A
- Craiova - Găneasa pe DN 65, Găneasa - Drăgăşani - Râmnicu Vâlcea pe DN 64, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti pe DN 64A
Acces feroviar:
- Gara Râmnicu Vâlcea pe linia Piatra Olt şi curse auto pâna în staţiune (18 km).
- Din Autogara 1 Mai - Rm. Vâlcea, sunt curse de microbuze ANTARES la fiecare 30 min. până în Staţiunea Băile Olăneşti

Activităţi:

Specifice zonei: - Turism

Economice principale:

-Administraţia domeniului public şi privat
-Administraţie publică locală
-Evidenţă cadastrală
-Amenajarea teritoriului şi urbanism
-Gospodărire comunală
-Formare şi administrare buget local
-Stare civilă
-Protecţie civilă, etc

Oportunităţi:

Obiective turistice:

Circuite turistice
-Băile Olăneşti - Schitul Iezer – Schitul Pahomnie

-Băile Olăneşti - Schitul Bradu

-Băile Olăneşti - Mânăstirea Lacul Frumos

-Băile Olăneşti - Mânăstirea Frăsinei

-Băile Olăneşti - Mânăstirea Cozia - Mânăstirea Turnu

-Băile Olăneşti - Mânăstirea Curtea de Argeş - Barajul Vidraru
-Băile Olăneşti - Sibiu - Palatul Brukenthal
-Băile Olăneşti - Mânăstirea Surpatele - Mânăstirea Dintr-un Lemn - Mânăstirea Govora
-Băile Olăneşti - Horezu - Târgu Jiu - Mânăstirea Tismana
-Băile Olăneşti - Mânăstirea Polovragi - Culele de la Măldăreşti
-Băile Olăneşti - Voineasa - Staţiunea Vidra
-Băile Olăneşti - Mânăstirea Hurezi - Mânăstirea Bistriţa - Mânăstirea Arnota
-Băile Olăneşti - Sibiu - Păltiniş
-Băile Olăneşti - Bâlea Lac - Bâlea Cascadă

Evenimente locale (zilele localităţii, târguri, expoziţii, etc.):

-Zilele oraşului in luna iulie;
-Serbările zăpezii în luna ianuarie/februarie.

Facilităţi oferite investitorilor:

Proiecte de investiţii:

- Extindere si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in Olanesti;

- Realizarea ratei de conectare 100% apa si apa uzata in statiunea Baile Olanesti;

- Asfaltarea strazilor Pleasa, Mura, Pacii, Vâlcele din localitatea Olanesti;

- Asfaltarea strazilor Piriiasului si Intrarea Stejarului;

- Modernizare strazi: Fata Dealului si Cumpana, Orasul Baile Olanesti, Judetul Valcea;

- Modernizare drum de legatura intre Baile Olanesti si comuna Muereasca (Mănăstirea Frăsinei) prin pct. Glodeanu (strada Glodeanu);

- Reabilitarea infrastructurii rutiere in localitatile componente: Olanesti, Cheia, Tisa, Gurguiata, Pietris, Comanca;

- Construirea unei baze sportive in statiunea Baile Olanesti;

- Constuirea unei gradinite de copii cu program prelungit;

- Amenajare teren sport multifunctional cu balon presostatic ]i vestiare la Liceul Justinian Marina, Băile Olanești, județ Vâlcea;

-Amenajare de piscine, centre spa, de recuperare medicala prin utilizarea apelor termale naturale wellness&SPA;

- Realizarea si amenajarea de alei de promenada, spatii de recreere, dotarea parcurilor cu echipamente fitness;

- Reabilitare și modernizare străzi oraș Băile Olănești, județul Vâlcea.

Galerie foto: